Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Noi când o să avem un președinte cu umbrelă?

22 martie 2016 Cătălin Striblea Mishteaux 3 comentarii

Care să-și țină umbrela, ar fi întrebarea corectă. Havana l-a primit ironic pe Obama. Într-un oraș în care ai vrea să faci plajă și să te bucuri de soare, a plouat o zi întreagă. Familia prezidențială a Statelor Unite a sărit din baltă în baltă și, mai ales, și-au ținut singur umbrela.

E admirabil cum niciodată lui Obama nu-i pică galoanele la faze din astea. Își ține sub umbrelă consilierele, se întoarce din drum să salute, își duce hainele pe umeraș.

 

Asta e o chestiune care ține de firesc și de educație. Și, cel mai curând, ține de o societate așezată. O societate în care puterea nu este dată de cine îți ține umbrela, paltonul sau îți deschide coloana oficială. Și o să mai dureze ceva timp până o să vezi că puterea este dată de respectul pe care ți-l poartă cei din jur. Și, nu, nu o să te respecte și mai tare dacă îți cară unii paltonul.

Ryde. Tomas Ryde

21 martie 2016 Cătălin Striblea Oamenii chapeau! 5 comentarii

Într-un articol din România, cineva încerca să-i găsească un ultim nod în papură: ”nici acum nu a învățat românește.” Ironie fină și nu prea, cu adresă la turele pe care Tomas le făcea în jurul fetelor la meciurile de la mondiale și când nu rostea prea multe cuvinte.

Adevărul este că noi nu am învățat nici măcar cum îl cheamă pe Ryde. Nu se zice Ride, cum prea des auzim, ci Riude, cum îl cheamă suedezii la ei acasă. Mai mult

De ce voi plăti pentru ”Cumințenia Pământului”

18 martie 2016 Cătălin Striblea Mishteaux 1 comentariu

Pentru că în Paris am văzut cele mai frumoase ore de artă din toată lumea. Vinerea după prânz în marile muzee, în fața marilor opere de artă, se afla câte o clasă de elevi. La Quay d’Orsay era plin de sute de astfel de copii care învățau direct de la marii maeștri.

O astfel de operă în fața cărora se perindă copii nu face decât să deschidă mintea, să te apropie de artă, să te apropie de muzee. Explicațiile pe care le vei primi laolaltă cu sculptura, experiențele altora îți vor arăta și această latură a vieții care te face mai bun, mai calm, mai înțelegător.

Mai mult

Câteva fotografii care să te pună pe gânduri

17 martie 2016 Cătălin Striblea Mishteaux 3 comentarii

Întotdeauna mi-au plăcut fotografiile. Mult mai mult decât tablourile sau filmele. Pentru că te pun să gândești, să construiești povestea și să vezi dincolo de ele. Niciodată nu mi s-a întâmplat să mă opresc în fața uneia și să nu mă gândesc la visele, speranțele și viețile celor de acolo. Ce s-o fi ales de ele?

Agerpres a deschis publicului arhiva de fotografie istorică. M-am plimbat prin ea, printre cele expuse la Parlament și am tot stat pe gânduri de atunci. O să vă arăt câteva, pe care le-am fotografia la rându-mi dintre cele prezentate.

Mai mult

Nou la români: afaceri europene cu bătăi

16 martie 2016 Cătălin Striblea Ultima oră 0 comentarii

Pe când eram eu copil, la Vaslui era o mare fabrică mecanică. Așa-i și zicea, Mecanica Vaslui. Cred că erau angajați câteva mii de oameni. Mi-e neclar dacă le mergea bine sau prost, dar toate întâmplările bune ale orașului veneau din zona aceea.

Una dintre legendele fabricii era un muncitor, Mihai cred, care avea bunul renume de a nu face nimic toată ziua. Pentru asta dezvoltase o metodă. Se ungea din cap până în picioare cu o vaselină neagră, puturoasă, care stătea cu orele pe față și pe mâini. Într-o salopetă terminată se plimba apoi prin diverse secții, cărând un ciocan cu el. Oricine l-ar fi văzut zicea musai că este cel mai ocupat om din toată fabrica.

Mai mult

Voi ce compromis ați făcut azi?

15 martie 2016 Cătălin Striblea Ultima oră 0 comentarii

Pe aici nu trebuie să te grăbești că s-ar putea să o pățești. Mi-e greu să cred că la nivelul instituțiilor centrale există o țară mai puțin predictibilă, mai neserioasă sau pe care să nu te poți baza. Mă rog, cu excepția țărilor sud-americane și a celor uitate de democrație. Despre ce vorbesc? Aleg exemplele ultimei săptămâni.

Cea mai radicală lege anti-fumat din Europa stă să intre în vigoare. Nu se va mai putea fuma pe nicăieri. E jale mare. Un grup de oameni sesizează nemulțumirea și atunci se hotărăște să facă o treabă pentru toată lumea. Parlamentarii vor avea privilegiul de a fuma în interiorul clădirii unde s-a dat legea. Iar restul lumii primește cadou o lege în care poate fuma în spații desinate exclusiv fumătorilor.

Mai mult

Son of Saul, un film fără popcorn

14 martie 2016 Cătălin Striblea Mishteaux 0 comentarii

Am primit o invitație la ”Son of Saul” cu câteva zile înainte de a merge la film. Și am avut de atunci sentimentul că vine un nor negru peste mine, exact ca în Independence Day. Mă așteptam ca filmul să șocheze și să fie ca un pumn în stomac. Asta simțeam, doar gândindu-mă la subiect.

Apoi a venit Levente Molnar în studio la Digi FM și ne-a spus că ”trebuie să mergeți cu curiozitate la film”. Căci, nu e un film doar despre Holocaust. ”Aceste situatii limita in care acesti oameni sunt pusi pot fi din diferite perioade istorice, pentru ca este vorba despre daca reusim noi sa ne mentinem umanul din noi in niste conditii incredibil de grele.”

Mai mult

Îmi exprim invidia față de ziariștii care merg cu Iohannis

11 martie 2016 Cătălin Striblea Ultima oră 0 comentarii

Ca unul care a stat mai mult în breasla asta, la finalul acestei săptămâni nu pot decât să-mi exprim admirația, invidia și respectul meu total față de colegii care l-au însoțit pe președintele Klaus Iohannis în Israel.

Să vă explic un pic contextul. Vreo doi ani am fost acreditat la guvern, în perioada lui Adrian Năstase. El avea prostul obicei să înceapă acțiunile cu presa pe la 8.30-9.00 și apoi să le termine pe la opt seara. În timpul ăsta, mai punea una-două ieșiri și apăreau trei comunicate. O deplasare de o zi conținea măcar patru-cinci momente cu declarații, iar o deplasare de două zile era asigurarea că vii rupt.

Mai mult

Povestea cu interceptările nu ne schimbă viața

10 martie 2016 Cătălin Striblea Ultima oră 1 comentariu

Văd că decizia CCR privind interceptările este privită cu aplauze sau cu scrâșnete de dinți. Fiecare tabără se bucură sau amenință, în funcție de interesele și simpatiile sale. Până la urmă, de cetățean și sistem nu prea mai vorbește nimeni. Lucrurile se decantează doar în forța lui Coldea, Hellvig, Iohannis și cine mai știe cui. Ce m-ar interesa pe mine, dincolo de ce au ei de împărțit.

1. SRI nu este parte a sistemului penal. Înțeleg rolul său de-a lungul timpului în prinderea diverșilor mafioți, dar este momentul ca societatea să meargă mai departe. Îmbinarea asta între siguranță și penal e de natura unor state de prin alte părți.

2.Sunt îngrijorat că o grămadă de procese pe rol și dosare în lucru o să fie afectate de lipsa unor înregistrări. Aceasta este de fapt principala îngrijorare. Dar aici cei în cauză ar fi trebuit să știe că sistemul acesta nu poate ține la nesfârșit. Iar procurorii sunt datori să găsească și alte metode decât clasica interceptare. Sunt convins că alte probe pot fi scoase la iveală.

3. Cred că cei care promovează ideea că trebuie investiți un miliard de euro în interceptări fac un deserviciu imens, atât SRI cât și ideii că interceptările acelea sunt făcute într-un stat de drept. De altfel, Laura Kovesi le-a dat cu cifra peste cap și a vorbit de 10 milioane de euro.

4. Pe mine nu mă interesează cine face interceptările atâta vreme cât ele se fac legal și în interes public. Că sunt la SRI sau la DNA este mai puțin important pentru un cetățean obișnuit, câtă vreme mă apară de teroriști sau de hoți.

5. Vreau să știu că decizia asta nu afectează activitatea de siguranță națională pe care o face SRI. Sunt convins că foarte multe din dosarele penale în care SRI lucrează urmăresc furnizarea unor bani către rețele care atentează la siguranța națională. Când se întoarce, președintele Iohannis  ar putea să bage în CSAT povestea asta spre o rezolvare rapidă.

6. Sunt convins că s-au reașezat acolo niște raporturi de forțe. Per ansamblu asta nu ne influențează viața, pentru că nici unii nu sunt buni sau răi. Nu poți judeca de maniera asta. Cred însă că de-a lungul anilor acolo au fost multe abuzuri. Sper ca ele să nu continue de partea cealaltă.

Sigur că vorbesc de o țară normală și așezată. Nu este însă. Vedem mai târziu dacă tocmai a mai făcut un pas.

 

Lista mea pentru București

9 martie 2016 Cătălin Striblea Ultima oră 1 comentariu

Încep să-i văd la televizor din ce în ce mai des. A fost Firea, a venit și Orban. Nicușor Dan stă toată ziua pe Facebook-ul meu, iar pe Ciprian Ciucu l-am văzut în gazete. În ce privește sectorul meu, sincer vă spun, în afară de Ștefan Florescu, nu știu cine candidează.

Ca o parantează, sectorul 6 ar  trebui înscris în Dosarele X pentru dispariții misterioase de primari. De ani buni, aici nu e nimeni și nu se întâmplă nimic. Dar ce mi-aș dori eu pentru orașul în care trăiesc? Și scuzați-mă dacă nu vorbesc de biciclete.

Mai mult