Dacă vă uitați prea mult la filme o să credeți că înainte de emisie e așa o alergătură, cu lume frenetică, oameni care se agită, lucruri făcute pe ultima sută de metri, adrenalină și că totul iese perfect în ultima secundă. Probabil că se întâmplă așa la o emisiune de știri, unde lucrurile vin val peste tine.
La o emisiune de seară nu prea îți permiți să nu ai lucrurile gata cu o oră înainte. Să ai timp să faci mici retușuri, să pui la punct chiar și detaliile. Așa că există chiar și un mic ritual, care a venit de la sine. Înainte de emisie, toată tura se aduna la o cafea și la o țigară vis-a-vis de studio.
Acolo a început emisia mea în ultimii doi ani și jumătate. La o vorbă cu băieții, la un banc și o bârfă. 10-15 minute, la care se alătură uneori și invitații, unde ne luam pusul unii-altora.
„Cătă, cine vine azi?”, „Ce discutăm?” „E scandal ca aseară?” „M-am săturat de ăla!” „Ce mișto că vine ăstălalt.” „Aseară a fost o mișto!” În televiziune, indicatorii performanței vin foarte repede. În fiecare dimineață la ora 10. Din cauza asta, spre deosebire de multe alte meserii, e o presiune fantastică. Se întâmplă repede.
Dar chiar când ai avea mai mare nevoie de feed-back, atunci nu îl ai. Un platou, mai ales fără public, e o întâlnire dintre 5-6 oameni. Cum știi când merge bine? Cum afli dacă merge rău? Tura mea a fost tot timpul turnesolul meu. Vezi emisiunea pe ochii operatorilor. Îi vezi ce fac la pauză. Îi vezi cât de atenți sunt la emisiune. Dacă vorbesc între ei ești mâncat.
Iar dacă mai auzi și în cască: “Băi, Cătă, ne plictisim aici”, lucrurile-s clare. La fel, îi auzi când se încing: „Cătă, lasă așa, că merge bine.” Ani buni, băieții au fost publicul meu și chiar dacă s-au ferit uneori să îmi spună că am dat-o în bară, eu am știut după ochii și fețele lor.
În fapt, mare parte din ce ați văzut bun în ultimii ani la tv li se datorează și lor. Iar eu nu am apucat să le mulțumesc cum se cuvine. În primul rând pentru că atunci când am avut emisia cea mai grea din viața mea au stat acolo lângă mine, ca și cum sala aia ar fi fost studioul nostru.
Am găsit calea asta să mulțumesc. Am fotografiat, pas cu pas ce se întâmplă într-o emisie de televiziune. Am ales înregistrarea cu Dan Puric, un spectacol în sine. O să-i vedeți în regia mică (adică nu cea obișnuită de știri) pe Andrei Olaru (fă-mă frumos:)), Răzvan Băleanu, Ciprian Stănilă, Adrian Gurin, Marius Ene. Pe platou sunt operatorii Radu Niculescu, Ionuț Ivana, Vali Stavariu. Mașinist, la reportaj, era Sorin Mihalache. Regizorul de platou a fost Codreanu, Codruț Ionescu, îl recunoașteți voi ușor. Nu sunt singurii; se lucrează și aici în ture și mult mai mulți oameni au fost lângă mine. Le mulțumesc!
De data aceasta, emisiunea a fost produsă de Dana Badea cu care am lucrat în echipă în toți acești ani. În cadre cu atmosferă separată o să-l vedeți pe Silviu Apostol, care ni s-a alăturat în ultimul an.
Fotografiile sunt făcute de colegul Ștefan Ion, ochi de excepție. Soarta fotografului e însă să nu-l vezi. Îl simți. A, să nu uit: în fotografii o veți vedea și pe doamna Persidia Enache, de la garderobă. Ce lucru absolut surprinzătora făcut ea, o să vedeți la tv începând de pe 27 decembrie. Însoțitorul lui Dan Puric este impresarul său, Valerian Mareș.
Și cum lucrurile bune vin unul după altul, îi mulțumesc și lui Cătălin Bojan, editorul de montaj care a lucrat pentru noi. Mâinile lui au făcut mici minuni pe care o să le vedeți și aici.
Cu totul separat, veți vedea o fotografie cu Raluca Damian, mâna mea dreaptă în programul Ultima Oră. Raluca, singura noastră fotografie e de la o petrecere, dar poate așa e mai bine. Uriașul care ne are sub aripi e Gabi Florescu, omul cu care niciodată nu ai emoții.
Vă mulțumesc că o să munciți cu mine în continuare. Dar de acum, ne și distrăm, promit!
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Craciun fericit, Cata, Alina si Vladimir!
Ma bucur ca pot sa-i vada si telespectatorii pe colegii nostri fara de care munca noastra nu s-ar vedea. Si cand spun ca sunt minunati, chiar sa ma credeti! 🙂 nu sunt doar profesionisti, sunt frumosi, inimosi si, nu in ultimul rand, prieteni adevarati!
Cata, acum vorbesc in numele intregii echipe – mi-au dat voie sa fiu purtatorul lor de cuvant 😉 – asteptam cu nerabdare sa ne ajuti sa ne vedem in fiecare zi, ne e dor sa impartim bune si foarte bune la Ultima Ora! Hai, ca poti!
Iti multumesc, Catalin! Prin natura mea sunt un om care isi pune tot sufletul pentru ca tot ceea ce face sa se apropie de perfectiune (imi iese rar asta), imi place munca in echipa si imi plac oamenii profesionisti. Nu vreau sa par lipsit de modestie, dar crezi ca rezistam aproape zece ani alaturi de Raluca daca nu eram asa? 🙂 In toti acesti ani am realizat emisiuni cu nume mai mici, mari sau foarte mari ale jurnalismului din Romania. Niciunul dintre ei nu s-a gandit vreodata sa imi multumeasca pentru munca mea infima pe care am depus-o in realizarea emisiunilor. De aici pleaca unicitatea ta in peisajul audiovizual romanesc. Ai puterea sa iti dovedesti sinceritatea, ai puterea sa ramai om in ciuda tuturor reusitelor tale. Ai o multime de calitati, dar modestia si profesionalismul tau nu le-am intalnit la niciun alt jurnalist in zece ani de televiziune. Vorbim adesea in regie si nu putem sa nu facem comparatii intre emisiunile zilnice pe care le faceam cu tine si cele zilnice pe care le facem in prezent. Viziunea ta asupra realitatilor romanesti si modul tau de a o relata nu le putem intalni la nimeni altcineva in nicio televiziune din Romania. Personal iti multumesc tie si lui Dumnezeu ca mi-a dat sansa sa cunosc un astfel de profesionist si un asa om! Cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa ne vedem din nou la emisiuni zilnice. Minunile exista, iar tu esti cea mai buna dovada a acestui lucru. Sa ne vedem sanatosi in 2014!