Vladimirescu face performanță:)
Desigur, performanța doare uneori. Dar nu atât de mult încât să nu zâmbești mai apoi. Priviți cu atenție până la capăt.
Vladimir Striblea
Care este faza cu tableta
În general, Vladimir se repede în casă ca o furtună. Își leapădă hainele pe unde apucă. Chiar acum, când scriu, a ales unul din fotoliile din sufragerie. Claie peste grămadă, geaca, o bluză de trening și o căciulă de iarnă. Sper că a apucat să se descalțe. Cronometrat, i-a luat 317 secunde să se arunce în tabletă. 317 secunde doar pentru că îl mai întreb eu între timp ce a mai făcut la mate și română, altminteri…
Apoi, la luptă, la război, cu cele 43 de jocuri pe care le are pe tabletă. Nu mult, cateva minute, până e gata masa, apoi trece la teme. Jocurile le-a numărat de curând. Unele dintre ele le-am cumpărat chiar pentru că Vladimir își alocă zilnic timp să vadă ce e nou în appstore. Parolele nu le știe, așa că trebuie să mă roage pe mine să le dau jos.
Nu mă întrebați de ce fac asta, că răspunsul e evident pentru toți cei care au copii în generația asta.
Vacanța la schi. Mulțumim, Ruxandra Munteanu!
[wptouch target=”mobile”]
[/wptouch][wptouch target=”non-mobile”]
Vladimirisme, ora de muzică
Vladimir: Vreau și eu niște cărți de muzică, adică de artă.
Alina: Avem., Uite: povestea lui Paganini, a lui Mozart.
Vladimir: Nu cred, aveți doar Pink Floyd, am văzut eu!
Alina: Eeeee!
Vladimir: Arată-mi!
Lupta noastră cu calculatorul
Vladimir e un tip foarte sociabil, căruia îi plac petrecerile. Aproape nu-l mai poți desprinde de ceilalți copii, iar 2-3 ceasuri nu mai ai treabă cu el. Așa că m-a surprins la un moment dat, la o aniversare la Mc, când a venit și s-a așezat în fața noastră fără să spună un cuvânt. A trebuit să-l împingem un pic de la spate să ne spună ce dorește, deși i se vedea pe față că are o supărare: ” Un copil e rău cu mine”. Aproape mi-a rănit orgoliul când mi-a spus că adversarul e mai mic decât el. Îi spusesem repetat să ne spună dacă-l supără cineva, la școală sau la joacă. Incidentul a fost rezolvat rapid de amfitrioană.
Mă gândesc prin câte astfel de situații trece zilnic copilul nostru, fără ca noi să știm. În definitiv, așa cresc și învață ce e viața. Pe de altă parte, am convingerea că lumea în care trăim e mult mai agresivă decât cea din epoca noastră. Mai ales când vine vorba de internet.
Vladimirisme, episod-pilot
Lumea mea de vise
Alina: Trebuie să scrii despre asta la școală. Care e lumea ta de vise?
Vladimir: Nu am nicio lume de vise!
Alina: Cum nu ai?
Vladimir: Nimic din ceea ce mi se întamplă nu e de vis.
Alina: Totuși …
Viitorul poporului suna bine. La televizor.
Din când în când fiul meu de șapte ani, mă întreabă: azi ați bătut Antena3? Uneori mă umflă râsul, alteori mă îngrozesc de întrebarea venită nu tocmai din senin.
Mare trebuie să fi fost microbul televiziunii în casa noastră și de multă vreme, dacă un pici de clasa întâi are grija bătăliilor noastre de zi cu zi cu audiența.
Copilul meu a crescut într-o casă cu multe televizoare, mai toate deschise pe un canal de știri. Și, probabil, fără corecțiile părintești necesare, cu ușurință s-ar înscrie peste ani în rândul celor care au televizorul principala sursă de informare.
Imaginea asta și întrebarea pe care mi-o pune uneori mă fac să mă întreb cum vor arăta generațiile viitoare, crescute cu noii idoli de la Antena 3, RTV sau B1.
- ‹ Anterior
- 1
- …
- 61
- 62
- 63
