religie

Catedrala din ceață

Nu era imagine mai potrivită pentru sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului decât cea de duminică. Turla înaltă și aurită pierdută în înaltul cerului a fost ascunsă într-o pâclă ce a coborât până la jumătatea construcției. Un nor negru ce sta să acopere întreaga construcție și întreaga adunare.

Doar veșmintele cu aur, mașinile metalizate și reflectoarele puse de-a stânga și de-a dreapta covorului roșu par să facă lumină. Poporul e cumva într-un întuneric dincolo de un gard pe care-l țin jandarmii. Unii se mai împing, alții mai cad. Cei care contează vin însă în limuzine către imensa construcție despre care nici ei nu știu ce să creadă: s-o fi făcut ei, s-o fi făcut Biserica, s-o fi făcut banii ”sărăcanilor” de peste gard? Pe drept cuvânt, situația e cam în ceață. De fapt e o pâclă care ne împiedică să vedem corect ce se întâmplă. 

Să facem un pic de lumină, atât cât ne stă în putere. Și să folosim reperele care ne dau nouă mai mult ca societate: comunitate, bun-simț, trai în comun.

Catedrala e un demers istoric. Susținut verbal de mai multe generații, ea a fost realizată pornind de la o inițiativă privată de interes public, rostită pe jumătate: Biserica a vrut doar un teren și-a spus că nu va cere bani de construcție. Nu a fost așa și vreme de ani buni bugetul a fost cel mai mare contributor. Sunt 120 de milioane de euro cheltuiți, dar în comparație cu multe alte investiții făcute de statul român, aceasta este chiar ieftină. Apoi, Biserica a refuzat proiectul câștigător al arhitectului Ioan, alegându-l pe al treilea, cel al arhitectului Vlădescu.  

Problema este în altă parte. Recent am aflat dintr-un interviu pe care Newsweek  i l-a luat consilierului Ciprian Ciucu că aceste investiții ale statului român sunt neurmărite. Adică banii pleacă de la stat și nu se întoarce niciodată un raport cu ce și unde s-a cheltuit. Or banii statului presupun o transparență totală. Nu v-ar plăcea să aflați prețuri și furnizori? Eu zic că da, căci așa este corect față de fiecare cetățean.

În altă ordine de idei, nu este corect să comparăm eșecul unor alte investiții cu reușita acesteia. Aici câțiva oameni au vrut musai, s-au ținut de proiect și-au urmărit interesul, nu au dat înapoi. Dacă și miniștrii ar fi fost atât de hotărâți, azi aveam altă țară. Nu e în regulă să spui că ”de ce au reușit ei și alții nu?” Când se face treabă trebuie să apreciezi. 

Catedrala aceasta înseamnă enorm de mult pentru mulți oameni. Și are o însemnătate pentru majoritatea românilor. Cred că mulți dintre ei au privit astăzi cu simpatie la această realizare. Și cu bucurie. Este ceva care le dă un sentiment de apartenență. Așa cum am spus și la referendum, vocile acestor oameni trebuie ascultate. Doar cu dialog putem continua. Iar Catedrala va deveni cu timpul unul dintre locurile importante ale țării. 

Nu înseamnă asta că spiritul critic trebuie să ne părăsească. Sau că cine critică nu este credincios, are ceva cu religia și cu Biserica. Ca orice entitate de pe lumea asta, Biserica și capii ei trebuie să explice acțiunile lor. Nu numai în fața lui Dumnezeu, ci și aici. Așa e regula. 

În ciuda acestei realizări, capii Bisericii trebuie să știe că vor fi judecați și pentru faptele mărunte și mai puțin pentru turlele înalte. Când poporul o să renunțe să mai spună ”fă ce zice popa, nu ce face popa” sau ”popii iau și de pe viu și de pe mort”, atunci o să fie o treabă bună.  

În fine, salut faptul că adunarea din primele rânduri are mașini de același calibru, indiferent de rangul și poziția în societate. Sincer mi-ar fi plăcut niște mașini mai mici pe lângă turlele alea înalte. Și niște străzi mai bune și niște spitale mai înalte. Incapacitatea de a face ce-a făcut Biserica le aparține tuturor celor adunați în primele rânduri ale sfințirii. Acolo e de fapt marea problemă a României. În amestecul acela de incompetență și incapacitate care doar a aprobat niște sume pentru Biserică.  Mulți dintre ei trebuie să-și spele păcatele. 

În fine, trebuie să remarcați că nici această construcție nu este  finalizată, de fapt. Și c-a ținut de ambiția unui om să o sfințească înainte de Centenar. Că așa va rămâne în cartea de istorie. Desigur, tot acolo rămâne și faptul că avem vocația spuselor mari și a lucrurilor neterminate. Mai avem de muncă. Peste tot.   

Un manual de religie care mi-a plăcut

Cu câteva zile în urmă mi-a picat în mână un manual de religie pentru elevii de 14-15 ani din Anglia. Copilul prietenilor mei are religia obligatorie pentru că învață la un colegiu care are o orientare creștină. Doar că asta nu înseamnă o confuzie cu un rit sau cu activitatea Bisericii. 

Manualul s-a dovedit o lectură pe gustul meu. Și dă dovadă de deschidere mișto. Îi ajută pe adolescenți să-și facă o idee și despre lumea din afara bulei. Îi provoacă, le pune întrebări, îi pune să dezbată. Iată câteva idei.

Mai mult

Cum au ratat niște cucernici slujba de Înviere

Nu mă duc des la biserică, dar îmi place să intru din când în când. Și de câte ori simt că am nevoie îmi fac o cruce să-mi dea putere. De Înviere, însă, merg aproape totdeauna la biserică, fie că sunt acasă sau aiurea.

Spun lucrurile astea pentru că unii din cititorii blogului sau cei care mă urmăresc pe Facebook, mi-au reproșat o atitudine anti-Biserică. Nu sunt anti nimic. Poate împotriva unor comportamente care nu au nici în clin, nici în mânecă cu ce se predică în biserică.

Mai mult

De ce nu trebuie să le fie rușine lui Teodorescu, Esca și celorlalți

Când am auzit cântecelul lui Dan Teodorescu și al invitaților săi, am avut o singură replică: ”și acum o să stați la primire.” Pentru că aici, în România, și un minim gest de-a te pune contra este taxat exgerat. Darămite să pui la îndoială activitățile clerului ortodox.

Cum am intuit, valul a venit și este plin de ”argumente”. Și mai ales de desfacerea vieților personale ale împricinaților. Și de multă violență verbală. ”Să vă fie rușine”, e rostit azi cu asupră de măsură. Nimic mai greșit. Căci iată ce li se reproșează:

Mai mult

Bătălia momentului: Halloween versus Moaște

Știu acum măcar două cazuri în care serbările de Halloween au fost interzise în școli.  Primul vine de la Arhi, unde înțeleg că s-au răzgândit parțial apoi. Altul mi l-au relatat niște prieteni care au copilul la o școală din sectorul 5. Aici s-a anulat de tot, deși copiii se pregătiseră la un loc cu învățătoarea.

Învățătoare i-a sunat apoi pe toți și le-a spus, fără niciun motiv, că totul s-a anulat. Singura explicație ar fi fost un telefon de la direcțiune. Explică-le apoi unor copii de 11 ani. Normalitatea e haină grea pentru o parte din societatea românească. Mai mult

Copiii au nevoie și de educație sexuală

În anul 2003, Guvernul Majestății Sale Regina Elisabeta a II-a a distribuit în școlile gimnaziale și liceele din Regat o broșură care să-i învețe pe copii să nu mai facă copii. Marea Britanie ajunsese la un record european de 40 de mii de adolescente care deveneau mame în fiecare an. Cifra i-a îngrozit pe toții responsabilii țării.

Dar ce a șocat mai tare a fost faptul că unul dintre punctele broșurii, în afară de abstinență, a fost recomandarea privind sexul oral. Guvernul Majestății sale i-a invitat pe copii ca, în cazul în care nu se pot abține, să practice cu încredere sexul oralMai mult

Preotul ne-a oprit copilul la școală

După episodul în care ne-a chemat la școală și noi nu ne-am dus, preotul a oprit copilul la școală. Am înțeles că are și o tactică specială. Vine la clasă chiar din pauză, ca împricinații, adică neînscrișii la ora de religie, să nu poată pleca. Și începe munca de convingere. Mai mult

Ne-a chemat preotul la școală

Asta a venit totuși ca o surpriză, ținând cont că suntem în 2015, nu în anul școlii lui Creangă. Dar așa am aflat că anul acesta ora de religie este ținută de un preot, nu de profesoara din trecut. Și acum, ca și în primăvară, ni s-a cerut să facem cerere să scoatem copilul de la religie. ”Pardon, e invers. Cine vrea ora, trebuie să facă cerere de înscriere.”

Deocamdată nu ne-am dus la întâlnire, dar am zis să ne pregătim. Manual de religie avem, pentru că vrem să știm ce noțiuni sunt predate și, dacă e cazul, să citim împreună lucrurile interesante. Așa că, înainte de a fi trași la răspundere,  avem noi  câteva întrebări pentru preot. Așadar, ce zice cartea de religie la clasa a IV-a. Mai mult

Minunea de la icoana lui Arsenie Boca

Poate vă mai aduceți aminte de această știre de pe la începutul lunii mai. Atunci un sat din Vaslui devenea brusc loc de pelerinaj și subiect de știri, odată ce sătenii descoperiseră că o icoană a lui Arsenie Boca, adusă de la Prislop, a început să lăcrimeze.

Satul și-a trăit momentul de celebritate, lumea a venit de peste tot să se roage, la fel televiziunile, ba întâmplarea a făcut subiectul și câtorva talk-show-uri după cum  o să vedeți aici. Așa că, dacă tot am venit pe acasă, am zis să merg și eu să văd ce se întâmplă sau mai exact ce se mai întâmplă. Dar. ca să fiu sincer, mie mi se povestise de altă minune, înainte de a pleca. Mai mult

Scandalul moscheii, mai mult decât un scandal politic

Zilele astea m-am preocupat un pic mai mult de scandalul posibilei moschei de la București. Am vorbit cu o parte din cei împricinați, am văzut informații mai vechi și am încercat să înțeleg resorturile acestei povești. Mai ales că nu înțeleg cum poate dăuna brusc o moschee a unui cult care până acum nu a făcut probleme în România. Am găsit trei chei ale acestei povești. Mai mult