romania

O întâmplare posibilă doar într-un hotel din România. La mare, în România

Un prieten a fost zilele trecute la mare. A fost la scump, cum ar veni. Mamaia Nord-Năvodari, într-un loc mișto cu super-prezentare, enșpe stele și pretenții. A dat mult, că a vrut liniște și respect.

A ajuns vineri după-masa. Camera mișto, poate nu tocmai acolo unde și-ar fi închipuit, dar bine. Doar că vasul wc-ului pica din perete. „Nu înțelegeți dumneavoastră”, îi spune recepționera. „Nu ați mai văzut model din ăsta”.

Mai mult

Simona Halep nu e datoare să meargă la Olimpiadă

Simona Halep a anunțat că nu merge la Olimpiadă. Nu e singura. Mai sunt jucători de top 20 sau top 10 care anunță același lucru. Milionarii sportului privesc în mod diferit democrația oferită de Olimpiadă. Viața lor se joacă la nivel înalt în fiecare săptămână, nu numai odată la patru ani.

Toți acești oameni, care adună zeci de milioane într-un singur an, au parte de emoțiile unei Olimpiade în fiecare duminică. La fel, de iubirea dată de jocuri. Și nu aș fi scris mai mult, dacă la o postare cu articolul lui Tolo, nu aș fi găsit următorul comentariu.

Mai mult

Când o să vină Roexit-ul, voi unde o să fiți?

Cu ani în urmă, mai bine de zece, Adrian Năstase a plecat într-o vizită de o zi la Moscova. O fi sperat el să se vadă cu Putin, dar cel care l-a primit a fost Mihail Kassianov, fostul premier. Nu Kremlin, ci sediul guvernului și un comportament pe măsură de rusesc.

Am intrat pe o ușă din dos, am mers pe holuri întunecate și am urcat și coborât scări laolaltă cu soldați ruși și, în fine, am așteptat o conferință de presă într-o sală cu perdele de avea maică-mea în sufragerie la jumătatea anilor 80.

”Ce spune Rusia de faptul că România este membru NATO? Și de dorința ei de a merge în UE?”, a fost una dintre întrebări. ”Nicio problemă, ” a spus Kassianov cu umor. Când veți ajunge voi acolo, ele vor fi pe sfârșite. Râsete, dar 10 ani mai târziu, UE tremură serios. Iar percolul vine din interior.

Mai mult

”Afară cu străinii din țară”, varianta pentru handbal

Se spune că echipele mari le știi pe de rost. CSM București tocmai s-a calificat în liga asta a echipelor mari. Așa că, după un sezon în care am urmărit-o pas cu pas, pot să spun cum începe CSM. Grubisic, în ultima vreme, în poartă înaintea lui Pessoa. Fisker și Vărzaru pe extreme.

Cea din urmă schimbă în repriza a doua cu Martin, prima cu Iulia Curea. Oana Manea e pivotul de neschimbat. La nouă metri, Rasmussen alternează între Torstensson, Brădeanu, Rodrigues, Gullden și  Jorgenssen. Mai sunt în echipa asta alte brazilience, o rusoaică și câteva românce.

Mai mult

România are o singură opțiune în Moldova: guvernul Filip

Chișinăul este linia frontului în bătălia dintre Est și Vest. Cine câștigă acolo are șansa de a ține zona sub control o perioadă. Cel mai prost scenariu pentru noi este ca Rusia să vină în coasta noastră. Să avem parte de un guvern moldovenesc care să ne țină numai în șicane și provocări.

Guvernul lui Pavel Filip e alternativa care corespunde cât de cât intereselor României, chiar dacă vine dintr-o zonă coruptă și necredibilă. Câteva lucruri trebuie spuse: Mai mult

Cum să stricăm Poiana Brașov

Am fost de două ori la Poiană de Revelion, în ultimii ani. Mergem pentru că lui Vladimir îi place să schieze și pentru că acolo sunt condiții ok. Altfel, mergem la Sinaia pentru că ajungem foarte repede. V-am povestit experiențele aici.

Mitul spune Poiana că este o stațiune scumpă, dar cred că e cu 25 la sută mai ieftină decât Sinaia. Dar, ca și la Sinaia, nu scumpetea e problema, ci întâmplările de care ai parte acolo. De data asta, avem un cumul de fapte între administratorii stațiunii, proprietari și clienți.

Mai mult

De ce nu putea România să ia Campionatul Mondial acum

Herning este un oraș aproape deprimant. Case pătrate de cărămidă deasupra cărora în trei zile nu am văzut cerul albastru. Mica stradă pietonală are agitația unei duminici dimineață în București, deși este la ora marii petreceri. În fața barurilor, într-un soi de ghivece, ard focuri deschise care îi încălzesc pe fumători. Lumea este mai curând liniștită, cu excepția norvegienilor care sărbătoresc cu chiote.

Fetele au fost invitate la banchetul oficial, un amestec de costume, treninguri și rochii de seară. Dar ceva mai târziu li s-au alăturat câtorva suporteri români care sărbătoreau în cel mai vesel pub din oraș. Li s-au alăturat este un fel de-a spune. Au intrat, au salutat și au plecat, în admirația generală a norvegienilor care umpleau la refuz locul. Româncele sunt super-staruri și au fost supuse unei ședințe foto ad-hoc. Mai mult

Cum ajungi să le susții pe ”fetele noastre” în Danemarca

Un căpșor blond, aproape alb, se ridică după speteaza scaunului. Ușor, ușor, cât să ne vadă. Are ochi albaștri ca mai toată nația de pe lângă noi. Nu are mai mult de 3-4 anișori și vrea să știe cine vorbește limba ciudată pe care nu a mai auzit-o niciodată.

Cu siguranță că a vrut să vadă cum arată niște români. Nu am nici un dubiu că toți părinții din tren știu exact cine suntem. Acum o oră am scos un steag și ne-am făcut selfie-uri cu el. ”Fetelor, venim!” Cred că după miercuri, toată Danemarca știe cum arată un steag românesc. Mai mult

O istorie de la bloc spune mult despre România

Doamna care stă cu Vladimir îmi pare cam supărată: ”Ce problemă ai?” ”Sunt tristă și obosită. Nu am apă la bucătărie de trei zile. Tot fac navetă între baie și bucătărie și car apă pentru diverse.”

Povestirea ce urmează se petrece într-un bloc din Giulești, dar ar putea fi într-un bloc de aiurea. Și să nu-mi spuneți că nu ați mai auzit-o până acum. Mai mult

Istoria României în cinci minute

Ne așezăm amândoi pe câte un scăunel. Aici au scăunele colorate. Al meu e verde, el stă pe unul portocaliu. Doamna care ne-a adus aici a fost foarte insistentă. ”Trebuie să stați așa cu mâna întinsă vreme de 5 minute. Altfel o să se învinețească.”

Și ca să fie mai convingătoare, ne-a luat hainele chiar ea și ni le-a pus în cuier. A mea, o scurtă albastră, a lui, un pardesiu bej, elegant. ”Stați cuminți aici și după cinci minute puteți pleca. Asta e procedură la toate analizele” Așa că acum stăm cuminți, față în față,  ca într-o oglindă. Eu mă țin cu mâna dreaptă de mâna stângă, iar el apasă tare cu stânga pe dreapta.  El, alb cu totul, eu doar cărunt, el subțire, eu plin, eu cu ochelari, el fără. Mai mult