Am fost la Congresul PMP. Am văzut atmosfera, am ascultat discursurile și mi-am făcut o idee despre ce poate să urmeze și-și propune noua formațiune, Mișcarea Populară.

Sala a fost plină ochi. Doar pe ici-colo mai erau câteva locuri libere, spre deosebire de PSD cu o săptămână înainte, unde găurile se vedeau mai bine.

Băsescu are în continuare fanaticii săi, care i-au luat la bani mărunți pe jurnaliști și analiști. Bogdan Chirieac și Corina Drăgotescu au umor însă și au trecut pe lângă remarci.

Un episod bizar a fost acela al unui tânăr care a venit să ne spună că sunt aduși cu 50 de lei de undeva din Ilfov. De altfel, la jumătatea discursului lui Băsescu cam la vreao 20 de persoane, din zona în care se afla respectivul, s-au ridicat și au plecat.

Mișcarea Populară și-a stabilit obiectivul: intrarea la guvernare în 2016. Au fost ultimele cuvinte ale discursului lui Traian Băsescu și cred că este misiunea formațiunii în următorul an. De aici a reieșit însă o situație interesantă. Nimeni nu a putut să stabilească cine este dușmanul: PNL, PSD, Ponta, Dragnea sau Iohannis. Cred că se merge la două capete.

De altfel discursul lui Băsescu a fost, în premieră,  unul lipsit de nominalizări. Fără remarci la Ponta sau la Iohannis, singurul care a fost intuit a fost Oprea, despre ale cărui plagiate a vorbit îndelung, fără a-l pomeni însă. De asta, discursul fostului președinte nu a fost strălucitor, ci mai curând consistent și aplicat.

Invitația lui Băsescu către PD-L a fost mai mult decât străvezie: ”dragul de PD, dragul meu de PD-L”.

Dacă Băsescu a găsit un dușman, de această dată el se numește Vladimir Putin. În două rânduri, a agitat spectrului războiului care ar putea să vină de la Răsărit. A vorbit apăsat și mult despre un buget mai mare al Armatei și de faptul că aliații nu pot ajunge aici mai devreme de două săptămâni, dacă suntem atacați. Nu i-a ocolit nici pe ”omuleții verzi”, care ar putea ajunge și la noi

Franța și Germania au devenit și ele cal de bătaie și cred că Traian Băsescu se duce țintă spre fosta zonă a lui Vadim Tudor. De altfel, la un moment dat, a făcut o remarcă despre Oana Zăvoranu și ca să fim convinși că nu e o greșeală că vizează acel public a adăugat: ”a rămas să mai intru și în gura distinsei doamne.” Cred că e o frază ce va face carieră.

Mesajul cu nevoia de reformă în justiție nu prea mai ține. O doamnă din spatele meu, auzindu-l a spus cu năduf și neîncredere: ”vai de cozonacii noștri.”

Altminteri, am auzit un întreg program de guvernare, cu soluții, chiar demne de luat în calcul, pentru sănătate și educație. Iar partidul, cât de mic e, a dat o dovadă că se poate organiza.

În ce privește existența unei singure candidaturi, de la sine înțeles că asta nu mai poate prezenta o problemă pentru tulburata democrație românească. Poate doar la PSD. Măcar acolo s-au chinuit să dea o aparență. Aici a fost simplu: ”ar fi fost penibil să-i pui contracandidat”. Drept urmare au votat cu mâna sus. A fost un singur vot împotrivă, dar nu e valabil. Omul era doar un neatent care rămăsese cu mână în sus.

Nu mă grăbesc cu o analiză politică. Dar cred că mișcarea Populară are un traseu bun care să-i asigure intrarea în Parlament.