Vladimir s-a întâlnit săptămâna asta cu un telefon din ălă vechi, cu disc. E prima oară când vede așa ceva și i s-a părut o jucărie interesasntă.

-Cum crezi că suni pe cineva?

-Păi, învârți de cercul ăla și apoi ridici chestia aia și vorbești.

Pentru cei din generația y: întâi ridici receptorul, se aude un ton și abia apoi vorbești.

-Ce-i ălă ton?

-E un sunet. Care îți spune că e linia liberă. Vezi la telefonul fix din birou.

-Neee, nu e interesnt.

Când eram de vârsta lui aveam un telefon fix, la fel . Mi-aduc aminte că îmi plăcea să-i dau soneria încet, dacă mai țineți minte discul ălă mic de sub telefon. La noi în casă trebuia să fie dat la tare, însă. Tata era pompier și trebuia să răspundă la orice apel. Doar că, aparent, nu mai suna nimeni. Noroc de un vecin care a venit la ușă. Era să mi-o iau grav pe tema asta.

Eu cred că ai mei au avut telefonul ăla până când am intrat la facultate. Și chiar mă întreb dacă astăzi mai funcționează. Dacă mai pot fi conectate la rețea  sau trebuie să ai musai electronice.

Cunoștințe despre natură

Intru în dormitor. Pe pătură o baltă uriașă, care a coborât până la saltea. Ce poți să-ți dorești mai mult decât să te apuci să schimbi toate așternuturile după o zi lungă.

-Vladimiiiiir…

-Nu eu am făcut asta.

-Serios, ce este în capul tău? De ce nu ne-ai spus?  Credeai că poți să ascunzi asta?

-Mdaaa

-Cum, ia zi cum…Credeai că nu o să știm că ești tu?

-Nu! Credeam că se usucă.

Când au reapărut pionerii?

Pe masă două sticle de apă băute la jumătate. Pe o altă măsuță în apropiere o a treia. Vladimir este cu un prieten.

-Care-s  ale voastre?

-Astea două!

-Și aia de pe masuță?

-Aia e socială!

-Cum?

-Social-democrată!

-Cuuuuum?

-E pentru toată lumea.

Pe ăștia mici îi bagă la școală în organizații de pioneri PSD, e clar. Și ce oare îi mai învață? Că mi-e teamă de unele apucături.