scoala | Striblea.ro

Sper că nu aveți teme zilele astea

30 noiembrie 2016 Cătălin Striblea 0 comentarii

N-am mai văzut o seară de marți fără teme de când eram mic, cum s-ar spune. M-am bucurat să-mi văd copilul făcând pur și simplu ce vrea el în casă, experimentând chiar noțiunea de joacă. Mi-a părut rău că nu am eu timp să stau cu el.

Lipsa asta de teme nu se datorează recentului Ordin de Ministru care stabilește noua durată a temelor la două ore. Cred că nici a avut timp să intre în toate școlile. E o coincidență cu mini-vacanța de 1 Decembrie. Dar m-am bucurat.

Mai mult

Dacă-i torni apă în cap, învață mai bine?

14 noiembrie 2016 Cătălin Striblea 0 comentarii

Ne-am întâlnit săptămânile astea cu prieteni din școli diferite din București. Școli bune, precizez de la început. Știți cum e, lumea își împărtășește experiențele, vede ce-a mai aflat, se uită încotro se îndreaptă unii profesori sau sistemul. Un soi de schimb de experiență. Acum am rămas un pic cu gura căscată de ce le-a mai trecut unora prin cap.

O prietenă a avut o problemă cu copilul. Puștii s-au luat la bătaie, știți povestea. Al ei a pocnit mai bine, între băieți se mai întâmplă din astea. Nu e un copil problemă, dar au trebuit să meargă la conducerea școlii să dea câteva explicații și să caute o cale pentru preîntâmpinarea unor viitoare probleme.

Mai mult

De ce arată școala ca acum o sută de ani, tată?

17 octombrie 2016 Cătălin Striblea 1 comentariu

Copilul meu are 10 ani. Și navighează cu măiestrie printre laptop, telefon și tabletă. Se simte bine în limba engleză, nu are nevoie de subtitrări. Internetul e o lume atât de mică pentru el. Are obiceiuri de consum, oameni de urmărit, idei de transmis.

Ieri m-a tras de mână să-mi arate musai un clip viral despre școală. Mi l-a rezumat: ”auzi, știi cum arată telefonul acum o sută de ani? Un cub cu un fir. Dar cum circulau oamenii acum o sută de ani? Cu căruțe. Știi ce este identic însă cu un lucru de acum o sută de ani? Felul în care arată o sală de clasă.”

Mai mult

Povestea zilei unui băiețel de zece ani

5 octombrie 2016 Cătălin Striblea 0 comentarii

”Hai, haide odată, ce-i cu tine? Trezește-te, nu mai sta așa. Dormi pe tine.” Puștiul ar mai dormi, dar este aproape tras din pat. Este șapte și jumătate și nu are încotro. Ziua își ia viteză. ”Hai, uite îți dau drumul la desene animate cinci minute” Ochii îi alunecă și după telefon, dar știe că e grav să pună mâna pe el de dimineață. ”Nu-i bai am timp.”

Dar tot se mai agață un pic de figurine și-i trage o bătălie imaginară. ”Tu încă nu te-ai spălat? Ce-i cu tine, mai repede, întârziem.” Cumva se pune ușor în mișcare. Reușește să-și aleagă două șosete, să treacă de inspecția tricoului alb de la uniformă și să coboare la masă. Nu reușește să bage în el decât o jumătate de sendviș. ” E atât de dimineață…” și visează la niște fulgi de ciocolată care curg peste cele două figurine care încă se bat în mintea lui.

Mai mult

Nu fiți ipocriți când îl criticați pe Dragoș Bucur

19 septembrie 2016 Cătălin Striblea 7 comentarii

Primul lucru care trebuie spus. Noi nu avem ce discuta despre viitorul pe care Dragoș Bucur și Dana Nălbaru îl asigură copilului lor. Este familia lor, este decizia lor . Ei știu cel mai bine ce îi trebuie copilului și cum vor să-l ajute să meargă în viață.

Câtă vreme această decizie nu implică violență, traume sau lucruri care pot afecta dezvoltarea emoțională a copilului, societatea nu trebuie și nu poate să intervină. Și nici statul. Dacă ei consideră că ea se va putea descurca pe viitor fără diplome, oriunde va merge pe lumea asta, iarăși este decizia lor. Una periculoasă, dar decizia lor. Au timp să revină.

Spun asta pentru că în mod evident, copilul lor va primi o formă de educație. Se va întâlni cu profesori, va discuta obiectele, nu după o programă, dar va ști. Deci nu aici trebuie să ne uităm. Avem însă un lucru care ne leagă pe toți. Cu care toți ne confruntăm. De fapt, elefantul din sufragerie pe care nu vrea să-l vadă nimeni și de care ar trebui toți să vorbim.

Mai mult

Mic extemporal: ce mai știți despre învățătorii voștri?

12 septembrie 2016 Cătălin Striblea 1 comentariu

Maică-mea m-a dus la școala doar în prima zi. Aveam un buchet de gladiole înalte cât mine și o șapcă în cap. Gladiolele erau albe și mă durea mâna cât de încordat stăteam cu ele. Șapca era obligatorie. Musai avea și număr matricol. Fără ălă nu existai.

Aveai un număr pe braț și unul pe șapcă. Habar n-am la ce erau bune, dar se spunea că dacă faci vreo tâmpenie pe stradă, poți fi recunoscut. Aveam și un ghiozdan albastru lat și gros, făcut dintr-o mușama. Se atârna în spate și avea marele avantaj că mai târziu a putut fi folosit drept stâlp la porțile de fotbal.

Mai mult

Când trece dezbaterea dintre Pop și Cărtărescu, poate ne uităm la prezent

31 august 2016 Cătălin Striblea 1 comentariu

Am văzut că de câteva zile, minți dintre cele mai luminate ale României au de împărtășit păreri legate de noile generații. Lumea oscilează între nenorocirea ce stă să vină, în ipoteză academicianului Pop și omenirea viitor de aur are, ipoteza lui Mircea Cărtărescu, cel care i-a dat cel mai important răspuns academicianului.

Ca să fim scrupuloși citatele sună cam așa:

Domnul Pop: ”Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate la un loc!”

Mai mult

Cum arată ora de etică la o școală din Germania

2 august 2016 Cătălin Striblea 6 comentarii

Prietena noastră din Germania este surprinsă la un moment dat de puștiul ei de 11 ani. ”Nu vrei să-ți citesc câteva pagini dintr-o carte în română?” Copilul, născut într-o familie bilingvă vorbește și citește atât în română cât și-n germană. Germana este însă limba principală pentru că are nevoie de ea la școală.

În general, cititul nu este o problemă, dar cititul în română nu e o plăcere pentru el. Așa că întrebarea asta bruscă este chiar un semn de mirare pentru prietena noastră.

Mai mult

De vorbă cu ministrul Bostan despre suta de lei din educație

4 iulie 2016 Cătălin Striblea 1 comentariu

Ministrul Marius Bostan spune un ”adevăr cumplit sau ”este un prost periculos.” Între aceste două extreme a fost analizată declarația sa despre plata unei sume de 100 de lei pentru școala fiecărui copil.

L-am sunat împreună cu Bogdan Miu, la Prima Ediție de la Digi FM, ca să aflăm cum stă treaba. În discuția de la radio, atât cât poți vorbi în patru minute, Marius Bostan ne-a spus c-a fost scos din context, dar că în general trebuie găsită o cale prin care salariile profesorilor să fie mărite și performanța răsplătită. Interviul mai jos:

Mai mult

Ce o să faci când copilul tău va avea șapte ore la școală?

8 aprilie 2016 Cătălin Striblea 11 comentarii

Ministerul Educației ne-a anunțat, cu oarecare entuziasm, că de anul viitor, copiii de gimnaziu vor face câte 34 de ore în fiecare săptămână. Încercarea de-a zgudui sistemul este îndrăzneață până la jumătate. Și bună în aceeași măsură.

Spun asta pentru că vor apărea obiecte noi, pe care tot spunem că le dorim de ani buni, dar și pentru că primul reflex a fost să fac câteva calcule pe care orice om cu scaun la cap le face în România. Copilul meu este într-un program continuu, iar perspectiva celor 34 de ore săptămânale este realmente îngrozitoare.

Mai mult