O să încerc o explicație cât mai scurtă despre scandalul care s-a născut în jurul noilor restricții. Adică teama de a impune noi restricții, fie că e vorba de Timișoara sau București. Iar explicația o găsiți în ce înseamnă a fi politician în România.

Este foarte probabil că, la noi, politician are cu totul alt înțeles decât în restul lumii civilizate. Politicienii noștri nu știu să ia măsuri, nu știu să facă comunități și nu reușesc să se adreseze temelor importante ale momentului. Iar dacă o fac, le aleg pe cele mai populiste și le tratează ca atare.

De foarte mulți ani politicianul român este doar un tătuc care gestionează resursele statului. Și a cărui menire unică este să gestioneze câteva resurse. În fapt noi trimitem la muncă niște oameni și le spunem să facă lucruri pe lângă stat sau pentru buna sa administrare.

Ce atribuții are un politician român?

Mai pe șleau, un politician mărește sau nu pensii și salarii, dă sporuri și eventual mai face niște locuri de muncă la stat. Asta este principala lui activitate pe lângă cea de a vămui niște bani publici prin diverse companii.

O altă parte a muncii lui este să mai facă câte ceva în materie de stradă școală și spital. Aici nu reușește să livreze mare lucru, dar deja știm că asta este regula jocului.

Un politician în România nu este pus însă în situația de a rezolva probleme reale, de a aplica legea sau de a lua măsuri care nu sunt populare, dar care fac ca lucrurile să meargă mai bine pentru toată lumea nu pentru toată lumea. Politicianul nostru nu este lider este țuțer și nu este capabil să rezolve probleme structurale pentru că asta i-ar face rău la imagine.

Ce exemple ați dori?

Foarte puțini sprijină taxarea mașinilor aduse din import. Nu vor să facă parcări scumpe care să descurajeze traficul în orașe. Nu măresc impozitele pe proprietate. Nu vor să oprească poluarea pentru c-ar trebui să aplice măsuri neplăcute. Nu fac zone de circulație plată în orașe. Nu vor să dea amenzi pentru aruncarea plasticului aiurea.

Tot de asta nu vor să dea afară oameni de la stat sau să reașeze lucrurile în zona respectivă. Și în niciun caz nu vor să le spună oamenilor ce nu vor să audă.

Ce se întâmplă în pandemie?

De asta puși în față cu o pandemie, au început să dea din colț în colț când vine vorba de carantină și distanțare socială. Se fac că pregătesc ceva, dar nimeni nu are curaj să anunțe așa ceva, așa că-l așteaptă pe Iohannis.

Nimeni nu vrea să-și asume că se pot închide restaurante dacă se fac petreceri, nimeni nu vrea să iasă măsuri care să doară când e vorba de nepurtarea măștii. Drept urmare ne facem că facem. De ce? Pentru că toate aceste măsuri ar supăra mase mari de oameni. Or, la noi politicianul a înțeles că munca lui este un concurs de popularitate, nu o modalitate de rezolvat probleme.

Așa că nu vă așteptați la mare lucru până când președintele nu-și mai asumă o poveste din asta. Ca de obicei, suntem pe cont propriu. Adică toți oamenii onești care își văd de treabă. De partea cealaltă, o mare masă de egoiști care încalcă reguli și niște politicieni foarte atenți să nu-i supere.

Ce să vezi, am mai trecut prin asta

Cristian Pantazi scrie despre perspectiva economică a acestei chestiuni

Și acestea sunt câteva argumente de la Timișoara