Imagini de la un dezastru fără niciun fel de victime

Am aflat de pe un forum, la un articol cu totul alt subiect, că tabăra de copii de la Năvodari nu prea mai există. Nu mi-a venit a crede până am ajuns acolo. Adică nu mi-a venit a crede ce-am văzut. Ultima dată fusesem acolo pe la jumătatea sau finalul anilor 80. 

Erau mii de copii de prin toată țara. Cantina uriașă era cât un stadion, iar pe plajă erau cordoane de supraveghere când se intra în apă. Mi-a rămas în cap și acum coada imensă de la intrare când se făcea un soi de control sanitar. Cred că erau peste o mie de copii. Știu că într-o serie acolo puteau intra 12 mii de copii. Se ajungea la o sută de mii de copii anual. 

Altfel, nu sunt un fan al perioadei cu pricina. Condițiile nu erau înălțătoare. Eram cam 20 în cameră, mâncarea era proastă sau inexistentă și nu mi-aduc aminte vreun moment deosebit. Doar că te aștepți ca lucrurile să meargă mai bine, nu spre dezastru. 

Imaginile le găsiți mai jos. Câteva explicații tehnice. O tabără a mai rămas acolo. Este o societate comercială cu același nume. Mai sunt câteva clădiri, o cantină și bungalow-uri. Tehnic, pot fi cazați o mie de copii deodată. 

Fosta tabără sau cea mai rămas din ea se întinde pe o suprafață de 581 de hectare. Cred că asta este o cifră importantă. E la capătul unei zone de expansiune imobiliară importantă. Zeci de clădiri, hoteluri și resort-uri leagă Mamaia de această zonă. Mi se pare cel mai bun loc pentru pentru construcții mari, mai ales că are toate utilitățile.

Altfel, proprietatea este disputată de primărie cu Sind România, societatea de turism a sindicatelor. Niciun leu nu a fost investit aici, nimeni nu a continuat exploatarea. Nimeni nu înțelege de ce tabăra a ajuns la sfârșitul anilor 80-începutul anilor 90 la sindicate. E și un dosar la DNA, dar zău dacă mai are vreun rost. Până la urmă este o istorie a ineficienței, a neprofesionalismului, a lipsei de bun-simț sau a hoției. Sau poate toate la un loc. Ăștia suntem.   

 

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *