educație | Striblea.ro

Cum arată “o școală normală”

4 august 2022 Cătălin Striblea 0 comentarii

Ovidiu Atanasiu povestește măsurat, dar cu pasiune despre munca sa la AmSchool.

“Crede-mă, mi-a fost rușine cumplită de profesoara aceea din America. Mi-a trimis înapoi lucrarea unuia dintre elevi și mi-a scris sec: plagiat, zero puncte. Plagiat, cum plagiat? Am stat de vorbă cu copilul. Nici vorbă, mi-a spus. Doar numele sunt din alte povești… Îi scriu înapoi. Nu a plagiat. Îmi trimite textul înapoi cu fragmentele copiate, din ce lucrare sunt și în ce proporție au fost luate…72 la sută de aici, 48 la sută de aici, 60 la sută de aici…Ce ai făcut?, îl întreb. Îmi dau seama pe parcurs că a scris după dictarea unor personaje care citeau cărți pe Youtube…Zero puncte a rămas”

O oră obișnuită la o școală atipică din București. Și unul dintre riscurile responsabilizării unor copii de gimnaziu și liceu. Un sistem care îți dă libertatea de a alege cât și cum înveți, dar care te evaluează permanent prin profesori și tutori, astfel încât performanța ta să fie clară și să nu existe loc de regres.

Sistemul se numește flipped education, este creat pe un concept american și sub umbrela unei prestigioase universități americane, cea din Missouri. Ramura sa specială, Mizzou Academy oferă programe de studiu pe tot mapamondul. Iar școala sa din România este concepută după dorințele unor adolescenți din cadrul Success Academy, de aproape 8 de ani o instituție cunoscută pentru pregătirea copiilor.

Am zâmbit la scena cu plagiatul. Am încercat să mi-o închipui într-un liceu din România sau poate chiar la facultate. La doctorat mi se pare imposibil 🙂 Încerc să vă explic, mai departe, ce este acest loc și ce le propune copiilor din clasa a 6-a până într-a 12-a.

Dacă această întâmplare v-a stârnit interesul, puteți intra direct pe site-ul lor.

Ce înseamnă flipped education

Acesta este un program educațional în care responsabilitatea îi revine în mare măsură elevului și familiei sale. El își alege cantitatea de materie zilnică, modul în care învață, datele la care ia vacanță. Tehnic îl obligă să se comporte ca un adult și este evaluat în permanență. În demersul beneficiază de sprijinul unor tutori sau meditatori, dacă vreți, și de cursurile sau evaluarea unor profesori.

Învață din manuale online, citesc materialele puse la dispoziție sau le vizionează, participă la probele practice și răspund la testele de la finalul fiecărui curs. Acestea sunt corectate de profesorii americani. Ca rezultatul să fie atins, copilul este ajutat de un tutore la fiecare obiect.

Ce este AmSchool

AmSchool sau American Alternative School este o școală privată din București care a fost construită pe un schelet oferit de Universitatea din Missouri. Aceasta a dezvoltat un program mondial de cursuri denumit Mizzou Academy, care instruiește copii din toată lumea. Mizzou Academy oferă programa, cursurile și profesorii. AmSchool centralizează aceste lucruri în București și aduce meditatorii. Cursurile se fac după programa americană. Școala este acreditată în mai multe sisteme internaționale de învățământ.

Vă las aici o listă integrală.

Cum s-a născut

Fondatorii AmSchool sunt aceiași oameni care au construit Success Academy. De aproape 8 ani, acest hub de pregătire oferă copiilor cunoștințe aplicate necesare pentru a lucra în mediul de afaceri și nu numai. De la cum să vorbești în public, să faci o prezentare sau să iei o decizie.

Când au vrut să facă o școală, fondatorii i-au rugat pe adolescenții din Success Academy să spună cum ar arăta școala pe care și-ar dori-o. Copiii au numit-o “școala normală la cap.” Iar, Ovidiu Atanasiu spune că este o școală în care ne aducem aminte că putem avea încredere în copii noștri.

Cum se face programa

Programa este realizată de profesorii americani și are cunoștințele necesare ca să poți absolvi cu brio testele SAT, echivalentul american al Bacalaureatului. Tehnic, sunt toate obiectele și cunoștințele pe care un elev le-ar primi într-o școală americană. Plus limba română pe care fondatorii o consideră obligatorie câtă vreme trăiești și muncești în această țară.

Ce învață? Cum sunt evaluați?

Toate materiile clasice de la engleză la istorie, chimie, biologie. Cursurile sunt online. În primele două ore ale zilei copiii au activitate individuală și citesc singuri cursurile din ziua respectivă, apoi urmăresc probele practice și, eventual, dau teste. De la ora 11 în școală vin meditatorii sau tutorii. Ei lucrează individual cu fiecare copil, acolo unde li se cere ajutorul.

Evaluarea este permanentă prin intermediul testelor, iar copilul și familia știu în permanență la ce nivel sunt și unde au de lucrat. Există și două examene: unul de jumătate de semestru și altul de final de semestru, cele care dau și nota la obiectul respectiv.

În AmSchool se lucrează și cu Majors. Acestea sunt materii de orientare către carieră. Asta înseamnă Drept, Medicină, Regie, Finanțe, astfel încât copiii să-și dea seama care este drumul de urmat.

Ce examene dau la final?

Cei mai mulți dintre ei optează pentru SAT, bacalaureatul american. Dar poți alege și A Levels, echivalentul englez, dacă facultatea la care vrea să studieze o cere. Dacă elevul optează pentru o școală românească, SAT este recunoscut și în România. Universitatea Babeș-Bolyai îl acceptă direct, fără echivalare, de exemplu.

Examenele finale pot fi date atât la centrele din România cât și la cele din străinătate. Știți că în acest caz nu se pică, dar numărul de puncte îți dă dreptul să intre la facultăți mai bune sau mai slabe. Ovidiu Atanasiu zâmbește și-mi spune că unul dintre elevii lor ajunge la 1560 de puncte, scor de MIT. “Și s-a pregătit de unul singur, responsabil?” “Cu tutorii noștri.”

Ce posibilități de a merge mai departe sunt?

Toate școlile lumii. Și cu un traseu de pregătire adecvată care să-ți ofere o șansă de succes cât mai mare.

Se dă examen?

Nu. Pe parcursul școlii, numărul testelor va fi însă destul de mare. Iar dacă nu ții ritmul, atunci poți face altă alegere.

Iar dacă sunteți interesați de modelul Success Academy, intrați aici

Articol susținut de AmSchool

Încă un pas pentru privatizarea școlii.

31 iulie 2022 Cătălin Striblea 1 comentariu

Nu mă miră nicio secundă că în modificările la Legea Educației există posibilitatea ca la Colegiile Naționale să se dea admitere separată. Este, de fapt, corolarul unei situații care se perpetuează de ani buni: privatizarea de facto a învățământului public.

Ea a funcționat și în vremea socialismului. Și ține de natura umană. Părinții vor ce este mai bun pentru copii. De asta investesc în meditații, cursuri separate, clase mai curate și mai frumoase. Și în buletine la alte adrese.

Cum să privatizezi școala publică

Ca orice sistem, și acesta are o ierarhie naturală. Colegiile Naționale atrag cei mai buni profesori și, probabil, cei mai buni copii. Sistemul de excelență arată ca o piramidă, iar aceste colegii sunt vârful. Singurul lucru care mai dă acces și unor „muritori de rând” este egalitatea mediilor școlare. Dar, odată acest criteriu îndepărtat, ierarhia ar fi conformă cu modul de funcționare a societății.

Sigur, ar fi fost mai bine ca privatizarea să fi fost una reală și polurile de excelență să fie la licee cu adevărat private, nu pe bani publici. Dar sărăcia, comunismul și neîncrederea ne-au adus în această situație. Există școli private cu rezultate extraordinare, dar, în orânduirea românească, școala publică dă rezultate mai sigure pentru viitorul copilului.

Profesorul Mihai Maci are o bună și amplă explicație pentru treaba asta, în Contributors.

El spune că este o întoarcere la socialism, eu spun că este capitalism primitiv, care, în realitate, a funcționat și în trecut. Ba, mai mult, este același model de castă românesc, prezent în mai toate domeniile. Construirea unei elite publice care beneficiază de toate avantajele acestui sistem.

De ce această propunere acum?

Nu cred că inițiatorii proiectului de lege au venit cu această idee de capul lor. Ea există acolo în mediile academice, chiar dacă nu a fost exprimată în gura mare. Ba, mai mult, din ce-am văzut, directorii de colegii evită elegant această chestiune. Sunt convins, însă, că școlile de elită și-ar dori o rafinare a admiterii.

Și nu vă gândiți neapărat la corupție. Este primul reflex să spunem că o să se îmbogățească din meditații sau o să dea subiectele la copiii cu care lucrează. Bani din meditații se fac și acum, profesori la pușcărie s-au mai văzut, dacă au vândut subiecte. Ba, mai mult, cred că oamenii chiar vor să păstreze statutul de elită al școlii, fără a-l popula cu copii care nu fac față. Asta aduce un prestigiu mai mare.

În fapt, prin această măsură s-ar consfinți ceea ce știm deja: că școala publică românească este una cu două viteze. Avem o școală pentru bogați și una pentru săraci. Și ne ferim ca dracu’ de tămâie să recunoaștem acest lucru.

Este pentru prima oară când cineva o pune într-un document, doar că eu nu cred că această măsura va fi aplicată.

De ce nu va fi aplicat sistemul

În primul rând, susținerea sa nu a făcut masă critică. Nu există un grup de persoane, lideri, profesori de elită sau personalități publice care să se bată pentru ea.

De asemenea, are dezavantaje de natură logistică. E greu chiar și pentru marile licee să organizeze concursuri de admitere complicate. E nevoie de bani, resurse, publicitate. Nu este atât de ușor pe cât am crede.

Și nu în ultimul rând, chiar și un stat șleampăt ca al nostru are o dificultate în a recunoaște că are două categorii de elevi. De altfel, o astfel de decizie este cea care ar arăta că statul își trădează proprii elevi. Căci scopul să este să ridice cât mai mult piața ideilor și a cunoștințelor. Să aibă o populație generală mai bine pregătită, nu doar vârfuri. Or dacă era nevoie de ceva, nu de consolidarea vârfului duceam lipsă, ci de scoaterea la lumină a celor rămași în urmă.

Altfel, indignarea de Facebook trebuie luată cu un pic de sare. Propun să ne indignăm când nu o să mai auzim de mutații în buletine. Că nu poți să vrei și egalitate, dar și școală mai bună doar pentru copilul tău.

Ce înseamnă un abonament medical în România. Câteva calcule nevăzute.

9 iunie 2022 Cătălin Striblea 2 comentarii

#advertorial

Cu zece ani în urmă, am petrecut mai bine de șase ore într-o sală de așteptare a unui spital bucureștean. Am scris atunci cu încrâncenare. Despre durere, răbdare, iubire, dezinteres și curajul unor medici de a-și face meseria. Zeci de pacienți am stat acolo ca într-un purgatoriu, înconjurați de birocrație, nervi, fără ferestre, și cu un miros de varză acră care străbătea holul spitalului.

Printre pacienții cronici se amestecau cazurile de la urgență, copii și adulți erau văzuți de aceeași doctoriță inimoasă, care în ziua aceea era “și asistentă și infirmieră.”

Două motive erau pentru aglomerația aceea. Măiestria medicului și faptul că un examen Doppler era prohibitiv atunci.

Spun asta pentru că, între timp, pentru mulți români, situația s-a schimbat. Astăzi un examen medical de tipul acesta este accesibil și ca timp și ca bani pentru mulți dintre noi. Și poți să te duci la clinică la ora dorită, la medicul dorit, chiar dacă trebuie să aștepți. Dar așteptarea este parte din toate sistemele medicale ale lumii.

Iar dacă ești și abonat, s-ar putea să ai și câteva beneficii, mai ales ca preț, atunci când îți alegi doctorii.

Nu am făcut niciun secret din faptul că sunt de ani buni abonatul Rețelei de Sănătate Regina Maria. Faptul că nu mai stau la cozi sau că economisesc niște bani nici măcar nu o consider marea realizare a sistemului. Ci platforma din care îmi aleg medicii la care mă duc.

Știți la ce mă uit? La CV-uri. Pentru că sunt realmente importante. Poți să vezi repede cât și unde a studiat medicul tău, ce experiență are și dacă e priceput la ce ai tu. Eu așa am ales ultimele dăți și mi s-a părut corect.

Astăzi vreau să vă prezint o perspectivă nouă asupra abonamentelor medicale.

Pentru noi sunt importante timpul și banii. Dar există o dimensiune pe care nu am văzut-o niciodată și la care merită să ne uităm. Faptul că astăzi nu mai stau la o coadă într-o cameră fără geamuri, la un subsol, arată o transformare a României. Și care oferă multora dintre noi servicii de calitate.

În România sunt astăzi peste 1,62 de milioane de abonați la servicii medicale, conform studiului “ „Piața abonamentelor medicale: analiza impactului economic și social în România”, realizat de compania de analiză E&Y. Asta înseamnă că un român din trei care muncesc activ este abonat, fie individual, fie prin intermediul companiei sale. De exemplu, rețeaua Regina Maria are un portofoliu de 8000 de companii, care oferă 720 de mii abonamente.

Dar lucrurile mai spectaculoase încep de aici. Aceste abonamente medicale generează un impact pe orizontală de 776 de milioane de Euro. Ca să mă fac mai bine înțeles, pentru funcționarea acestor servicii, diverse companii și lucrători, generează în economie o cifră de afaceri de aproape 800 de milioane de Euro. Iar de câte ori se creează un loc de muncă pe piața abonamentelor medicale, acesta generează alte două noi locuri de muncă în România.

Pentru prima oară aflu și eu această cifră.

Companiile private din România au investit în infrastructura sanitară, asta însemnând aparatură și spații, 2,8 miliarde de Euro. Suma este mai mare cu un miliard de Euro decât ce bani are acum România în programele europene pentru construirea de spitale. Iar aceste 2,8 miliarde de Euro vin din investiții private, credite și bani din abonamente. Căci abonamentele susțin, de fapt, dezvoltarea infrastructurii. Cum ar veni, când te abonezi, construiești sau utilezi spitalul la care ai contract. Bonus, îți vezi și de sănătate.

Din această sumă, doar rețeaua Regina Maria a investit 200 de milioane de Euro în deschiderea sau extinderea de spitale. Astăzi are peste 400 de locații proprii sau partenere în toată România – clinici și spitale, iar în ele lucrează nu mai puțin de 3000 de medici, la un click distanță. Nu știu dacă ați remarcat că în clinica virtuală te poți programa chiar și în 24 de ore. Bine, la unele specialități, eu am găsit medic chiar și peste șase ore.

Am vrut să vă povestesc asta pentru că eu sunt convins că discuția publică din România nu poate fi doar o stare de revoltă și de nemulțumire continuă. Țara asta se construiește sub ochii noștri și nu avem timp să observăm asta.

Mai există un calcul din studiul E&Y, care merită numit. Pentru că, iarăși nu-l vedem.

Un abonament medical de companie costă până în 15 Euro pe lună. Dar se adună de la multă lume. Iar asta face diferența. Pentru că studiul arată că angajații care merg la doctor în anul acela beneficiază de servicii gratuite în valoare de 570 de Euro. Așadar compania plătește pentru tine anual cam 180 de Euro, iar dacă ai o problemă, tu primești prin consultații și analize o sumă de trei ori mai mare. Pentru că aceasta este marea putere a comunității.

Sunt sigur că toți avem experiențele noastre mai bune sau mai proaste la medic. Ale mele s-au îmbunătățit în ultimii ani. De asta cred că merită, la final, să vă mai spun câteva dintre beneficiile unui abonament.

90 la sută dintre analizele recomandate anual* sunt incluse gratuit în abonament
Programarea se poate face rapid la orice specialitate, chiar și online sau de pe telefonul mobil. Durează doar dacă vrei la un medic foarte cunoscut
Evaluare și monitorizare gratuite post-Covid
Acces prioritar la medicii de familie din Rețea
Economisirea de bani.

Acest text nu este menit să vă convingă. Fiecare își gestionează viața potrivit înțelepciunii sale. Vreau doar să introduc în spațiul public date mai complexe decât am plătit x și am primit y. Societățile au un ritm și o construcție mai complicate și pare că România a înțeles care este drumul cel bun.

*Încerc o explicație pentru ce înseamnă recomandate anual. Și mă gândesc pe viitor să scriu un text separat despre asta pentru că necesită câteva explicații

Recomandate anual înseamnă, în viziunea medicilor, consultatii de prevenție, analize de laborator, screeninguri oncologice (în funcție de vârstă, sex și istoric medical) pe care este bine să ni le facem anual, pentru a ne monitoriza starea de sănătate. În alte state, Germania de exemplu, persoanele care nu merg anual la medic pentru efectuarea acestor investigatii preventive, riscă să își piardă asigurarea medicală de la stat (echivalentul CNAS-ului nostru). Întrebarea mea este dacă nu cumva ar trebui să avem o dezbatere chiar despre această necesitate. Sau despre cum să impulsionăm lumea să facă aceste analize recomandate anual. Asta ar însemna, de fapt, să ne crem drepturile. Cum procedăm?

Photo by Pavel Danilyuk:

#articol susținut de Rețeaua Regina Maria

Dialoguri cu Paul Olteanu II #15. De ce prietenul se cunoaște la nevoie?

22 mai 2022 Cătălin Striblea 00:12:40 0 comentarii

Avem o nouă discuție despre un proverb care vine din vechime. Dar de ce este strâns legată prietenia de nevoie? De ce trebuie pusă ea la încercare? Aceasta este una dintre întrebările zilei.

Dar, mai mult, explicațiile curg către celebrul studiu care ne arată ce-i face fericiți pe oameni. Care sunt legăturile și relațiile care trebuie ținut în bună stare ca noi să fim bine?

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Mulțumim, Viorica Vodă

5 mai 2022 Cătălin Striblea 2 comentarii

Cred că Viorica Vodă a dat dovadă de mare curaj. Să fii vulnerabil este greu și în fața unui grup restrâns, a familiei, a prietenilor. Darămite în fața a sute de oameni dintr-o sală și apoi a milioane din spațiul public.

Că nu știm și nu vrem să vorbim despre hărțuire sexuală și abuz s-a văzut din reacțiile imediate. „Aplauze”, „eu n-am fost confundată” nu sunt încercări de a minimaliza, ci de a trece repede peste subiect. Pentru că la noi este rușine să vorbești despre așa ceva. Așa este educația și de asta „NU” nu se aude foarte bine.

Mai cred că doamnei Vodă trebuie să-i mulțumim. A vorbit despre un subiect tabu în spațiul public de la noi. Și a dat o voce multor femei din țara asta. Le-am ascultat la ediția de joi a emisiunii România în Direct. O ediție în care au sunat numai femei, de toate vârstele. Și au povestit cu detalii ce se întâmplă în România și-n lume.

Avem hărțuire la școală și la universitate, la locul de muncă și pe stradă. Femeile din România îndură glumițe, apelative, invitații, mâini pe fund și pe piept. Și amenințări cu datul afară. Sau cu nota proastă.

Dacă aveți o oră, ce ascultați mai jos va fi un spectacol sordid al societății românești. Dar și unul al curajului unor femei care au reușit să spună „NU”.

Concluziile acestui tip de comportament sunt ușor de găsit în societatea noastră.

La noi, violul are justificare.

Judecători și procurori români spun că fetițe, chiar și de 7 ani, și-ar fi dat acordul pentru acte sexuale, acoperind astfel violatorii.

Refuzul parlamentar de a stabili vârsta consimțământului la 14 ani, tot ce este sub fiind considerat infracțiune

De asta trebuie să-i mulțumim doamnei Vodă. Pentru că ne arată că trebuie să vorbim des despre hărțuire și abuz sexual. Pentru că, altfel, nu se schimbă nimic.

Dialoguri cu Paul Olteanu II, 14. E bine să plecăm capul ca să nu-l taie sabia?

17 aprilie 2022 Cătălin Striblea 00:11:28 0 comentarii

Și de ce ar trebui să ne facem din când în când frate cu dracul. Analizez alături de Paul Olteanu puterea a două zicale românești într-un nou episod Mind Architect powered by Europa FM.

Și, culmea, Paul spune că una nu ne ajută, iar cealaltă ar putea fi de folos. Și nu e cum v-ați închipui. Căci “capul plecat sabia nu-l taie” poate să ducă la conflicte pe termen lung în relațiile noastre. Iar capacitatea de a te face frate cu dracul poate să ne învețe colaborarea și cu persoane pe care nu le agreăm.

Dialoguri cu Paul Olteanu II, 12. De ce acest război ne apasă mai greu ca altele

3 aprilie 2022 Cătălin Striblea 00:11:07 0 comentarii

Am întrerupt dialogul obișnuit cu Paul Olteanu despre proverbe și zicători românești și continuăm cu o nouă ediție despre modul în care ne tulbură războiul. Și de acesta cu Ucraina în mod special, căci lumea europeană a mai fost afectată de confruntări, chiar în aceeași zonă.

Iar Paul Olteanu ne dezvăluie și câteva moduri în care putem scăpa de anxietatea care ne omină în aceste zile. Voluntariatul este unul dintre ele, iar asta îi ajută foarte mult atât pe cei care primesc ajutor cât și pe cei care-l dau.

Dialoguri cu Paul Olteanu II, #8. De ce spunem că „femeia are o coastă de drac.”

6 martie 2022 Cătălin Striblea 00:10:57 0 comentarii

Mind Architect powered by Europa FM continuă cu un nou episod în care analizează comportamentul românilor față de femei. Un șir de expresii arată o atitudine agresivă sau măcar desconsiderare la adresa femeilor care trăiesc aici. “Femeia are o coastă de drac” sau “două trei coade de topor se dau din dragoste” sunt doar două dintr-un șir mai lung.

Alături de Paul Olteanu am descoperit însă și câteva expresii care valorizează intuiția feminină. Le puteți asculta în ediția a noua a podcastului din fiecare duminică din Lumea Europa FM, dar și aici pe această pagină.

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani.

De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Dialoguri cu Paul Olteanu, sezonul II #5. De ce este meseria brățară de aur?

13 februarie 2022 Cătălin Striblea 00:11:07 0 comentarii

Merg mai departe în dialogul cu Paul Olteanu și analizăm proverbele și zicătorilor românești. Tocmai am deschis o serie despre muncă.

Ce zic românii despre muncă și cum arată înțelepciunea noastră legată de ea în anul 2022? Și o să constatați că noi chiar apreciem munca și o considerăm o valoare importantă a societății noastre. Și, da, da, ar fi bine să muncim cât mai mult.

Întreg sezonul 2 de la Mind Architect este dedicat zicătorilor și proverbelor noastre. Care dintre ele mai sunt valabile astăzi și către ce tip de înțelepciune ne îndreptăm?

Testarea elevilor. Sau cum arată lipsa de asumare și fuga de răspundere

18 noiembrie 2021 Cătălin Striblea 0 comentarii

Testarea elevilor pentru depistarea coronavirusului s-a terminat așa cum a început: fără cap și fără coadă. Lucrurile au fost lăsate la latitudinea nimănui și a tuturor, căci nimeni nu a vrut să-și asume o decizie.

Așadar, hotărârea finală spune că ”școala va decide” dacă are sau nu condiții de testare și dacă acest lucru va fi făcut de cadre medicale, profesori sau părinți. Acesta este anunțul ministrului Cîmpeanu, după câteva zile de haos.

Aici este declarația ministrului, pe larg.

Și un pic de recapitulare. Cu o întârziere de un an, Ministerul Educației a hotărât că se va face testare în școli. Ca să nu mai întâmpine opoziția părinților, ministerul a hotărât ca testele să fie salivare, adică neinvazive.

Hotărârea a stârnit protestele unor profesori care au spus că nu au calitatea și priceperea de a face ei testele. Și că acest lucru trebuie făcut de părinți. Sindicatele au anunțat susținut acest lucru și au spus, pe drept, că nu sunt destule cadre medicale.

La rându-le o parte dintre părinți au spus că testele sunt inutile. Sau că nu va exista verificare pentru rezultate și că nu te poți bizui pe buna credință decât dacă este verificată.

Ministerul Educației a trimis pisica la Ministerul Sănătății, solicitându-i să elaboreze o procedură. Acesta a trimis-o înapoi spunând că nu e treaba lui. Drept urmare, două ministere, profesori, părinți și autorități locale nu au putut să ia o decizie.

Așa că ministerul a dat hotărârea către școli și le-a spus să se spele pe cap cu ea. Fiecare va face după puteri.

Momentul i-a prilejuit o declarație memorabilă lui Cseke Atilla, ministrul interimar al Sănătății, care cred că ne descrie minunat.

Noi, societatea, avem acest sport de fugă de răspundere. Lansăm niște idei, punem presiune, vrem să facem ceva, vrem ca statul să vină să ne rezolve niște lucruri, chestiuni care unele dintre ele sunt legitime, dar atunci când trebuie să pun și eu munca mea, puțină, o jumătate de oră, 5 minute, atunci, nu. Atunci unii nu spun tot, unii fug de această răspundere.
Cseke Atilla

Merită să citiți întreaga declarație

Lipsa de asumare și fuga de răspundere și mai ales refuzul colaborării sunt cele mai puternice rădăcini ale societății românești. Într-o sumedenie de domenii, nu e treaba noastră și așteptăm răspunsuri doar de la stat. Acesta știe să se acopere minunat de hârtii și a făcut o artă din a nu lua o hotărâre, ci din a se face că face ceva.

Când e de făcut curat, de renunțat la mașină, de a nu mai arunca gunoaie sau orice alt gest care implică un serviciu comunitar și o cale mai bună împreună, dăm bir cu fugiții. Le clamăm, dar nu ne suflecăm mânecile. Le cerem sus și tare, dar dacă este nevoie de noi, nu suntem acolo. Ar fi bine să fie statul, părinții, profesorii, doctorii, dar nu noi.

Mi-aduce aminte de refuzul unei învățătoare, auzit la România în Direct, care mi-a spus că nu e treaba ei să facă curat în clasă. Și vorbesc aici de acea minimă curățenie, obligatorie pentru fiecare la biroul său.

Criza pe care o trecem are o particularitate. În ciuda tuturor măsurilor pe care le va lua orice autoritate, boala nu va trece. Nu va trece până când personal nu ne luăm niște măsuri.

De aceea, refuzul ministerului de a da o decizie va duce către un loc din care nu mai ai cum să fugi. Profesori și părinți, consilii de administrație, primari și medici locali se vor uita unii la alții și vor spune: acum ce facem?

Și sunt doar două căi. Se vor certa până vor obosi sau vor hotărî să facă ceva pentru copiii lor. Vor găsi o cale. Căci bănuiesc că bolnavi nu-i vor. Sau?