O familie de prieteni de-ai mei sunt infectați cu SARS-COV 2 și au simptome ușoare. Cred că ce li se întâmplă e și un simptom foarte bun pentru statul român.
Povestea arată cam așa. Părinții au luat copilul de la țară, după câteva zile de vacanță și l-au adus înapoi la București. Voiau să plece în vacanță. Doar că li s-a plâns fetița de ceva dureri de cap și stare de oboseală. Au zis să-i facă un test înainte de plecare.
Testul făcut la o clinică privată a fost pozitiv. A doua zi s-au testat și ei, dar rezultatul a fost negativ. Au înștiințat DSP-ul și au reușit să vorbească cu cineva de acolo după 24 de ore de așteptare. Li s-a pus în față varianta de de a merge cu copilul la spital sau, dacă nu are simptome, să se autoizoleze. Inițial li s-a recomandat să pună doar copilul în izolare, dar după ce cei de la DSP au aflat c-au petrecut deja timp împreună, li s-a spus să se izoleze toți trei.
De atunci, și prietenii mei au făcut boala. Simptome ușoare, moleșeală, pierderea gustului. Nu au ieșit din casă nicio secundă. Le aduc mâncare prietenii și o lasă pe preș sau cei de la Glovo. Fiind o familie de oameni responsabili și-au impus această perioadă de izolare și o respectă apăsat.
Le-au dat celor de la DSP toate datele lor și i-au întrebat dacă vor fi verificați. Răspunsul a fost negativ, dar li s-a mulțumit pentru responsabilitate. Deși au insistat nu s-a făcut anchetă epidemiologică. La fel a procedat și DSP-ul din localitatea în care s-a infectat fetița. Acolo, părinții știu clar că fata s-a întâlnit cu alți copii și c-a fost în câteva case. Au contactat DSP-ul județean și li s-a răspuns că „atâta vreme cât nu se raportează simptome, nu e o problemă.
În toată această perioadă nu au fost verificați la domiciliu niciodată. Nici din punct de vedere al securității sanitare, dar nici ca evoluție a bolii. Acum așteaptă cu toții împlinirea a 14 zile ca să repete testul. Legal, numai fetița ar fi trebuit verificată. Calitatea lor de contacți direcți a fost stabilită numai prin noua lege a carantinei.
Adăugați toată birocrația legată de locurile de muncă, acolo unde au nevoie de concedii medicale. DSP spune că ține de medicul de familie, medicul de familie i-a trimis la DSP.
Ce ar trebui să se întâmple potrivit legii într-o astfel de situație? Teoretic statul știe de fiecare pacient, exact din momentul în care s-a făcut testul, indiferent că e la stat sau la privat. Laboratoarele anunță DSP-ul.
Pacientul este invitat să meargă la spital unde i se va face o evaluare. Va rămâne internat, dar se poate face și internare de zi. Sau e trimis acasă, dacă doctorul consideră astfel. Teoretic, pacienții sunt verificați de poliție, uneori și de două ori pe zi. Iar DSP ar trebui să facă listă cu toți contacții direcți.
Familia prietenilor mei a picat în vid legislativ. De asta nu au avut parte de proceduri. E adevărat că nici după intrarea în vigoare a noii legi nu a ajuns nimeni la ei. Nici să-i verifice, nici să-i întrebe de sănătate. Nu e singurul caz, după cum ați auzit zilele astea.
Și pe mine nu mă miră deloc. De exemplu în ultima săptămână, DSP-urile au avut prioritate să-i recupereze pe cei câteva mii ieșiți din spitale în vidul legislativ. Asta înseamnă, tehnic, muncă de detectiv pentru că nu în toate cazurile existau date de contact. Tot pentru ei trebuiau emise decizii de izolare sau rechemare.
Cred că în aceste zile, armata logistică a statului român, adică DSP-urile, tocmai au atins limita puterilor lor. Și așa această instituție a fost minimalizată și politizată în ultimii ani. Nu are nici resursele necesare, nici toți specialiștii de care are nevoie. Și este lovită de un val de îmbolnăviri în fața cărora nu poate face față.
Valul va fi și mai mare și administrația românească va suferi intens. Nici dacă ar fi fost cea mai performantă, tot nu ar fi avut răspuns total. România culege rezultatele alegerilor sale din ultimii ani. Corupție, pilăraie politică, administrație slăbită intenționat, toate au dus la această cădere. Trebuie să facem față la această criză cu cea mai slabă versiune a statului nostru.
De ce nu sunt mai critic? Pentru că acum nu mai e cazul să ne certăm și să ne biciuim. Trebuie să identificăm găurile și să punem mâna să lucrăm ca să ne salvăm. Dacă țipăm unii la alții și încercăm să ne scoatem individual, o să pierim cu toții.
Așadar, ne trebuie resurse ca să verificăm cazurile noi și contacții lor. De asemenea, trebuie să mergem înaintea virusului. În plus, ne trebuie un sistem de verificare a celor care stau acasă. Va fi vital.
Știrile zilei au ajuns la această știre din Texas unde o comisie stabilește cine trăiește și cine moare. De asemenea, reîncepe criza din Spania. Bonus: furtunile de la capătul lumii ne arată viitorul. Și de ce unii dintre noi lucrează mai bine dimineața.
Ultimele 24 de ore: 1.120 cazuri noi, 270 recuperate, 22 de decese, 15.118 teste făcute și 7,41 cazuri noi la fiecare 100 de teste făcute (peste media de 5,3 din ultima săptămână).
Total: 44.798 cazuri, 16.968 active (record!), 25.643 recuperate și 2.187 decese. pic.twitter.com/KtzB1MNdxX
Ștrile zilei văd câteva idei pentru modul în care se va face școala în viitor. De asemenea, Trump dă două miliarde la Pfizer. Bonus: testul care detectează cancerul cu patru ani mai devreme. Plus: Leah Remini nu-l mai tolerează pe Tom Cruise.
America se gândește la microșcoli, acasă la părinți
Surprise 🤗 Tonight at midnight I’ll be releasing my 8th studio album, folklore; an entire brand new album of songs I’ve poured all of my whims, dreams, fears, and musings into. Pre-order at https://t.co/zSHpnhUlLbpic.twitter.com/4ZVGy4l23b
Part 1 of Stephen’s interview with Sir Paul McCartney finds the legendary musician musing on his favorite cover performances of songs by The Beatles, including Marvin Gaye’s take on “Yesterday” and that time BTS riffed on “Hey Jude” right here on “The Late Show.”
Dacă e să te uiți la istoria recentă a lui Dinamo, sigur că momentul de care ne aducem cu toții aminte este anunțul lui Borcea: „Lăsați-ne să ne pregătim de Champions League”. Ratările lui Dinamo au devenit mit, legendă și istorie în același timp. Și argumentul suprem atunci când vrei să pui la îndoială această echipă.
Dacă e să respectăm, însă, adevărul complet, trebuie să ne uităm în altă parte. La o nedreptate istorică, dar pe care am uitat-o cu ușurință. Eliminarea din grupele UEFA în minutul 94, după golul lui Chihaia la Marseille. Rar, golănie mai sinistră în fotbal. Nu ați uitat că arbitrul Santiago a fluierat încheierea meciului când mingea șutată de Chihaia era în aer. Sinistru.
De abia sezonul următor Dinamo a ajuns în primăvara europeană. Cel mai înalt moment din ultimii 20 de ani, dar a picat cu Benfica. Cred că dacă ar fi avut dreptul pe care și-l câștigase, de a merge două primăveri la rând, Dinamo și-ar fi păstrat statutul de club mare. Pentru că putea face un platou de performanță.
De acolo, lucrurile au scăzut ușor, culminând cu ratarea controversată cu Lazio. Și apoi cu o participare în grupe în care a bătut doar pe Sturm Graz. Ecourile epocii de aur s-au stins acolo Și apoi am intrat în deceniul groazei.
Sub conducerea familiei Negoiță, clubul a pierdut anvergură, jucători, stadion, istorie, glorie, suporteri, imagine. Decăderea a fost rapidă, cumplită și pare să ajungă asurzitoare.
Nu am înțeles niciodată motivele pentru care milionarii din estul Capitalei au cumpărat acest club. Care a fost logica afacerii? Imagine? Transferuri mănoase, accesul în lumea bună, bani ușor de făcut și greu de verificat? Poate toate la un loc, poate puțin din fiecare.
Cert este că, lipsiți de experiență, oameni adecvați, rădăcini sportive, căderea a fost palpabilă. Nu numai că nu mai e o promisiune pentru locurile fruntașe, dar e o certitudine în partea a doua a clasamentului și, mai nou, o candidată solidă la retrogradare.
Dar ca asta să nu fie tot, retrogradarea va avea loc cu surle și trâmbițe. Cu întreaga echipă de seniori în carantină și fără drept de joc, cu juniorii trimiși pe teren, Dinamo ajunge la capătul căderii sale. Cel puțin la unul temporar. Și o face fix ca o casă șubredă și putrezită care se prăbușește sub propria greutate.
Anii de amatorism, de nepăsare, de păcălire a muncii, fotbalului și suporterilor au dus la cea mai grozavă prăbușire din istoria noastră sportivă. Una în care printre argintăraia de familie bună, se amestecă tinichele nepoților, care nu au fost în stare decât să risipească ce-au adunat înaintașii.
În fotbal, numele mari nu pier. După falimente, drame și nenenorociri, echipele mari revin. Dinamo îmi pare, însă, că se pregătește de dispariție.
P.S. În calitate de rival, dați-mi voie să salut suporterii dinamoviști, care cu pasiune au însoțit echipa în această dramă. Iubirea dvs față de această echipă merită tot respectul. Cred că de aici va începe ridicarea.
Știrile zilei au strâns toate informațiile din culise din timpul negocieri acordului european. Altfel, o previziune pentru toamna virusului. Bonus: de ce toată lumea este interesată de zona arctică. Plus: povestea primei femei de etnie romă în CNCD.
Watch Billie Joe Armstrong share the emotional backstory to “Wake Me Up When September Ends” before performing the hit track live with Green Day for Howard at the SiriusXM studios in Hollywood.
Două întâmplări din ziua de marți. Deputatul Mitralieră se adugă pe o lungă listă de reprezentanți ai PSD care nu poartă mască în spații închise. Ba face și scandal atunci când este amendat de Poliție.
„Eu nu vreau să mai port masca deloc, pentru că i-am văzut și pe șefii de stat la Bruxelles fără mască și în Guvern fără mască, iar președintele Trump, pe care eu îl respect și îl apreciez a spus că nu trebuie obligat nimeni prin lege să poarte mască. Din momentul astă o să fac ce spune președintele Trump”
Ce nu spune, însă deputatul Mitralieră este că l-a văzut pe Iohannis, după ce a trecut pe la benzinărie. Imaginile cu președintele au apărut mai târziu, dar sunt în egală măsură la fel de grave.
Administrația prezidențială a venit cu niște precizări, dar acestea nu mai pot prinde știrea din urmă.
„În contextul pandemiei de COVID-19, reuniunea Consiliului European s-a desfășurat în condiții maxime de siguranță sanitară, însă purtarea măștii în cadrul ședințelor plenare, cât și în alte formate restrânse, a fost opțională, și nu obligatorie, așa cum s-a putut observa de altfel din înregistrările video și din fotografiile realizate pe durata Consiliului.
Presidency.ro
Păi, știți ce o să spună lumea. Boss, dacă la voi e opțională la noi de ce nu e? În asta constă gravitatea ambelor fapte. Iar dezbaterile zilnice din fiecare colț din România se poartă de aceeași manieră. Ba, în unele cazuri s-a ajuns la altercații sau la palme. Dar dacă purtăm dezbaterea aici, ne înșelăm și ne păcălim.
Așadar ce este important de știut despre măști.
Primul lucru trebuie să-l auzim de la Robert Redfield, cel care conduce CDC-ul american, Centru de Prevenire și Control al bolilor. El spune că
Dacă americanii ar începe să poartea mască acum, în două luni am reduce această epidemie.
Robert Redfield, CDC
Datele sale sunt susținute de mai multe studii medicale, de recomandări ale OMS, dar și de studii de statistică medicale care atestă același lucru. Un tip de astfel de studii este făcut de un institut medical de pe lângă Universitatea din Washington.
Institutul pentru Valori de Sănătate și Evaluare este un organism independent al Universității din Washington, care măsoară și atestă parametri de. sănătate pe întreg mapamondul. IHME este o sursă de date publice, dar care este adresată și oficialilor din diverse state ca să ia decizii informate. Iată cum arată graficul lor pentru România.
ihme.org
Aceasta este proiecția pentru decese și o să vedeți că este chiar foarte precisă. Acolo sunt comparații pe trei segmente și ele sunt traduse cam așa. O proiecție pe sistemul de lucru actual, una cu purtarea totală a măștilor și una în care renunțăm treptat la restricții. Ce arată însă graficul pentru infectări?
O să vedeți că numărul estimat de îmbolnăviri este mai mare decât cazurile confirmate. Și așa trebuie pentru că, în realitate, nu-i știm pe toți cei bolnavi, nici nu-i bănuim, nici nu-i testăm.
IHME are însă un capitol destinat măștilor în evaluările sale. Iată ce spun ei aici.
Purtarea măștilor în proporție de 95 la sută poate duce la reducerea numărului de morți în mai multe părți ale lumii. Reducerea numărului de morți s-ar putea face cu până la jumătate în mai multe țări africane, în unele europene (Albania, Polonia, Bulgaria), dar și în câteva state americane.
Ca să ajungă la această concluzie IHME a adunat datele din 41 de studii medicale care au fost publicate din China până ân lumea occidentală. Cu ajutorul unei aplicații care poate calcula milioane de variabile, ei au ajuns la un răspuns pe care-l consideră foarte precis.
Astfel, toate datele arată că purtarea măștilor de pânză, fie că sunt făcute în casă, fie că sunt comerciale, pot duce la reducerea răspânderi bolii cu o treime.
ihme.org
Poate vă întrebați câtă lume poartă mască în lume. Graficul de mai jos este făcut acum o lună. Cred că de atunci este un pic mai bine.
ihme.org
O să fiți surprinși, așa, în termeni de civilizație sau mai curând în preconcepții, Europa stă prost și foarte prost la măști față de state din America de Sud. Ei au înțeles mai bine ce s-a întâmplat în Brazilia.
Deocamdată, în România, rata infectării arată rău, după cum spune graphs.ro.
Ne trebuie și o concluzie aici. Și aceasta nu poate fi decât una. În acest moment, trebuie să avem un obiectiv național, comun. Unul care să salveze cât mai multe persoane. Acel obiectiv este ca fiecare cetățean român să poarte o vreme mască și să aibă acces la una. Trebuie. să găsim metodele să ne convingem unii pe alții de această necesitate, Și să lăsm politica un pic deoparte. Altfel, riscăm să omorâm oameni certându-ne pe iresponsabilitate lui Mitralieră și neatenția lui Iohannis.
Știrile zilei îți dau câteva sfaturi utile legate de modul în care trebuie să aerisești ca să scapi de COVID. Altfel un tur al planetei ca să vezi cum a câștigat natura. Două rețete: una celebră azi, alta de acum 4000 de ani. Și un exercițiu de retorică rusească.
Primăria Capitalei a extins programul de testare COVID a celor care vor să plece în vacanță în Grecia sau în alte zone unde este necesar acest certificat. Iar noi ne-am obișnuit atât de mult cu acest mod de-a face politică încât mai protestăm vag. Asta e, bugetul e sac fără fund, poți să faci orice cu el.
Primarul General, Gabriela Firea: „Asa cum am promis, am facut cat mai rapid toate demersurile astfel incat bucurestenii care călătoresc în scop turistic in Grecia sau in alta tara care solicita testul Covid, sa se poata inscrie in acest proiect al Primariei Capitalei si sa poata efectua, gratuit, testele RT-PCR.
Este un proiect care are un succes extraordinar, in doar doua zile s-au primit peste 2.500 e-mail-uri, in care s-au solicitat teste pentru aproximativ 8.000 de persoane, parinti, copii, bunici. Dupa completarea formularelor necesare, toate aceste persoane vor fi repartizate la cele 12 clinici partenere, in functie de perioada in care au programata vacanta”.
Astfel, cetățenii Municipiului București, care vor solicita în mod voluntar înscrierea în proiect și nu se află în categoriile definițiilor de caz, așa cum sunt stabilite prin Metodologia de supraveghere a COVID-19, elaborată de Institutul Național de Sănătate Publică din România și care urmează să călătorească în străinătate în scop turistic, se pot înscrie pentru a fi testaţi gratuit de către Primăria Capitalei, prin ASSMB, la adresa de email [email protected]. In proiectul „Testam pentru Vacanta” se pot inscrie, pentru inceput, 9.000 de bucuresteni.
Nici nu știu să spun în câte moduri este greșită această abordare. O comunitatea nu poate funcționa de această manieră. Aici este vorba de banii noștri și cred că avem fiecare un cuvânt de spus.
Așadar, tehnic, PMB a creat o clasă specială de cetățeni. Unii care au destui bani să meargă în vacanță în Grecia, dar nu au bani ca să-și facă un test COVID.
Dreptul la vacanță există, dar nu e un drept la vacanță în afara țării și în niciun caz nu e un drept la vacanță pe banii comunității. Cetățenii au doar dreptul să-și oprească programul de muncă.
Nu e firesc și cred nici constituțional să ai un grup de cetățeni care sunt privilegiați și obțin aceste teste. Iar singura calitate care-i califică este aceea că pleacă într-o vacanță în străinătate.
Suma de 1,8 milioane de lei nu e mare pentru un oraș ca Bucureștiul, dar cu siguranță ar fi putut avea o destinație onestă, nu electorală. Și, da, ar trebui puse întrebări despre accesul la program. Cine și cum intră acolo? E făcut tot pentru angajații la companiile primăriei? În general, Curtea de Conturi verifică toate prostiile. Asta nu poate fi verificată pentru că e votată?
Și ce le spune doamna Firea patronilor din turismul românesc care văd cum colegii din Grecia primesc un ajutor de la statul român?
În fine. Nu am probleme cu alte testări de la primărie, deși ar fi trebuit să fie un ajutor social pentru cei care vor acest test și nu-l pot face la privat. Și pentru asta ar fi trebuit să vină cu o adeverință de venituri. Așa e doar o altă pomană electoral. Singurul program cu sens dintre toate cele în care doamna Firea a aruncat banii este cel pentru fertilizare în vitro. Acesta este un lucru greu, traumatizant și cheltuitor pentru familii. Și de asta trebuie sprijinite.
Acest program încalcă fundamental modul de funcționare corectă a unei comunități și cred că trebuie sancționat cât de des cu putință. Să aveți asta în minte și să nu acceptați pomana.
Știrile zilei te frâng de emoție când vine vorba de coronavirus. Ce simte un medic care e zilnic acolo. Dar trei copii care au rămas fără părinți? Plus protestele împotriva lui Putin. Și poze cu Zac Efron.
Am urmărit, fără a avea o poziție publică, dezbaterea legată de Legea Carantinării și de ce avem noi de făcut mai departe ca societate. Am urmărit luările de poziție din cele două tabere și am căutat echilibrul în situația cea mai complicată din viața noastră. O să vă spun ce-am dedus, iar din text o să vă dați seama și care este soluția în care eu cred. Adică cea pe care eu cred mai potrivită pentru societatea noastră, dar nu infailibilă, pentru că așa ceva nu există.
De fapt marea dezbatere pe care o avem de purtat în România este dacă, noi, ca societate, putem să le impunem unor cetățeni să se trateze, dar, la fel de important, să-i ferească pe alții.
Nu numai în România, dar în toată lumea această dezbatere se poartă cu țipete și cu scrâșnete. Atenție, eu încerc să mă adresez celor raționali. De asta câteva lucruri trebuie să fie clare de la bun început, așa cum le percep eu din relatările unor oameni de știință sau medici.
Boala există și se răspândește, în anumite condiții, cu repeziciune. De regulă aceste condiții țin de aglomerație, de mulțimi de oameni, de lucru în comun. Adevărul este că nu știm exact în ce condiții are loc transmiterea.
Unii dintre noi sunt mai afectați de boală, alții mai puțin spre deloc. Nu știm încă de ce. Există grupe de risc: oameni cu probleme cardiace, diabet, probleme de sânge, obezitate. Dar nu toți dintre ei mor. Și nici aici nu știm de ce unii scapă sau alții nu.
Cred că se moare de virus în sine. Am văzut mărturiile unor medici și anatomopatologi care au văzut modificări imense în plămânii sau organele altor oameni. Cred că, de asemenea, virusul grăbește moartea unor oameni care au anumite afecțiuni. Nimeni nu știe cu exactitate cum se separă apele.
Și mai știu sigur că trăiesc într-un stat care nu are resurse, face greșeli și care este supus treptat unui asediu care-l duce la decizii greșite. Și mai cred că o parte din populație este iresponsabilă sau face o evaluare greșită.
Eu, unul, fac parte din categoriile de risc. Iar acest detaliu cântărește în ce voi scrie mai jos.
Cred că azi sunt două tipuri de mari de gândire în povestea asta și ele străbat lumea.
Primul este cel al responsabilității individuale sau al libertății, așa cum este prezentat în România. Al doilea curent este cel al solidarității și gândirii comunitare.
Primul tip de argument mi l-a expus cel mai bine un cetățean american, care este și doctor și care mi-a spus în felul următor. În statul în care muncește, asimptomaticii și cei cu simptome ușoare nu sunt internați în spitale. În fapt, nu sunt internați nici cei cu simptome mai puternice. E o chestiune utilitară. Nu-i dau numele pentru că nu are acceptul să vorbească public.
Asimptomaticii sunt trimiși acasă. Chiar si simptomaticii cu simptome ușoare sunt trimiși acasă. Nici o asigurare de sănătate, privată sau de stat, nu va plăti câteva săptămâni de stat într-un spital iar spitalele nu sunt instituții caritabile.
Medic din Statele Unite
Nu există un mecanism legal prin care persoanele pozitive să fie obligate să stea în carantină. Așa cum nu există niciunul prin care persoanele cu simptome să fie obligate să stea în spital. Există un fel de carantină pentru cei care vin din afara statului, dar nu există suficiente forțe care să-l aplice.
Dacă un simptomatic refuză internarea, e treaba lui. Semnează un AMA (against medical advice) document și i se arată unde e ușa. De foarte multe ori, persoane cu simptome modice sunt trimise acasă. Internarea se face, de obicei, când oxigenarea începe să fie problematică. Febra, diareea, disconfortul fizic general, nu sunt considerate neapărat motive de internare.
Există un fel de carantină pentru cei care vin din afara statului, dar nu există suficiente forțe care să-l aplice. De asemenea nu există ideea că cineva ar putea fi internat contra voinței sale.
Nu voi considera NICIODATĂ o internare sau un act medical fără acordul bolnavului ca fiind acceptabil. Niciodată. Moartea este și ea un drept fundamental al omului. Dacă ai oxigenarea 80 și ești informat corect despre efectele acestui lucru, e treaba ta dacă decizi să pleci acasă.
Există un fel de carantină pentru cei care vin din afara statului, dar nu există suficiente forțe care să-l aplice. De asemenea nu există ideea că cineva ar putea fi internat contra voinței sale. Am întrebat pe omul cu care am dialogat, dacă acest sistem nu duce la îmbolnăvirea mai multor persoane și, dacă solidaritatea nu ar fi mai bună.
Știu, aici e buba. E însă o linie foarte fină între a proteja comunitatea și pierderea drepturilor civile. Pandemia va trece, restaurarea unor drepturi pierdute e o bătălie mult mai mare. Odată ce ai deschis porțile abuzurilor , e foarte greu sa le închizi din nou. Personal cred in responsabilitatea individuală. Se vorbește mult despre drepturile persoanelor cu risc ridicat. De ce nu vorbim și despre drepturile persoanelor fără risc ridicat? E doar o chestiune de unghi, din ce direcție te uiți la problemă.
Am folosit aceste argumente din Statele Unite pentru că mi s-au părut mai simple și mai credibile decât tot ce-am văzut până acum în România. Și sunt lucruri foarte puternice care izvorăsc dintr-o istorie a individualității americane. Așa a crescut această țară, în care fiecare este responsabil pentru el. Și așa este organizat sistemul lor medical: ai acces dacă plătești. Iar acesta este un pilon al lumii americane. Ești obligat să muncești ca să ai acces.
Noi trăim însă în alt tip de organizare socială. Europa a ales să se ajute și să trăiască în comun. Noi dezvoltăm comunități. Și aceste comunități se ajută între ele. De exemplu, îți dau acces egal la asistență medicală, oricât de scumpă, indiferent de contribuția ta. Europa prețuiește toate viețile indiferent de contribuție. Aici se lucrează prin includere.
Adăugați că România este un stat care nu are resursele americane. Nici măcar SUA nu au lăsat integral pe seama asigurărilor decontările pentru COVID, ci au venit cu bani federali. Și România a plătit, alături de asigurările noastre, bani buni din bugeta ca să facă față crizei. Nu putem compara nici măcar capacitatea de răspuns dintre cele două state. Nici ca spitale, nici ca materiale, nici ca număr de medici.
Avem, însă, de cântărit la aceeași întrebare:
Putem limita drepturile unor persoane, temporar, ca să nu răspândească boala către categorii care sunt supuse riscului? Sau drepturile lor și libertățile civile primează în fața dreptului la viață al altora? Mai pe șleau, ne putem asigura că persoane infectate pot fi internate într-o instituție medicală până când nu mai sunt un pericol pentru alții?
Cred că legea carantinării a găsit un răspuns echilibrat la această problemă. Cu multe defecte, cu unele lipsuri care vor duce în final la ineficiență, dar care ar putea salva mai multe vieți.
În primul rând este argumentul utilitar. Cel al banilor. Pot accepta o responsabilitate individuală completă atunci când și plata îți aparține în totalitate. Adică atunci când te tratezi pe asigurarea ta, nu și pe a mea. Dar de vreme ce și eu contribui la plata procedurilor tale, te sfătuiesc să te tratezi.
Nu poți să vrei sistem solidar când ai o boală, Doamne ferește, care te duce în spital, și sistem individual când poți să-i îmbolnăvești tu pe alții. Am remarcat că aceleași voci s-au opus și la introducerea plății prin asigurare către clinicile private.
Păi dacă răspunderea individuală este bună, de ce nu este bună și asigurarea individuală? Deci, nu mă lași nici să folosesc banii mei unde și când cred de cuviință, dar nici nu mă protejezi când e cazul.
Înțeleg că răspunderea individuală e bună doar pentru dreptul tău și doar când ai și banii mei. Iar dacă te îmbolnăvești mai grav, noi cu toții pierdem bani mai mulți. Nu doar tu.
Acesta este un dezechilibru. Și, da, am să susțin acest punct de vedere când fiecare va fi responsabil de banii lui.
Al doilea argument este legat de gradul de responsabilitate socială. Individualismul funcționează în America pentru că are frâne. El se oprește acolo unde încalcă libertățile celorlalți. Dar mai mult de atât, societatea are pârghii prin care stabilește că lucrul în comun, întrajutorarea este mai profitabilă decât lucratul de unul singur
Nu cred că putem fi la nesfârșit o țară în care să spui că “dacă mie mi-e bine, asta e de ajuns”. Trebuie să participi la un sistem în care și celuilalt să-i fie bine. E un exemplu pe care-l dau mereu. Dacă lângă blocul tău e mereu mizerie, apartamentul în care stai valorează mai puțin.
Dacă lângă tine mor oameni, spitalele sunt închise, lumea nu mai are acces la bunurile și serviciile dinainte de boală, atunci trebuie să faci ceva ca să oprești asta: să stai sănătos și să apelezi la medici. Și mai ales să nu faci rău. Așa că poți sta două zile la spital, după care fii foarte sigur că stai în casa ta, cât mai departe de restul lumii.
Sigur că internarea forțată, la noi în țară, duce la frisoane, pentru că sovieticii făceau asta cu indezirabilii. Știm de oameni care au plecat în spitale de psihiatrie și nu s-au mai întors. Pierderea drepturilor și libertăților în orice stat democratic trebuie privită cu îndoială și îngrijorare. Și chestionată mereu. Așa cum facem și acum.
Este cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat această dezbatere. Și am constatat că avem organisme statale românești care ne dau drepturi și care le consolidează. Este bine că Renate Weber pune la îndoială legi, este bine că CCR este divizată și e bine că e un nucleu dur care luptă pentru aceste drepturi. Iar dacă guvernul și Iohannis se apucă de dictatură, cred că multă lume va ieși în stradă.
Ceea ce aveți de făcut este să cântăriți pentru voi înșivă aceste argumente și să vedeți care vă este mai potrivit pentru viață. Eu cred în valoarea comunității și am scris în acest sens pentru că, personal, sunt mai protejat de astfel de măsuri. Dar, ele, poate, nu sunt potrivite pentru fiecare dintre noi. Și atunci majoritatea va decide.
