Distopia de la miezul nopții și sărăcia de zi cu zi

A venit a doua noapte de proteste din România. Poate vine și a treia. Și sunt sigur că și voi ca și mine aveți o neînțelegere asupra  aceea ce se petrece. Pentru că, la prima vedere, pare întâlnire dintre două lumi. Una care are o doză mare de rațiune și crede în știință și alta care crede în poveste.

De aseară și până azi am avut în multe situații senzația că sloganurile, postările și strigătele de pe Facebook s-au întrupat și au început să meargă și să alerge pe stradă. Una este atunci când vezi că cineva scrie pe FB o enormitate. Te gândești că e trol, că nu va face ceva în sensul acesta, că e doar un miraj virtual. Dar acum conspirațiile, incompetențele, răbufnirile și sloganurile au plecat pe stradă.

Una e să vezi o postare pe internet în care cineva spune că medicii omoară oameni, alta este să o vezi în fața unui spital unde să se strige ”asasinii.” Gândiți-vă că acolo, înăuntru sunt oameni care speră că vor trăi și apoi vine o mulțime mare și le spune că cei care pe mâna cărora sunt de fapt îi omoară. 

Da, sunt oameni care cred că o țară se poate conduce de pe Facebook și oameni care se așteaptă ca o problemă să aibă rezolvare imediată, ca în filme. Societatea în care apeși pe buton și primești un răspuns, iar filmele încep direct cu intriga.

E vorba de societatea în care gândirea critică e mai rară, iar validarea se face ca pe FB, citind postări și dându-le like sau block. Și apoi, mai grav, să ajungi să crezi că lumea arată și funcționează doar ca în bula ta.

Mai este o imagine emblematică a nopții. Zeci de manifestanți trec prin fața spitalului din Brașov, iar de la geam îi urmărește un om masca de oxigen pe față. Cei de afară cred că-l salvează pe cel dinăuntru, în timp ce el rămâne în viață, contra credințelor lor.

Videoclipul este sub acest link

Trăim deja o distopie. Una în care se strigă libertate când se închide magazinul. Cum Dragnea și ai lui nu au fost deținuți politici, nici cei care nu mai reușesc să sjungă la magazin sau li s-au dat programul peste cap, nu pot fi comparați cu cei care au strigat libertate în decmbrie 89. Să ne potolim un pic.

Aceasta este însă doar o parte a problemei.

Pentru restul trebuie să încercăm să facem un pas în spate. Să ne dumirim. De fiecare dată când lucrurile ne scapă trebuie să urmărim interesul public. Și să ne înțelegem unii pe alții.

Sigur că scenele de mai sus stârnesc mirare și îngrijorare, dar aici este mai mult. Printre acești oameni se află concetățeni cu probleme reale. Sunt oameni care au sărăcit, sunt oameni cărora restricțiile le tulbură major viața, sunt oameni care-și pierd speranța. Și sunt oameni care nu au contract social. Adică se descurcau cum puteau și ocoleau statul în cele mai multe situații. Nici statul nu-i vedea pe ei. 

Sunt concetățenii noștri care trăiau cu contracte la negru, la gri, care aveau afaceri de subzistență, care nu au o corporație puternică în spate, care trăiau din servicii, alimentație sau din consum. Când intervine o criză statală majoră, sunt primii afectați.

Dar asta nu este tot. Li se adaugă mulți români care s-au întors din străinătate și care și-au pierdut rostul acolo. Ei nu au din ce trăi aici, iar acum când statul pune și mai multe frâne, viața lor este prima periclitată. 

Acești oameni oricum erau pe cont propriu și au ales să trăiască de această manieră. Și azi sunt la fel. Adică încearcă să se descurce. Așa sunt educați și pregătiți de societatea românească.

Întrebarea este ce facem mai departe, ca societate.

Ce răspuns le dăm? Stați la locul vostru sau vă ascultăm? Deocamdată, Președintele le-a spus să-și vadă de treabă că nu renunță la restricții. Iar ministrul de interne i-a anunțat că sunt un grup minoritar care vrea să provoace statul.

Doar că atare răspuns nu va rezolva situația. Întrebări legitime au și o grămadă de oameni care nu participă la protest. Nu toate măsurile sunt explicate, nu toate sunt clare. Multă lume nu înțelege care e problema cu magazinele, alții nu înțeleg intervalele orare. Și persistă sentimentul de nedreptate. Cei mari și puternici care nu vor să plătească, de la petreceri la nepurtatul măștii.

Statul trebuie să facă mai mult și mai bine în chestiunea asta. N-are decât să ne bată la cap de cinci ori pe zi în problema asta. Să ne explice și să ne deseneze chiar. Dacă vrea, acceptăm și emoji.

Apoi să le spună oamenilor atinși de sărăcie cum o să rezolve situația lor. Dacă ai chiar și un grup minoritar, cum ar spune Bode, care are probleme reale, nu-i închizi gura, ci-i vorbești.

O ultimă chestiune pentru viitor

Acesta este al doilea exemplu pe care-l primim al traiului în bule. Primul a fost AUR, acum îl vedem din nou. Fenomenul nu este doar la noi. El este planetar. Pe termen lung acest lucru aduce prejudicii majore oricărei societăți. O să ne dăm seama în câțiva ani de dezastrul produs și, mai mult, o să avem impresia că pandemia era o problemă mică. Căci toate decizilie pe care societățile le vor lua se vor lovi de această lipsă de dialog a bulelor.

Nu rata niciun articol important

Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

2 comentarii la Distopia de la miezul nopții și sărăcia de zi cu zi

  1. Avatar Alin spune:

    Mă gândesc cum ar fi dacă orice tânăr din România care a împlinit 18 ani ar avea posibilitatea de a face voluntariat 3 luni într-un spital? Să nu fie obligați ci doar doar cei care doresc. Eu zic c-ar fi bine. În Marea Britanie se cheamă work experience. Spuneți-i cum doriți dar haideți să facem și noi lucruri faine și utile. Sau nu e nevoie de ajutor în spitale? Eu zic că e. Să vadă atunci când nu îi doare cum arată saloanele, grupurile sanitare, subsolurile, sălile de operație și să le punem o pensulă, un șpaclu sau un tensiometru în mână ca să aibă ocazia de a face o diferență; frumos, supravegheat, transparent.

    1. Cătălin Striblea Cătălin Striblea spune:

      Îmi place ideea dvs. Cred, mai mult, că orice formă de voluntariat este utilă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!