Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Câteva lucruri pe care societatea canadiană le face diferit. Și mai bine ca noi.

România în Direct de marți a avut două întrebări. Cum vă mai ajungeți cu banii și ce așteptare aveți de la statul român în această zonă? Evident că cei mai mulți s-au plâns de prețurile amețitoare, de ratele la case sau au cerut mecanisme de control. Alții au vorbit despre modul în care muncesc românii. Și, cu siguranță, a fost o emisiune despre modul în care noi, aici, privim viața.

Vă las emisiunea ceva mai jos. Dar până atunci am primit o scrisoare din Canada. Am primit acceptul autorului să o public integral, fără a-i da numele, însă. Cred că e o experiență utilă ca să înțelegem cum trăiesc și gândesc alții.

Ceea ce urmează vine ca o explicație personala legată de emisiunea de astăzi. Dat fiind că am 17 ani de când am pus un ocean și o Europă între mine si România, sunt convins că multe nu se mai potrivesc.

Așa că am să încerc să vă spun CUM E IN CANADA (provincia Quebec).


Cumpărarea unei case se face cu ipotecă, cu avans minim de 5% la prima casă și durata maximă de 25 de ani.  Au fost si perioade când s-a putut cumpăra fără avans și cu durata de maxim 40 de ani. A fost prost, așa că treptat, treptat s-au modificat conditiile în așa fel încât s-a reajuns de unde s-a plecat. Contractul cu banca se face pe perioade în general determinate (spun în general, fiindcă există multe situații, dar eu vorbesc de cazul cuiva ce-și cumpără casa de locuit, nu casa s-o repare/modifice și s-o vândă, sau casa de vacanță….).

Sigur că mai pot dezvolta, că dacă iei cu avans minim ești obligat să faci o asigurare de ipotecă, dar dacă avansul e de minim 21% această asigurare nu mai este obligatorie. Dobânda cu care închei contractul este fie fixă, pe durata contractului, ce poate fi de 1,2,4, 5 sau 7 ani, fie variabilă. Majoritatea își iau dobânda fixă. De ce? Fiindcă pe perioada contractului, indiferent ce face dobânda de referință a Bancii Canadei, dobânda si deci rata este fixa. Dacă dobânda de referință scade, pierzi, pentru ca dobânda băncii pentru ipoteca se va micșora sub dobânda ce o plătești, daca creste câștigi. Daca dobânda este variabilă, se poate ca rata sa fie fixă, dar dacă dobânda de referință se schimbă atunci din rata ce o plătești dobânda este mai mare sau mai mică în funcție de evoluția acestei dobânzi de referință.

Acum trebuie spus că de ceva vreme dobânda de referință a fost mică, fapt ce a dus ca si creditele sa fie relativ ieftine. Chiar daca va crește dobânda de referință ea va crește lent, cu câte un sfert de punct procentual, dar la intervale mai dese (3 luni) daca se vrea o creștere rapidă. Dat fiind contextul economico-pandemic dublat de fenomenul de îmbătrânire a populației, ritmul a devenit lent sau stagnant, pentru ca dobânda de referință are impact asupra mea, dar impactul cel mai mare este asupra economiei. Așa că la fiecare 5 ani, in general poți schimba ipoteca de la banca unde ești la alta, fără penalități. Daca vrei mai devreme ai penalități ce pot fi mai mari decât câștigul potențial. Dobânzile ipotecare sunt publice pe site-urile băncilor canadiene. Ele sunt cele anunțate. Dacă vrei creditul, în funcție dacă banca chiar vrea noi clienți, acesta se negociază în jos pentru tine ca client. Cât de mult? Hai sa zicem ca in cazurile cele mai fericite până la 0,4 puncte procentuale, dar in majoritate cam intre 0.15 si 0.3 puncte procentuale.

Cam la fel este și pe la mașini,

cu mențiunea că aici dobânzile sunt mai mari, mergând spre 7-8%, poate mai mult azi. Interesant este că, în majoritatea cazurilor, concesionarii au contracte cu bancile la dobânzi mult mai mici decât dacă te duci tu să ceri credit de mașină. Dacă tu mergi la banca îți dau 7-8% sau mai mult, la concesionar 5-6 sau mai jos…

Încălzirea nu este problemă de stat sau primărie, ci fiecare ne încălzim cum credem de cuviință cu centrale proprii, electrice sau calorifere electrice, centrale cu păcură sau gaz sau combinat.

Despre companii?

Nu sunt călcate de controale decât foarte rar. Iar când vin, controalele vin ca să te ajute și sprijine, nu să te sancționeze (dat șpagă). Si nu vin pompierii, apoi fiscul, apoi protecția muncii, apoi protecția consumatorului si după ei Sanepidul…. (Apropo, când mi-am cumpărat casa au venit pompierii in control. Instalația de alarmă nu funcționa, era defectă. Mi-au lăsat ei un detector de fum să-l instalez. Când au revenit, peste vreo 3-4 luni, asta au verificat, daca l-am pus si dacă e funcțional.)

De când sunt aici n-am dat nici un cent șpagă cuiva sa îmi rezolve ceva, sau la medic, deși din punct de vedere medical, ca familie, am o problemă gravă. Da, am oferit medicului specialist un mic cadou simbolic dupa fiecare vizită făcută în România. (Și n-au fost multe vizite in România.)


Politia nu te oprește pe stradă numai așa de dragul de a te opri. Dacă o face, ai făcut ceva și deci vei primi amenda sau mai rău. Dar să nu te dai jos din masina că atunci ai furat-o. și nici nu tine cu: TU ȘTII CINE SUNT EU, BĂ? Sau similare. Imunitatea parlamentară aici e numai în sala de plen și cred că în comisii. 

Salariul minim a crescut de când am venit de la 6,5$/h la 13.5$/h.

Asta n-a însemnat că restul salariilor au crescut în aceeași măsură. Impozit plătim mult, dar măcar se vede o parte din el in străzi și infrastructură. Mai puțin în sănătate, dar asta e altă discuție…


Mâncarea s-a scumpit destul de mult în ultimul timp, dar aici la mâncare nepreparata nu plătești taxe (făina, legume, salam, nu, dar plătești taxe la pizza, chiar congelată). Însă găsești de toate tot timpul anului.

Aici câștig dolar canadian si plătesc dolar canadian. Nici o bancă, nici o companie nu a îndrăznit să-mi ceară altceva decât dolar canadian. Ceea ce nu e in regula acolo. Cred ca mai bine ați trece la Euro. Ar fi greu, dar măcar ați plăti ce câștigați. Eu mă amuz și spun ca ați avut mare noroc ca UE a adoptat o moneda unică, fiindcă azi ar fi fost credite nu numai în euro, dolar și franc elvețian, ci ați fi avut credite în pesetas, drahme, guldeni, franci francezi sau lire italienești. Mereu dau același exemplu. Când am cumparat casa, dolarul american si canadian erau la paritate, dar dobânda la FED era 0, deci si dobânzile mai mici. Daca aș fi luat credit in dolar american, chiar dacă dobânda e mai mică, azi aș plăti cu 25% mai mult si au fost perioade si de 1,4 CAD/USD. Adică mortal!!!!!!


Și în final, o propoziție legată de discursul în Parlament al președintelui Ucrainei. Părerea mea este că a fost un exercițiu de PR pentru parlamentari și atât. Nimic altceva.

Toate cele bune

Foto

Vorbitorincii #30. Mici aniversări și mari păcăleli.

A sosit episodul #30 din Vorbitorincii. Este o ediție aniversară, de asta am zis că este bine să vă prezentăm echipa cu care lucrăm. Dincolo de această întâlnire, mergem în vizită la Paul Olteanu și colegii lui de la Mind Architect.

Și am filmat fix pentru 1 aprilie cu un gând anume. Care este #mareapăcăleală trăită de noi în acești ani? Și anume că reușita societății românești este dată de reușita individuală și nu de comunitate. Discut cu Radu și Paul pe larg despre asta și am vrea să vă știm opiniile. Este un topic discutat în această săptămână de câteva dintre cele mai mari podcasturi din România, IGDLCC, de George Buhnici și Fain și Simplu, de Mihai Morar.

Discutăm cum a ajuns Rusia o distopie. De asemenea, vă spunem cum eram și ce făceam la 30 de ani. Spuma Filelor îi aduce pe Anne Applebaum, Amurgul democrației și Red Famine, Sandor Marai- Divorț în cetatea Buda, Dinu Ghika – Lungul drum al nopții către zi.

Fotbalamucul vorbește despre Christian Eriksen, iar la rubrica Oale și ulcele este plină de mâncare braziliană.

Avem pentru voi și acest formular pe care vă rugăm să-l completați.

Singura putere a Rusiei este disprețul față de viață

Retragerea armatei ruse din nordul Kievului a dus la descoperirea mai multor crime de război. Ucrainenii au filmat trupuri de persoane cu mâinile legate la spate și executate. De asemenea, au fost descoperite gropi comune. Imaginile nu lasă loc de dubii. Nu este vorba de accidente sau de civili prinși între focuri. Aici este un fenomen premeditat.

Sunt probabil cele mai bine documentate crime ale armatei ruse. Probabil că vom mai vedea altele în zonele care au fost sub ocupație. Adăugați aici relatările frecvente despre furturi sau despre vânzare propriilor bunuri.

Dar cât dispreț față de viață să ai?

Mult. Total. Dan Alexe spunea în al 29-lea episod al podcastului Vorbitorincii că fibra socială a societății rusești a fost alterată. Grozăviile din lagăre, din gulag s-au transmis către toată societatea. Modelul de viață în care doar supraviețuirea contează s-a extins. Dan spune că societatea rusă este condusă acum de numeroase grupări mafiote care stăpânesc tot ce înseamnă oameni buni și decenți. „Însuși Putin vorbește ca un șef de grupare mafiotă.”

Armata rusă nu are cum să fie diferită de societate în ansamblu. Furturile corupția, abuzul, minciuna sunt norma, cel mai probabil în rândurile sale. Și un nivel scăzut de profesionalism.

Toate astea duc la dezlănțuiri animalice când cei pe care ai vrut să-i cucerești îți și opun rezistență. Moartea cuiva nu e mare lucru, mai ales că nu e din mafia ta.

De asemenea, faci asta cu gândul că-i vei îngrozi pe cei care vin din urmă și că astfel îi vei înfricoșa. E singura unealtă pe care o au la îndemână și singura pe care o înțeleg, de vreme ce astfel au fost crescuți. De altfel, și șefii lor mai mari de la Kremlin procedează la fel cu întreaga planetă. Agită spectrul morții și speră că ne vor speria. Și chiar omoară.

Mai este un lucru care trebuie desprins. Lipsa de frică. Orice soldat sănătos la cap știe că toate astea, făcute la vedere, ar sfârși într-o anchetă. Dar este clar că nu despre asta e vorba aici și că sunt încurajați să o facă.

Ce putem face?

Există o sumedenii de pârghii diplomatice prin care Rusia poate fi determinată să-i pună la dispoziția justiției pe criminali. De asemenea, de acum știi, atunci când te așezi la masă cu acești oameni, că ei sunt niște criminali de război. Și ai ca scop să-i scoți din istorie pe liderii de la Kremlin.

Dar mai e ceva. Strict în spațiul românesc.

Nu mai este loc de nuanțe. Nu mai este loc de de văzut cine este mai rău, rușii sau americani, cine este mai mare putere colonială. Nu mai este loc și de „alții au făcut la fel”. Nu mai este loc de „NATO venea încoace” și „să ne mai gândim.”

Cine justifică ceva din face Rusia, justifică crime de război.

Foto

Dialoguri cu Paul Olteanu II, 12. De ce acest război ne apasă mai greu ca altele

Am întrerupt dialogul obișnuit cu Paul Olteanu despre proverbe și zicători românești și continuăm cu o nouă ediție despre modul în care ne tulbură războiul. Și de acesta cu Ucraina în mod special, căci lumea europeană a mai fost afectată de confruntări, chiar în aceeași zonă.

Iar Paul Olteanu ne dezvăluie și câteva moduri în care putem scăpa de anxietatea care ne omină în aceste zile. Voluntariatul este unul dintre ele, iar asta îi ajută foarte mult atât pe cei care primesc ajutor cât și pe cei care-l dau. 

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

PNL își anunță candidatul la Cotroceni

UPDATE DE SEARĂ.

42 de lideri PNL i-au cerut plecarea lui Florin Cîțu. Urmează o demisie sau un congres.

TEXTUL INIȚIAL

Ca să nu existe dubii sau neînțelegeri în privința viitorului lui Florin Cîțu, PNL a primit un semn evident de la Cotroceni. Deputatul PNL, Alexandru Muraru, apropiat de Cotroceni, a publicat o opinie pe site-ul Digi 24, în care vorbește foarte clar de plecarea lui Cîțu.

Aici este textul în întregimea sa.

Iată câteva fragmente:

PNL trebuie să treacă la un alt nivel, de pregătire a anului electoral 2024. Angrenat într-o coaliție de guvernare de largă majoritate, PNL are nevoie acum de un restart care să-i garanteze drumul, să-i seteze mecanismele politice, să-i reconstruiască toată arhitectura instituțională, politică și electorală pentru cel mai provocator an electoral din ultimele două decenii.

PNL are nevoie de un suflu nou, un lider personalizează leadershipul partidul, îi imprimă ritmul, valorile și principiile sale, îi poate construi o nouă generație de lideri care să dobândească un fel de a fi necesar României anului 2022.

M-am alăturat imediat colegilor mei care cred că PNL are nevoie de un proiect politic nou construit, așa cum e o regulă nescrisă a organizațiilor politice românești, în jurul celui care se află în fruntea administrației, care are o viziune de ansamblu asupra mersului României, care elimină blocajele sau lipsa de dialog din relația cu organizațiile locale sau cu parlamentarii. 

 Numai în partidul comunist se respecta cutuma că toate mandatele trebuie duse până la capăt, indiferent de ce se întâmpla (”no matter what”). Un partid precum PNL într-un stat democratic nu își poate permite o asemenea greșeală atunci când condițiile din teren impun o reevaluare, impun nevoia unui proiect politic nou chiar din 2022.

Asta nu înseamnă doar plecarea lui Cîțu

Mesajul venit este foarte clar. Nicolae Ciucă va fi nu numai președintele PNL, ci și candidatul acestui la președinție. De aici, PNL și întreaga structură de stat pe care o subordonează vor lucra la acest mandat.

Semnalul mai înseamnă stoparea oricăror altor candidaturi interne, dar și oricăror încercări de rebeliune. Chiar dacă pe surse toate filiale s-au pronunțat pentru Ciucă, nu înseamnă că toată lumea îl iubește sau îl vrea. Mai ales că el este un personaj impus partidului nu crescut din el.

Nu uitați că domnul Ciucă nu este un politician veritabil, nu este carismatic și nici un orator grozav. Chiar dacă experiența profesională și cariera de militar îi oferă credibilitate, politica înseamnă să și vorbești. Mai mult, el nu are nici avantajul domnului Iohannis de a candida împotriva PSD. Este șeful unui guvern cu PSD și va fi greu să-l faci arșice pe cel cu care ai coabitat.

Așadar, în cel mai bun scenariu, se va confrunta cu un candidat sperietoare de la AUR. Adică repetarea scenariului Iliescu versus Vadim.

Dar ca să ajungi acolo trebuie să rezolvi candidatul PSD. Iar cei doi care se profilează, Geoană și Firea, au mai multă experiență politică decât generalul. Deci PSD va trebui să fie înțelegător. Și ar trebui să accepte că în condiții de război nici nu te apuci de schimbat prim-miniștri, chiar dacă le vine rândul în 2023.

Cred că așa gândesc acum strategii de la Cotroceni. Dar dacă am învățat ceva în ultimii 20 de ani din politica românească este că niciun plan de termen lung nu a ieșit. Deci sunt departe, chiar dacă asta își doresc.

Câteva lucruri pe care le avem de făcut în viitor

Nu știm când va veni pacea. Sau ce formă va avea. Ce știm cert este că viitorul va fi diferit de ce am trăit în ultimii 30 de ani. Vom fi o țară în preajma unei puteri care are ca doctrină extinderea și controlul unor spații limitrofe.

Vom fi părtași la războaie hibride și economice. Și trebuie să luăm în calcul că ar putea apărea și unul cu arme. Asta înseamnă dezvoltarea unor zone pe care nu le-am avut în vedere.

Armată și securitate

Va trebui să cumpărăm arme noi, moderne, și să ridicăm nivelul armatei. Salariile vor trebui să crească, la fel numărul profesioniștilor de acolo. Cumpărăturile de arme noi vor fi cele care vor cântări cel mai mult în buget. Tehnic, va trebui ca, mai tot timpul, să ai o armată la nivelul Ucrainei.

Alăturați aici tehnologie de supraveghere externă și securitate digitală. Va trebui să construiești un sistem de internet care să răspundă la ce are în față. În plus, vei avea nevoie de organisme de control pe zona dezinformării.

Agricultura

Nu știm cum vor funcționa relațiile economice cu Rusia și cât va exporta aceasta către alte țări, mai ales cereale. România are cereale, dar nu are lactate și nici carne îndestulătoare. Vor trebui refăcute producția și lanțurile de aprovizionare cu orientare și către agricultorul român ca să nu fim expuși crizelor.

Vor trebui construite, în sfârșit, depozitele de stat pe care le promitea Traian Băsescu în 2009. Adică mai mult decât ce facem prin programul Primul Siloz. Și, da, ne vor trebui bani europeni pentru irigații. Am ratat tura asta cu PNRR, dar acum nu mai este timp.

Surse noi de energie

România este obligată să-și sporească resursele de gaz proprii, în sensul exploatării lor mai rapide și mai cu folos. Dincolo de ajutorul pe care-l așteptăm din afară.

Va trebui să acceptăm fără mari discuții că avem nevoie de hidrocentrale și, mai ales de centrale nucleare, fie ele și de capacitate mică. Discuția cu mediul cam încetează pentru o perioadă. Sursele de energie verde vor trebui încurajate, dar asta înseamnă noi investiții.

În loc de concluzie

Fiecare guvern va trebui să știe că cine alege să locuiască aici trebuie să primească recompense importante. Trebuie să se trăiască bine în România ca să vrei să-ți crești copiii într-o zonă nesigură. Pe scurt, investițiile străine vor trebui încurajate, iar salariile ar trebui să crească semnificativ.

Pentru asta ai nevoie și de o clasă politică cu mai mult de 12 clase, evident. Așa că aveți grijă ce votați!

Foto

Dialoguri cu Paul Olteanu II 11. Cum de păzim de anxietate în război

Alături de Paul Olteanu am hotărât să realizăm o serie de episoade speciale, dedicate gestionării emoțiilor în timpul războiului. Cum ne păzim de anxietate este întrebarea cea mai importantă. Mai ales în condițiile în care suntem dominați de incertitudine și lipsă de autonomie. 

Paul Olteanu ne dă câteva sfaturi ca să putem rezista în această perioadă teribil de stresantă. Iar una dintre idei spune că ar trebui să limităm și perioada de timp în care ne uităm la știri. Iar al doilea lucru pe care trebuie să-l gestionăm este dat de scenariile pe care necunoscutul le face în mintea noastră. 

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

România, pe locul 28 în clasamentul fericirii. Ireal, nu?

A apărut clasamentul mondial al fericirii pentru anii 2019-2021. Și mi se pare extraordinar că putem vorbi de fericirea de a fi la mijloc. Căci România e la mijlocul țărilor cu apă caldă și, cumva, trebuie să apreciem asta.

Așa prost cum e la noi, clasamentul zice că suntem pe locul 28 mondial în lume. Din 170 de țări. Știu că sună ireal, dar eu cred mai demult că viața în România nu este chiar atât de rea pe cât ne plângem uneori.

Aici este o știre mai amănunțită.

Iată aici întregul raport despre care pot spune că ne fericește.

Clasamentul

Așadar, pe primele locuri se află țările nordice și aici nu este o surpriză. Finlanda este al cincilea an la rând cea mai fericită țară a lumii. Danemarca, Islanda, apoi Elveția, Luxemburg, Norvegia, evident. Poate când vorbim de Germania și Statele Unite, unde nimic nu are cum să fie rău, din perspectiva noastră.

Noi, pe 28, dar înaintea Spaniei și Italiei, deși dacă ne întrebi conaționalii de acolo, ”sigur e mai bine ca în România”. Iar la final, Afganistanul și țările africane, unde viața este amară, o bănuim.

Cum a fost făcut studiul

Sondajul ia în calcul și elemente obiective, dar și subiective. Primele se referă la produsul intern brut pe cap de locuitor, speranța de viață, sprijin social, libertate, generozitate și corupție. În privința elementelor subiective, sondajul folosește un set de întrebări privind emoțiile pozitive și negative ale persoanei care răspunde, în ziua cu pricina. Conceptul este mai complicat, dar la final rezultă acest clasament al țărilor, care ne pune între primii cei mai fericiți pământeni.

Ca idee, Rusia e pe 80, iar Ucraina pe 98.

De ce am scris treaba asta.

Râdeam deseori la radio, cu colegii, despre modul în care îți influențează viața locul de naștere. Și spuneam la un moment dat că, dacă ne nășteam la 1500 -2000 de kilometri mai la Vest, altfel se scria istoria noastră. Și ne opream dezamăgirea spunând că ar fi fost teribil să ne naștem cu 100 de kilometri mai la est. Și discuția asta se purta înainte de război.

Clasamentul acesta s-ar putea să nu reflecte o stare reală de fapt. Poate fericirea nu există sau poate este atât de diferită pentru fiecare om că nu are rost să o măsori. Dar un bine comun este posibil, cred.

Iar tabelul de mai sus și poziționarea noastră georgrafică ne arată că am făcut un progres enorm. Că ultimii 20-25 de ani ne-au împins în clubul națiilor cu succes. Sau că am făcut noi asta, deși nu ne dăm seama.

Ce ar trebui să știm este că avem ceva de apărat. Că o putem face comun sau individual. Chiar dacă, pentru noi, fericirea este doar o plecare. Astăzi știm ce înseamnă libertatea, generozitatea, lupta pentru dreptate și chiar un pic de bunăstare.

Uitați-vă în jur, vedeți cine are valori similare și cine își propune să le demoleze. E cât se poate de clar că noi avem pentru ce lupta.

Photo by Melissa from Pexels

22 martie 2022. 20 de zile în Mariupol

În știrile de azi, povestea unui jurnalist AP care a petrecut 20 de zile în Mariupolul asediat. De asemenea, situația la zi de pe ăntreg frontul. Avem și o analiză despre turneul european al lui Biden. Dar și o observație importantă: putin ăși alungă propriul popor.

De pe front

Situația frontului, analiza ISW

Legiunea fără arme a Ucrainei

În culisele politicii

SUA îi avertizează pe ruși să nu mai atace cibernetic

Ce așteptăm de la turneul lui Biden

Între oamenii de rând

Putin își alungă propriul popor

Polonezii care salvează animale în Ucraina

Trebuie să citiți asta: 20 de zile în Mariupol

Vorbitorincii #29. Dan Alexe vs Putin

Episodul 29 din Vorbitorincii aduce o întâlnire cu lingvistul, jurnalistul și scriitorul Dan Alexe. Cunoscător a peste 30 de limbi, și vorbitor al celor din spațiul slav, Dan Alexe aduce explicații istorice și filologice despre invazia Rusiei.

Vorbim despre istoria celor două state, despre cum se raportează Rusia la Ucraina, dar și despre ce se întâmplă cu mintea lui Putin. În fine, vedem de ce sunt puține așteptări ca Putin să fie înlăturat.

Tot Dan Alexe este cel care face o invitație la Bruxelles. Altfel, în discuția cu Radu Paraschivescu vedem ce lucruri bune am făcut pentru noi, analizăm mâncare franțuzească și suntem ușor amnezici.

Spuma filelor aduce următoarele cărți: Singur. Viața lui Mihail Sebastian, de Tatiana Niculescu, Din cer au căzut trei mere, de Narine Abgaryan, În toate a fost frumusețe, de Manuel Vilas și Abraxas, de Bogdan Alexandru Stănescu.