Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Dialoguri cu Paul Olteanu II #15. De ce prietenul se cunoaște la nevoie?

Avem o nouă discuție despre un proverb care vine din vechime. Dar de ce este strâns legată prietenia de nevoie? De ce trebuie pusă ea la încercare? Aceasta este una dintre întrebările zilei. 

Dar, mai mult, explicațiile curg către celebrul studiu care ne arată ce-i face fericiți pe oameni. Care sunt legăturile și relațiile care trebuie ținut în bună stare ca noi să fim bine? 

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Dialoguri cu Paul Olteanu II #15. ”A furat, dar a și făcut”

Punem la încercare într-un nou episod Mind Architect powered by Europa FM un proverb de vremuri moderne în România. Cel care se referă în special la primarii care au furat, dar au și făcut ceva. Ce efect are fraza aceasta pe termen lung? Către ce ne va duce ea?

Un posibil rezultat este faptul că “degeaba votezi”, o altă expresie care străbate spațiul public din România. Stabilim dacă lucrurile stau chiar așa.

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Cum se face o treabă românească. Ministerul Sănătății și pastilele de iod.

Statul român , în speță Ministerul Sănătății, a mai ratat unul dintre obiectivele sale anunțate public. E vorba de distribuția pastilelor de iod, care ar ajuta în caz de atac sau accident nuclear Dar nici asta nu este îngrijorător pe cât este lipsa de asumare și maniera mișelească, cred că ăsta e termenul, în care îngroapă problema. O să vă scriu evoluția faptelor, pentru mai bună înțelegere.

Povestea

La scurt timp după începerea războiului din Ucraina, mai ales după ce Rusia a ridicat problema unor atacuri nucleare, România, în rând cu alte țări europene, a anunțat că va distribui populației pastile de iod. Ele ajută dacă sunt luate la scurt timp după o explozie.

Ministrul Rafila spunea că cele 30 de milioane de pastile de iod vor fi distribuite după o campanie de informare.

Toată lumea trebuie să fie în cunoștință de cauză, în momentul în care primește acest produs. Întreaga cantitate a ajuns deja la Direcțiile de Sănătate Publică și acum căutăm cea mai bună cale de distribuire încât ele să ajungă la toate persoanele eligibile din România”

Alexandru Rafila, 29 martie

Drept urmare avem și o broșură.

Soluția de distribuire nu s-a găsit însă. Medicii de familie nu au vrut să distribuie pastilele de iod. Refuzul ține de spațiile de depozitare, dar și de birocrația implicită. Medicii au spus că primăriile au resurse mai mari să facă asta.

Europa Liberă a scris pe larg despre asta.

Așa că după vreo lună de hârâieli, medicii au zis nu și distribuția prin medicii de familie a picat. Și asta înseamnă că întreaga campanie a picat pentru moment. Statul caută soluții, dar nu spune nimic. Și aici apare lucrul nefiresc, care ar trebui să ne îngrijoreze masiv. Pentru că oamenii serioși și responsabili nu procedează ca o coterie.

Cum am aflat

Ministerul Sănătății nu scoate o vorbă. Dar colega mea, Anca Grădinaru, jurnalist cu mare-mare experiență, urmărește subiectul de la început. Și inițiază un dialog cu secretarul de stat Tiberiu Brădățan. Omul îi spune că intenția de a face distribuția prin medicii de familie a picat. Și că, mai mult, campania nu o să aibă loc decât în caz de nevoie.

„Nu vor fi distribuite persoanelor care ar utea fi afectate decât în contextul în care va fi nevoie, lucru pe care nu și-l dorește nimeni, adică să avem un accident nuclear sau o astfel de situație care să impună administrare de iod tuturor cetățenilor. Ele vor fi distribuite în momentul în care vom avea, ferească Dumnezeu, un eveniment de tipul celor nucleare.”

Tiberiu Brădățan

Întreaga știre este aici.

Știrea este preluată de mai multe instituții de presă și începe o mică zarvă.

Drept urmare, apare răspunsul ministerului

Care spune că această campanie nu e terminată, că sunt căutate soluții și, textual, că secretarul de stat nu știe despre ce vorbește.

”Comprimatele de iodură de potasiu trebuie administrate  către persoanele eligibile în cazul pericolului de expunere la radiații ca urmare a unui incident nuclear. Ministerul Sănătății lucrează la organizarea unui sistem de distribuție gratuită către populație care va fi operationalizat după ce campania de informare publică asupra acestui subiect se va încheia. Domnul secretar de stat Tiberiu Bradațan a prezentat doar un punct de vedere personal, nefiind la curent cu acest subiect.”

Culmea este că secretarul de stat Brădățan se ocupă fix de acest lucru. Ce scrie în atribuțiile sale?

Dr. Tiberius-Marius Brădățan, numit în funcția de secretar de stat pe 4 ianuarie 2022, va coordona activitatea Centrului operativ pentru situații de urgență, a Serviciului medicină de urgență și a Serviciului de asistență medicală și planificare strategică din cadrul Direcției generale asistență medicală, medicină de urgență și programe de sănătate publică. De asemenea, acesta va avea în subordine și Compartimentul pentru probleme speciale, NATO și infrastructură critică.

Sursa

Carevasăzică, responsabilul direct habar nu are de el. Or asta înseamnă câteva lucruri. Ori că secretarul de stat pe domeniu este inutil, ori că minte. O astfel de gâlmă de organizare în interiorul ministerului ar trebui să ducă la desființarea postului.

Dar poate că minte cine a scris comunicatul de mai sus. Și poate că nu vrea să-și asume greșeala sau eșecul. Căci, după cum vedeți, nu ne este anunțată soluția, ci doar preocuparea. Cum ar fi clasicul ”tovarății lucrează și știu ei mai bine, nu mai puneți întrebări.”

Eu aș pune banii pe a doua variantă. E mai în acord cu ce știu despre administrația din România. Eșecul trebuie pasat, adevărul ocultat, iar comunicarea cât mai misterioasă. Transparența duce la întrebări și asta împinge la asumare. Și, desigur, trebuie găsiți țapi ispășitori.

Câtă vreme nu o să înțelegem că greșeala e firească și că ea duce la găsirea de soluții, nu o să putem rezolva problemele. Deocamdată avem o campanie ratată și cel puțin un mincinos. Iar interesul public este ratat cu desăvârșire. Urât episod, domnule Rafila!

19 mai 2022. O listă cu lideri germani plăcuți lui Putin

Știrile zilei includ o listă făcută de Politico cu 12 lideri germani care au încurajat dependența de Rusia. De aesmenea, Putin trebuie să-și găsească argumente noi în discursuri. Cineva s-a gândit să adune toate meme-urile de la Eurovision. Și o lovitură pentru Tesla.

Știrile despre război

Crucea Roșie înregistrează luptătorii de la Azovstal

Putin trebuie să-și împrospăteze discursurile

O listă a germanilor care s-au înțeles cu Putin

Un pic de economie

Tesla a încasat o lovitură

Economia Rusiei încetinește apăsat

În alte știri

Toate meme-urile de după Eurovision

Cât trebuie să mai coste o cafea în Italia?

11 Mai 2022. De ce Ungaria nu se îndepărtează de Rusia

Știrile de azi au două capitole clare: cele legate de război și restul lumii. AP propune o analiză despre modul în care Ungaria funcționează în relația cu Rusia. De asemenea, povestea fascinantă a fugii din țară a lideri Pussy Riot. Plus, planul lui Biden contra inflației. Dar și modul în care supermarketurile franceze limitează prețurile. Plus clipul uriaș al lui Kendrick Lamar.

Știrile despre război

Suedia și Finlanda pregătesc anunțurile privind NATO.

O explicație privind poziția Ungariei

Cum a fugit din Rusia, lidera Pussy Riot

În alte știri

Apple o nouă acuzație de concurență neloială

Supermarketurile franceze limitează prețuri

Biden anunță că inflația este obiectivul său intern

Washington Post ia premiul Pulitzer. Aici sunt articolele

Muzica de azi

Mulțumim, Viorica Vodă

Cred că Viorica Vodă a dat dovadă de mare curaj. Să fii vulnerabil este greu și în fața unui grup restrâns, a familiei, a prietenilor. Darămite în fața a sute de oameni dintr-o sală și apoi a milioane din spațiul public.

Că nu știm și nu vrem să vorbim despre hărțuire sexuală și abuz s-a văzut din reacțiile imediate. „Aplauze”, „eu n-am fost confundată” nu sunt încercări de a minimaliza, ci de a trece repede peste subiect. Pentru că la noi este rușine să vorbești despre așa ceva. Așa este educația și de asta „NU” nu se aude foarte bine.

Mai cred că doamnei Vodă trebuie să-i mulțumim. A vorbit despre un subiect tabu în spațiul public de la noi. Și a dat o voce multor femei din țara asta. Le-am ascultat la ediția de joi a emisiunii România în Direct. O ediție în care au sunat numai femei, de toate vârstele. Și au povestit cu detalii ce se întâmplă în România și-n lume.

Avem hărțuire la școală și la universitate, la locul de muncă și pe stradă. Femeile din România îndură glumițe, apelative, invitații, mâini pe fund și pe piept. Și amenințări cu datul afară. Sau cu nota proastă.

Dacă aveți o oră, ce ascultați mai jos va fi un spectacol sordid al societății românești. Dar și unul al curajului unor femei care au reușit să spună „NU”.

Concluziile acestui tip de comportament sunt ușor de găsit în societatea noastră.

La noi, violul are justificare.

Judecători și procurori români spun că fetițe, chiar și de 7 ani, și-ar fi dat acordul pentru acte sexuale, acoperind astfel violatorii.

Refuzul parlamentar de a stabili vârsta consimțământului la 14 ani, tot ce este sub fiind considerat infracțiune

De asta trebuie să-i mulțumim doamnei Vodă. Pentru că ne arată că trebuie să vorbim des despre hărțuire și abuz sexual. Pentru că, altfel, nu se schimbă nimic.

„Îi urăsc, părinte. Cum de îngăduie Dumnezeu așa ceva?”

Zi de zi se adună morții în Ucraina. Copii, femei, bărbați care nu mai sunt găsiți. Asta de partea ucraineană. Doar bărbați dintr-o armată nemernică, de partea cealaltă. Imaginile sunt ale unei apocalipse pe care nu am crezut că o vom mai trăi aici în lumea păcii și a civilizației.

Dar imaginile acestea au însoțit sute de ani ai omenirii. Doar că acum, după atâția ani de pace, ele ne pun în genunchi. Și, probabil, multă lume se întreabă cum de îngăduie Dumnezeu așa ceva și cum de-i mai suportă pe nenorociți.

Întrebarea i-a fost adresată și lui Francisc Doboș, parohul bisericii catolice Sacre Coeur din București, de către unul dintre ascultătorii ediției speciale România în Direct, din 14 aprilie.

Vă invit să vă înarmați cu câteva minute de răbdare și să ascultați acest dialog. „Îi urăsc părinte și le doresc moartea” spune la un moment dat. răspunsul este mai jos.

Dialoguri cu Paul Olteanu II, 14. E bine să plecăm capul ca să nu-l taie sabia?

Și de ce ar trebui să ne facem din când în când frate cu dracul. Analizez alături de Paul Olteanu puterea a două zicale românești într-un nou episod Mind Architect powered by Europa FM. 

Și, culmea, Paul spune că una nu ne ajută, iar cealaltă ar putea fi de folos. Și nu e cum v-ați închipui. Căci “capul plecat sabia nu-l taie” poate să ducă la conflicte pe termen lung în relațiile noastre. Iar capacitatea de a te face frate cu dracul poate să ne învețe colaborarea și cu persoane pe care nu le agreăm. 

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Dialoguri cu Paul Olteanu II #13. De ce “hoțul neprins este negustor cinstit”?

Continuăm dialogul cu Paul Olteanu printre expresiile și zicătorile românești. Iar în această ediție analizăm spiritul nostru tranzacțional și orientat spre rezultat. Celebrul “scopul scuză mijloacele” găsește multe interpretări în România, dar asta este de natură să reducă încrederea în societate. Dar poate , mai important

Sezonul doi al podcastului Mind Architect powered by Europa FM analizează zicători și proverbe românești și modul în care acestea ne mai reprezintă. 

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

O teză falsă: ”Problema minorităților și a teritoriului ne împiedică să ajutăm Ucraina.”

Una dintre tezele favorite ale internetului care se ”îndoiește” sau crede într-o relație specială cu Rusia este cea legată de faptul că România și Ucraina nu poate fi prietene nici în război. România nu ar putea ajuta Ucraina, ni se spune, pentru că ne desparte tratamentul aplicat minorității românești și chestiunile teritoriale.

De asta, marți, l-am chemat pe Armand Goșu la România în Direct, ca să evaluăm relația noastră istorică cu Ucraina și mai ales dacă cele enunțate ne pun într-o poziție de adversitate cu vecinii de la nord.

Las emisiunea la finalul acestui articol și o recomand cu mare încredere celor care vor să afle lucruri echilibrate despre ce trăim acum. Subliniez și eu câteva dintre ele, așa cum au rezultat din discuție.

O parte din elita politică și administrativă ucraineană este moștenitoarea Partidului Comunist din Rusia, care nu ne avea la inimă. Discursul anti-românesc a fost prezent în elita comunistă încă de la instaurarea lui Ceaușescu. Există un model de educație politică rusească ce pune într-o lumină defavorabilă România

Înainte de referendumul privind obținerea independenței Ucrainei din decembrie 1991, Parlamentul de la București, sub mâna lui Ion Iliescu, dă o rezoluție de condamnare a pactului Ribbentrop Molotov. Interesul lui Iliescu era să-i dea o mână de ajutor lui Gorbaciov să păstreze Uniunea Sovietică. Drept rezultat, teza rusofonă în Ucraina a fost că România este revanșardă și că-și vrea teritoriile înapoi. De la acesl moment, relația României cu Ucraina a început prost și a continut așijderea.

Extinderile teritoriale ale României, sub steag al Uniunii Europene, sunt de neconceput astăzi. Astfel, posibilitatea ca România să recapete teritorii din Bucovina este apropiată de zero, dacă vrem să rămânem în UE, spune Armand Goșu. În plus, majoritatea acestor teritorii este locuită de ucraineni.

Minoritatea vorbitorilor de limba română din Ucraina este de aproape 500 de mii de oameni. Dar cea mai mare parte a lor se declară moldoveni. Ucraina ne îndeamnă mereu pe noi și pe moldoveni să ne rezolvăm această problemă.

Să spunem că anul aplicării legilor care vorbesc de impunerea limbii ucrainene este 2022 sau chiar 2023. Adică cel mai devreme în această toamnă. Asta dă un răgaz României să-i facă niște cereri lui Zelensky. Mingea e la noi.

În privința discursului lui Zelensky din 2018, care spune că România a ocupat teritorii ale Ucrainei, toți cei care o folosesc uită să adauge și o îndreptare făcută de ambsadorul lor la acea dată, la București.

„Regret cu sinceritate această situaţie neplăcută, dar care până la urma e drept rezultatul unei traduceri incorecte şi unor interpretări nefondate”, a precizat ambasadorul. „Despre «ocupaţie» ca termen juridic se poate vorbi când preluarea cu forţa a controlului asupra unui teritoriu se face în defavoarea statului care îşi exercită suveranitatea pe acest teritoriu. Contextul istoric la finalul anului 1918 cu dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar şi mişcările naţionale în fostele provincii ale acestuia au creat situaţia când aceste provincii istorice nu mai aveau suveranitatea recunoscută internaţional, deci preluarea lor de alte state vecine nu poate fi considerată «ocupaţia.»

Cred că momentul complicat ne împinge la un singur tip de concluzie. Da, avem lucruri de rezolvat de o parte și de alta, dar pericolul pentru ambele state este atît de mare că nu avem decît șansa unei bune înțelegeri. Altfel, pierim împreună.

Foto