Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Ce poți spune de bine despre România?

De 1 Decembrie, am primit o sarcină grea. Cea mai grea cu putință în țara asta și în mediul acesta virtual. Să spun ceva de bine despre România.

Și cum să faci asta? Suntem obișnuiți să folosim acest spațiu pentru critică, pentru a ne exprima frustrările, pentru a spune, în general, ca la noi la nimenea.

Și, în mod evident, sunt o sumedenie de lucruri care merg prost aici. Avem o răsturnare profundă a valorilor, nu ne respectăm, avem o clasă politică ticăloasă pe alocuri și preocupată doar de ea. Am făcut scenografie din democrație. Și cred că nu există domeniu pe care să nu-l putem deșira ca să-l arătăm în toată splendoarea mizeriei sale.

De la educație și educatori care ne-au trădat valorile, la spitale unde grija de oameni este prețuită material, la servicii de siguranță care apară doar elita și la parlamentari așezați la masă cu infractorii. Tabloul este sumbru. Dar oare este copleșitor? Și nu mai este nicio speranță?

Eu cred că lucrul cel mai important care-i lipsește României este înțelegerea și aprecierea. Nu apreciem ce este bun, nu lăudăm mai pe nimeni și nu acceptăm că mai și progresăm. Ce este bun ni se pare normalitate și spunem că-i firesc să fie așa, căci este de datoria fiecăruia să facă bine.

De asta nu apreciem profesorii care rescriu școala. Pe cei care fac ore și-n online și la clasă la fel de bine. Sau pe cei care predau istoria așa cum este ea. Sau diriginții care pun valori corecte în mințile copiilor.

Nu-i apreciem nici pe medicii care ne fac bine în fiecare zi. Sigur că este plin de nenorociri, dar nu toată lumea cere șpagă, nu toată lumea greșește operațiile sau vorbește urât. Dimpotrivă, cei mai mulți își fac treaba bine, în măsura posibilităților și a științei lor .

Și, da, sunt oameni în partide, indiferent de nivel, care au capacitatea de a învăța și de a face mai bine. Nu toți cei care nu ne plac sunt niște ticăloși. Ne despart idei, înțelegerea lumii, drumurile prin care ajungem la soluții, dar oare ne desparte mereu buna credință? Oare toți oamenii de partea cealaltă sunt greșiți în raport cu noi?

Tribalizarea și sectarismul sunt cele mai mari rele care i se pot întâmpla României. Câtă vreme vom continua să le considerăm principale valori și să o împărțim în ei și noi, progresul va fi și mai lent. Pentru că nu vom avea proiecte comune și le vom desființa repede pe ale celorlalți atunci când vom avea pârghiile necesare. De asta vom clădi pe termen scurt și mereu în van.

Aprecierea, empatia și nuanțele sunt lucrurile care ne lipsesc cel mai tare. Jurnalistul Radu Naum construia la un moment dat imaginea unei nații întinse ca o coloană pe 100 de ani. Unii sunt deja în 2021 cu bucuriile și problemele lor, alții sunt încă în anii 90 cu traiul lor, iar unii au rămas de tot în urmă din cauze care sunt imputabile tuturor. Traiul și gândirea celor din urmă sunt greu de înțeles din clădirile de oțel și sticlă ale Bucureștiului. Iar problemele de aici sunt complet aiuristice pentru cei rămași în urmă. Realitățile noastre sunt diferite.

Până când nu vedem imaginea asta nu ne dăm seama cât de mare este problema noastră. Rămânerea în urmă nu este semn de prostie sau de rea credință, ci de altă așezare. Și ca orice grup în situația asta, este nevoie de apreciere, explicații și gândire aplicată pentru a-l face să meargă mai departe.

Nicio clasă de elevi, niciun grup de sportivi sau un colectiv de lucrători nu poate progresa doar cu critici. Este nevoie de apreciere, sfaturi și impulsuri pozitive. Doar dacă le adăugăm pe ele criticii pe care o auzim acum mereu, putem progresa.

Așa că lucrul cel mai bun pe care-l pot spune despre România este că nu suntem atât de diferiți unii de alții, dar nici de cei din afară. Doar că ne trebuie să ne gândim și cu bună credință unii la alții.

Dialoguri cu Paul Olteanu #11. „Vinovăția nu înseamnă rușine”

Reiau discuția cu Paul Olteanu privind comportamentul nostru atunci când cineva greșește. Vinovăția este un sentiment necesar pentru a ne raporta la valorile corecte, spune Paul. Dar până unde ar trebui să meargă acest sentiment?  

Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neuroștiințalaclasă.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori. Proiectul este o platformă care adună la un loc date și metode de lucru utile pentru părinți și profesori și care pot contribui la o mai bună învățare.    

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

26 noiembrie. Varianta sud-africană are 50 de mutații

În știrile de azi, o nouă varianta a virusului are 50 de schimbări. Altfel, valul 5 este la vârf în Europa. Franța și soluțiile sale de oprire a migranților. Iar povestea celor două femei, 82 de ani mai târziu, o să vă bucure. Bonus, un concert unplugged cu Billy Idol. Și un meniu de Thanksgiving.

Coronavirus

50 de schimbări în noua variantă a virusului

Valul 5 în Europa

Un pic de politică

Cum vrea Franța să oprească criza migranților

Cine este domnul Scholz

În cu totul alte știri

O poveste tristă despre un comic

Criza climatică fără catastrofe

Aceste femei, 82 de ani mai târziu

Muzica de azi

Domnule președinte, iată mesajul unui adolescent: „Aștept, învăț doar să plec.”

Aproape în fiecare zi primesc un mesaj, la România în Direct, de la oameni care vor să plece din țară, Sunt sufocați de criza politică perpetuă, dar și de agresiunea societății. Un sondaj realizat de ReThink România arată că majoritatea vor să plece din cauza hoției, minciunii și a conservatorismului.

Aici este linkul către articolul din Libertatea

Iar ceva mai pe seară, am primit și o postare de la o puștoaică de 16 ani care a scris o poezie. Nu am reușit să vorbesc cu ea. Nu știu cum gândește mai departe, dar cred că sentimentele ei sunt împărtășite de multă lumea. Puteți citi mai jos ce-a scris.

Thea îmi spune că acestea sunt gândurile după ultimele săptămâni. Sigur că un copil de 16 ani ar trebui să fie mai nepăsător, dar vibrațiile societății ajung și acolo. Iar în lumea digitală, tendințele mari ale societății coboară repede și către adolescenți.

Un mic update. Am vorbit cu Thea în urmă cu câteva minute. Sentimentele ei sunt apăsate din cauza modului în care România răspunde la criza Covid. Și mai ales de incapacitatea sistemului de a face mai mult pentru oameni. ”Am fost bolnavă și nu m-am simțit protejată. Despre asta e vorba.” Iar modul în care România răspunde nevoii cetățenilor săi o face să plece din țară. ”Oricum așa am fost crescută și pregătită”.

Așadar nu mă miră. Aș fi vrut să-i spun că va fi bine, dar nu voi putea. Chiar și eu, care înțeleg lumea politică și am văzut de la nemernicie și prostie, sunt siderat de această dată.

Iar președintele trebuie să înțeleagă câteva lucruri. Ce i se întâmplă în ultimele zile, cu nemulțumiri, lepădări de decorații, rupere de texte nu are legătură cu diverse manevre cum îi zic unii și alții pe la tv. Nu.

Ce a făcut Klaus Iohannis acum este un gest care depășește cu mult limita compromisului politic. După ce ani de zile ai spus că PSD este un dușman și ai susținut lucruri pe care strada le-a cerut, nu poți să te întorci și să faci așa ceva. Când ai ars punțile, mergi până la capăt.

Pentru că astăzi lumea înțelege că nu mai sunt limite sau bariere în politică. , Că nimic nu este durabil, că nu mai există valoare, ci o mizerie eternă și de neînlăturat. Că e mocirlă din care nu mai vrei să ieși. Că ești învins de un sistem, dar nu o spui.

Pentru multă lume, USL a fost un compromis. Dar pentru foarte mulți, ce se întâmplă azi este o trădare a electoratului. Aceasta este diferența și nimeni nu o să stea să o mai înțeleagă. Va pleca. Și nici nu va mai fi aproape când alte valori vor fi călcate în picioare.

De fapt marele rău al acestei uniunii patronate de președinte este că democrația noastră nu e mai bună, ci mai ruptă, mai cârpită, iar societatea a rămas fără repere.

Mulțumim și pentru disprețul suveran de a nu explica nici măcar de ce a fost necesar.

Dialoguri cu Paul Olteanu #10. “De ce ne este teamă să vorbim în public”

I-am povestit lui Paul Olteanu despre emoțiile mele puternice atunci când vorbesc în fața unei mulțimi de oameni. “Dacă stau în picioare, simt că trebuie să mă așez.” Nu numai că acest lucru se poate corecta, dar el poate fi învățat din copilărie.  

Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neuroștiințalaclasă.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori. Proiectul este o platformă care adună la un loc date și metode de lucru utile pentru părinți și profesori și care pot contribui la o mai bună învățare.    

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Testarea elevilor. Sau cum arată lipsa de asumare și fuga de răspundere

Testarea elevilor pentru depistarea coronavirusului s-a terminat așa cum a început: fără cap și fără coadă. Lucrurile au fost lăsate la latitudinea nimănui și a tuturor, căci nimeni nu a vrut să-și asume o decizie.

Așadar, hotărârea finală spune că ”școala va decide” dacă are sau nu condiții de testare și dacă acest lucru va fi făcut de cadre medicale, profesori sau părinți. Acesta este anunțul ministrului Cîmpeanu, după câteva zile de haos.

Aici este declarația ministrului, pe larg.

Și un pic de recapitulare. Cu o întârziere de un an, Ministerul Educației a hotărât că se va face testare în școli. Ca să nu mai întâmpine opoziția părinților, ministerul a hotărât ca testele să fie salivare, adică neinvazive.

Hotărârea a stârnit protestele unor profesori care au spus că nu au calitatea și priceperea de a face ei testele. Și că acest lucru trebuie făcut de părinți. Sindicatele au anunțat susținut acest lucru și au spus, pe drept, că nu sunt destule cadre medicale.

La rându-le o parte dintre părinți au spus că testele sunt inutile. Sau că nu va exista verificare pentru rezultate și că nu te poți bizui pe buna credință decât dacă este verificată.

Ministerul Educației a trimis pisica la Ministerul Sănătății, solicitându-i să elaboreze o procedură. Acesta a trimis-o înapoi spunând că nu e treaba lui. Drept urmare, două ministere, profesori, părinți și autorități locale nu au putut să ia o decizie.

Așa că ministerul a dat hotărârea către școli și le-a spus să se spele pe cap cu ea. Fiecare va face după puteri.

Momentul i-a prilejuit o declarație memorabilă lui Cseke Atilla, ministrul interimar al Sănătății, care cred că ne descrie minunat.

Noi, societatea, avem acest sport de fugă de răspundere. Lansăm niște idei, punem presiune, vrem să facem ceva, vrem ca statul să vină să ne rezolve niște lucruri, chestiuni care unele dintre ele sunt legitime, dar atunci când trebuie să pun și eu munca mea, puțină, o jumătate de oră, 5 minute, atunci, nu. Atunci unii nu spun tot, unii fug de această răspundere.

Cseke Atilla

Merită să citiți întreaga declarație

Lipsa de asumare și fuga de răspundere și mai ales refuzul colaborării sunt cele mai puternice rădăcini ale societății românești. Într-o sumedenie de domenii, nu e treaba noastră și așteptăm răspunsuri doar de la stat. Acesta știe să se acopere minunat de hârtii și a făcut o artă din a nu lua o hotărâre, ci din a se face că face ceva.

Când e de făcut curat, de renunțat la mașină, de a nu mai arunca gunoaie sau orice alt gest care implică un serviciu comunitar și o cale mai bună împreună, dăm bir cu fugiții. Le clamăm, dar nu ne suflecăm mânecile. Le cerem sus și tare, dar dacă este nevoie de noi, nu suntem acolo. Ar fi bine să fie statul, părinții, profesorii, doctorii, dar nu noi.

Mi-aduce aminte de refuzul unei învățătoare, auzit la România în Direct, care mi-a spus că nu e treaba ei să facă curat în clasă. Și vorbesc aici de acea minimă curățenie, obligatorie pentru fiecare la biroul său.

Criza pe care o trecem are o particularitate. În ciuda tuturor măsurilor pe care le va lua orice autoritate, boala nu va trece. Nu va trece până când personal nu ne luăm niște măsuri.

De aceea, refuzul ministerului de a da o decizie va duce către un loc din care nu mai ai cum să fugi. Profesori și părinți, consilii de administrație, primari și medici locali se vor uita unii la alții și vor spune: acum ce facem?

Și sunt doar două căi. Se vor certa până vor obosi sau vor hotărî să facă ceva pentru copiii lor. Vor găsi o cale. Căci bănuiesc că bolnavi nu-i vor. Sau?

(P) Studiu: majoritatea românilor nu simt obligația morală de a-și plăti datoriile

Recent am terminat de plătit o rată pentru un calculator. Deși îmi propusesem să nu mai fac vreodată rate, a fost peste puterile mele ce-am luat acum doi ani. M-am angajat fix la 24 de rate. Și iar am jurat că nu mai fac niciodată. 

Rata trebuia plătită cam în ziua 10 a lunii. Și o plăteam când vedeam că se actualizează datele în cardul din aplicație. Doar că nu tot timpul roboții făceau asta pe 10. Uneori mai întârziau câteva zile. Și mă stresa că nu mai apare datoria. Iar ultima dată au trecut aproape două săptămâni și încă nu apăruse actualizarea cu cheltuiala mea. Așa că am achitat tot ce mai era, fără să stau pe gânduri. Căci eu și în fața robotului de la bancă trebuie să fiu pe zero. Sau cu conștiința împăcată. 

Pentru mine, datoriile sunt o sursă de stres. Fie că sunt la bănci sau la magazine. Nu mi-a plăcut nici să împrumut bani de la cunoscuți. Am un sentiment de apăsare dacă întârzii cu banii. Măcar o oră, măcar o zi. Pentru că am aplicații la utilități, plătesc înainte de apariția facturii. Nu știu dacă ați observat, dar la curent și gaz suma de plată apare întâi în aplicație și apoi se facturează. Când vine factura, eu am achitat deja. Sau am direct debit ca să fiu și mai sigur. 

Nu cer nimănui să fie ca mine, căci este un pic obositor. Dar așa am fost crescut. Mi s-a spus repetat că niciodată, dar niciodată, să nu întârzii cu banii. 

Nu pentru toată lumea este la fel. Cunosc oameni care plătesc în ultima secundă. Sau plătesc doar când vin somațiile. Și mi s-a întâmplat în viață să mai dau de unul sau altul ce trebuia urmărit cu telefoane ca să scoți banii. 

Majoritatea nu simte presiunea de a plăti datoriile

De fapt, însă, aici se situează majoritatea lumii în această țară. Există un studiu comandat de Kruk România, liderul de piață în managementul datoriilor.

Studiul este făcut de IRES și are câteva constatări surprinzătoare, dar și multe de bun simț. 

Una dintre constatările surprinzătoare este majoritatea dintre noi nu au un sentiment de rușine când nu plătesc datoriile. Este vorba de 77 la sută dintre cei intervievați. Două treimi. Dar stai că este un pic mai mult. Aproape 60 la sută dintre noi nu sunt nici măcar stresați de neplata datoriilor. Faptul că pot exista consecințe nu-i tulbură foarte tare. Nici frică, nici supărare. 

Este posibil, totuși, ca aceste sentimente să fie declanșate de faptul că majoritatea dintre noi apelează, în caz de probleme financiare, la oameni care le sunt apropiați. E vorba de rude sau prieteni. După care, undeva în jur de jumătate cred că de o datorie te poate scăpa banca. IFN-urile sunt considerate ultima șansă pentru plata unei datorii. 

În egală măsură, nu-i considerăm de încredere pe cei care nu-și plătesc datoriile. Ba, mai mult, îi vedem iresponsabili pe cei care au datorii. Probabil până când suntem în situația de a plăti datoria, căci se vede atunci nu avem apăsări. 

Aș mai adăuga câteva date aici, totuși. 

Cea mai mare parte dintre noi își plătesc datoriile pentru că așa este cinstit și moral. Dar nu și pentru că este legal. Aici doar o treime vede că așa ar sta lucrurile. Și doar un sfert le plătesc pentru liniștea lor. Eu cred că sunt în vârful acestui sfert.

Nu vreau să vă agasez spunând că doar 8 la sută dintre noi își plătesc datoriile din bun simț. Dar sunt curios cum ajung 3 la sută dintre noi să creadă că nu li se întâmplă nimic dacă nu-și plătesc datoriile.

De ce este important

Scriu asta pentru că urmează o perioadă mai lungă de timp în care cu toții vom acumula datorii. Va fi o perioadă de criză inflaționistă, de criză financiară. Or, fiecare datorie pe care o facem, dar nu o plătim îi șubrezește pe alții. Nu toți cei de la care împrumutăm bani sunt putred de bogați, nu toți sunt șmecheri sau urmăresc interese ascunse. Mai ales când vorbim de instituții și de contracte aflate la lumină. 

Este important să citești ce semnezi, să-ți știi drepturile, să nu semnezi în grabă, să vezi și literele mici și să nu te arunci după orice ofertă care promite luna de pe cer. Echilibrul și cumpătarea sunt lege. 

Las la final și vești bune. Sau poate așa le simt eu. Jumătate dintre noi sunt aproape mulțumiți de felul în care trăiesc și ceva mai puțin de jumătate de banii pe care-i câștigă. Și cei mai mulți de casa în care trăiesc. Și, da, jumătate dintre noi mai apucăm să și facem economii. Și încă ceva: suntem cu toții disciplinați la plata utilităților și mai bine de jumătate la plata creditelor. Ceea ce este aproape normalitate. 

Photo by Mikhail Nilov from Pexels

Dialoguri cu Paul Olteanu #9. “Ar trebui să trăim plăcere în munca noastră, nu în rezultat ”

Noua ediție de Mind Architect la Europa FM aduce o discuție despre plăcerea pe  care o trăim sau nu la muncă. Paul Olteanu spune în discuția noastră că ceea ce ar trebui să urmărim la serviciul nostru este să avem plăcerea lucrului făcut. Sau în prezența noastră acolo și mai puțin în performanța pe care am putea-o avea. 

Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neuroștiințalaclasă.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori. Proiectul este o platformă care adună la un loc date și metode de lucru utile pentru părinți și profesori și care pot contribui la o mai bună învățare.    

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Aici este episodul 8

PNL negociază în genunchi cu PSD și abandonează clasa de mijloc

Dacă te uiți la știrile din ultimele ore, impresia că PNL negociază în genunchi cu PSD este stăruitoare. Nu-mi dau seama încă ce propunere a PSD nu a fost încă acceptată. Dar nici nu-mi dau seama ce anume speră să câștige PNL din treaba asta. Hai să vedem cum stau lucrurile.

Certificatul verde

După întâlnirea pe Sănătate dintre Alexandru Rafila și Nelu Tătaru, primul a anunțat că există consens și că nu au fost divergențe majore. Concluzia la care s-a ajuns este că va exista un program național de testare gratuită pentru angajați. Nu știm cât de mare și cât va costa.

Domnul Rafila a mai spus că ”presiunea asupra populației și discriminarea trebuie să înceteze.”

Ca să ne mai aducem aminte vag că există un proiect de lege privind certificatul verde, domnul Tătaru a mai apucat să spună că și acesta este o soluție, iar Alexandru Rafila a spus că ”vaccinarea este soluția.”

Până una alta, semnalul către populație este că nu se bagă certificat verde.

Mărirea pensiilor și a alocațiilor

Aici este și mai simplu. PSD nu intră la guvernare dacă nu se măresc pensiile. Nici nu are importanță ce mai spune domnul Cîțu, căci a spus Rareș Bogdan că mărirea de 11 la sută este plauzibilă. A venit și doamna Turcan și ne-a spus că fix între 6 și 12 la sută calculaseră și la Ministerul Muncii.

Ambele partide sunt de acord cu mărirea salariului minim. Aceasta este și o măsură de finanțare a bugetului.

Cota unică

Aparent, aici nu s-au înțeles, dar eu cred că aceasta era doar o tehnică de negociere din partea PSD. Acesta știe că o cotă progresivă este greu de introdus, chiar și tehnic, că nu e foarte eficientă în România și nici nu aduce mult la buget. Sunt curios ce-și doresc de fapt și dacă sunt serioși în chestiunea impozitării marilor averi. Aici este o divergență, iar PNL pare că se opune la taxarea bogaților. Este adevărat că nici nu știm de la ce sumă ești bogat în România.

În privința cotei în sine, Florin Cîțu a spus că nu se măresc taxele, dar din acest răspuns se poate înțelege orice.

În mod clar, însă, negocierea de aici are o altă noimă pentru majoritatea publicului. Iar PNL a fost atras într-o zonă periculoasă și sterilă. Și în care sunt încălcate principiile la care Cîțu a ținut ani de zile, mai ales când era în opoziție.

Discuția reală nu era despre mărirea taxelor, ci despre oprirea risipei, micșorarea aparatului bugetar și oprirea furtului. Or, în loc de reformă, pe fondul activării PNRR, românilor li s-a spus că se discută pe impozitarea muncii și a averilor dobândite onest. Or acesta este un mesaj periculos pentru întreaga clasă mijlocie din România ale cărei drepturi nu mai sunt apărate astăzi.

De fapt, România muncitoare, orientată spre știință și reformă nu are niciun reprezentant în aceste negocieri. Pentru că ele ne spun că sunt protejate grupurile politice ale partidelor, cei care se opun vaccinării și, în mod firesc, grupurile care se sprijină pe stat. Ca de obicei, în ultimii 30 de ani grupul de mijloc, cel productiv va trebui să se descurce singur.

10 noiembrie 2021. Planul Rusiei pentru salvarea pădurilor

În știrile de azi, vedem că și Rusia se gândește la încălzirea globală. Poate nu o fi doar o conspirație. Pe de altă parte, cum influențează vedetele mișcarea antivaxx. Și cum ar fi ca orașele să fie îngrijite de bogați și nu de stat. Altfel, am descoperit hainele digitale.

Coronavirus

Un celebru sportiv american sprijină mișcarea antivaxx

În continuare niciun caz în Turkmenistan

Politică

Un rezumat al Facebook Papers

De ce persoanele de culoare își pierd pământurile în America


Ce înseamnă planul pentru păduri al Rusiei

În altă ordine de idei

Ce sunt hainele digitale

Cum ar fi dacă orașele ar fi îngrijite de bogați?

Câteva cămile libere la Madrid

Muzica de azi