romania

Nu l-am cunoscut pe Dinu Patriciu

Profesional ne-am lovit unul de altul,însă, căci e o lume mică.

Prima dată, când Petromidia a fost listată la Bursă. Cineva din piața de capital mi-a suflat că acolo este o chestie nasoală. Așa cum mi-a povestit-o era foarte urâtă. Esența era că, în mod ciudat listarea se făcuse la un preț mai mic, deși toată piața oferea măcar de 2,5 ori mai mult. Ba mai mult, se părea că vânzarea a fost controlată și dusă către anumite persoane.

L-am sunat să-l întreb câteva lucruri, legate de toată treaba. Eram la BBC. Nu a răspuns, o secretară mi-a preluat mesajul. M-a sunat 30 de minute mai târziu, într-un fel de criză. Mai mult

Se întâmplă lucruri bune și în România. Un exemplu

Noi jurnaliștii avem păcătosul obicei de a vedea doar lucrurile rele. Alea bune le trecem la normal și nu le acordăm mare atenție. Iar dacă o chestie nasoală se îndreaptă, fiți siguri că o ratăm. O să notez însa una din îndreptări.

Cu vreo patru ani în urmă am vrut să ajung alături de câțiva prieteni la cetatea Rupea. Era iarnă, apă multă și mizerie. A fost o experiență jalnică și enervantă.

Trei ani de renovare și 32 de milioane de euro mai târziu lucrurile au căpătat altă formă. Mai mult

O poveste cu vedete, spusă de Emil Hurezeanu

Pentru că și oamenii mari mai au nevoie de povești. Și pentru că spațiul public e invadat de false povești despre false vedete. Și pentru că rar îl vezi pe Hurezeanu vorbind despre actori. Poate ar trebui să o facă mai des.

Emisiunea inegral, aici

Bucureștean, fac mizerie la Târgu Mureș

Vin de la București, îmi iau o proprietate super-șmecheră lângă centru. Apoi o las în paragină, deși ar fi putut fi cea mai mișto casă din zonă. Și în plus las să se adune pe ea toate gunoaiele orașului, cam așa:

CYMERA_20140802_110849

După care primesc și răspunsul beton al primăriei: Mai mult

Casă, caut suflete

Ne știm de câțiva ani. Ne întâlnim cam la două-trei săptămâni, fără să ne spunem ce mai facem. Și de fiecare dată mă uit cu tristețe cum se pierde. Ar fi putut fi a mea, dar atunci am avut drumuri diferite. Este însă ceva aparte în această casă. O mână de gospodar cu suflet ar face-o acasă. Deocamdată doar berzele și-au găsit casa aici.

  Mai mult

Lui Mândruță nu-i place litoralul. Era să-i dau dreptate

Lucian Mândruță a reușit să desființeze scurt și cu talent într-un post pe FB cam toată mizeria de pe litoralul românesc. Și are în parte dreptate.

lucian mandruta

 

Dar, pe undeva am un sentiment ca e și într-o retorică de genul România pute. Mai mult

Niște țărani

”Uite aici! Vezi colții de lup? Asta înseamnă că e o femeie bărbătoasă, că-și ajută bărbatul, chiar merge după el la muncă, în pădure sau stână” Pieptul cămășii vechi de vreo sută de ani e brăzdat de câteva linii în unghi de 90 de grade. Cât mă duce pe mine capul, e un fel de broderie. ”Și acum vii tu la mine și-mi spui că liniile astea frânte înseamnă că femeia care purta ia aceasta mergea cu oile!?” ”Păi, da fiecare cusătură are un cod. O idee. Vin să spună o poveste. E cartea de vizită a omului care o poartă. Înainte de slovă, a fost cămașa.”

Adrian Oianu vorbește mult, repede și cuceritor. Mai mult

Sâmbătă ne îmbrăcăm în roșu și avem onoare

Locul arăta ca un camping uriaș. Doar că urcaseră căsuțele pe picioare de beton. Și aveau dreptate. Erau mai puțin de 100 de metri până la malul Nistrului și periodic râul ieșea din matcă și inunda tabăra. Așa scăpau casele de apă. Nu că le-ar fi putut lovi prea tare. Erau doar niște barăci de lemn în care ne puneau să stăm câte șase, în paturi de campanie.

La masă ne dădeau ce știau rușii mai bine. Arpacaș și varză, de dimineață. Singurul lucru de l-am putut mânca în două săptămâni a fost ceaiul de trandafiri care era la discreție. Dar era frumos acolo. Căci eram străini, veneam un pic mai de la vest, aveam niște tricouri mai deștepte și încălțări mai faine. Și, în plus, la fiecare meci ne cânta imnul. Și asta suna tare bine. Mai mult