Aici. Și pentru mine e o prostie dureroasă.
Singura ta circumstanță atenuantă e că într-adevăr în România nu ai unde asculta radio. Radio adevărat ca la Cadena Ser, ca la FiveLive sau Radio 4. Radio din acela de stai lipit lângă el. Și e făcut de oameni, nu de mașini. Radio din acela de-ți ridică părul pe mână. Radio prin care curge viața cu toate încercările și poveștile ei. Radio în care computerele tac și e trăit de băieți și fete care au un singur mijloc de convingere: vocea.
Da, Cabral. E greu să faci radio adevărat.
Noi în România am avut unul singur aproape de ideea asta: RealitateaFm. Unde singurele argumente pe care le-am avut au fost vocile și ideile noastre. Unde dimineața nu exista muzică, ci doar informație și opinie. Unde oamenii și-au putut spune în mod deschis părerile și au avut rara ocazia să vorbească cu politicieni, analiști sau vedete. Și pe care l-am dus peste Guerilla, de exemplu, în șase luni.
De aceea, gândul tău e jignitor nu numai pentru mine. Ci pentru toată echipa de acolo, care a făcut un proiect unic. Ca și pentru cei care acum încearcă să mai păstreze ceva din povestea asta numită radio: Dobrovolschi la Gold, Filip Standavid ori Petreanu & Guran la Europa FM, cu extraordinara lor emisiune de vineri la prânz.
Sigur, ai dreptate când spui că nu ne păsa cu ce ne îmbrăcam. Iartă-ne că nu ne-am gândit și la asta. Am fi făcut-o, dacă știam că e important pentru publicul nostru. Și da, e de ajuns să pui buzițele în fața microfonului ca să-ți faci treaba. Doar că ele trebuie însoțite de mult creier.
Specialiștii spun că ascultătorul de radio are o putere de concentrare, pe un topic, de maxim 45 de secunde. Așa încât, în radio, la 45 de secunde trebuie să schimbi ceva. Nu uita că ascultătorul de radio, în 90% din cazuri, stă în mașină și e atent la trafic. Și că lângă el mai stă cineva cu care vorbește. Și tu trebuie să-i oprești și să-i convingi să te asculte.
Și nu ai imagini, ca în televiziune, să te ajute. Ești doar tu. Tu și el. Și trebuie să-i spui cel mai interesant lucru cu putință ca să nu te părăsească.
În fine, că omul de radio se trezește în general pe la 5 dimineața nu se mai pune. Și la cico pleacă doar în timpul pauzelor. Și stă câte trei ore pe scaun, vorbind continuu.
Încearcă și tu, Cabral, că ai unde. O oră pe zi. Tu, microfonul și ei. Ține-i lângă tine. Fă-i să te iubească, fă-i să te urască. Simte-i cum te înjură și vor să arunce boxele. Fă-i să te caute. Ține-i în mână și nu le da drumul. Dar nu apăsa niciun buton. Iar dacă la sfârșit o să simți toate astea, se cheamă c-ai făcut radio.
P.S. Nu am avut polemici profesionale cu nimeni. Și nu-mi plac polemicile. Îmi respect colegii și încerc să-i înțeleg pe fiecare. Știu cu ce se confruntă. Și îmi place ce ai făcut pe blog. Ești foarte bun. Dar mie radioul îmi este suflet. Și aș dori să mă întorc. Și aș dori să fac din nou un radio pe care să-l povestim. Mi-e dor. Și de asta m-a durut rău. Mă gândesc. Ce- ar fi ca într-o zi… Ce zici , Cabral?
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Radio din acela s-a făcut o perioadă și la Mix FM, iar „urme” de radio mai există azi la România Actualități și pe la regionalele SRR.
Eu nu concep cum se face că, în țara în care existau la un moment dat 9 televiziuni de știri (dintre care au supraviețuit vreo 5 și jumătate), nu poate exista un singur radio de știri. Dacă am cumula audiența tuturor televiziunilor de știri, am depăși milionul și uneori chiar ne-am îndrepta către două milioane în prime-time. Deci >un milion de oameni dornici de informație. Nu pot să cred că acest public ar refuza să asculte un radio de știri. Nu pot să cred că toată națiunea se uită seara la talk-show-uri, iar ziua, în drum spre serviciu sau la birou ascultă „cele mai tari hit-uri” ale momentului (vreo 20 la număr, repetate în buclă). Poate mă lămurește careva.
@Victor. Exista piață. S-a văzut. Sunt puțini cei care reușesc să înțeleagă exact cât de important e fenomenul, ce poate face un radio de știri. Și mai ales foarte puțini care să și investească. Acum la CNA sunt depuse 3 proiecte cu tema asta, dar ca să vezi surpriză, nu mai e concurs.
Tocmai, că există piață și e o nișă total neacoperită, deci cine ar veni acum cu un post de știri bine făcut ar ocupa în totalitate acea piață. Însă marii investitori preferă să se înghesuie pe aceeași nișă de muzică pentru tineret.
Și încă ceva: nu înțeleg de ce investitorii se feresc de frecvențele pe unde medii. La recentul concurs au fost scoase câteva asemenea licențe, dar s-a înscris o singură firmă (la Tg. Mureș parcă). E drept că e foarte dificil să reobișnuiești publicul să treacă pe medii în 2014, dar pentru publicul vizat de un post de știri contează informația transmisă, nu calitatea sunetului. Iar cu niște investiții temeinice în promovare, susținute și de un produs de calitate (cu realizatori, reporteri adevărați, editorialiști, nu doar câțiva redactori care filează agențiile de știri), eu cred că s-ar putea face un post care să ajungă între primele 5 în cel mult un an.
Ai vorbit frumos despre un talk-radio .In lume sint diferite formate de radio si e firesc sa iti placa talk-radioul . Asta nu inseamna ca cei care fac altfel de radio sint mai nepregatiti . Si aici faci acelasi lucru pe care l-a facut Cabral : arati cu degetul crezand ca doar ce faci tu este important minimalizand ceea ce fac DJ ii entertaineri .
Pastrand ideea te intreb si eu de ce nu faci televiziune asa cum ai vrea sa sune un adevarat radio ? Sa inteleg ca nu vrei sa vedem si o adevarata televiziune ? Ce te opreste ?
Nu ati inteles nimic.
Probabil ati stat prea aproape de antena de emisie.
Nu va mai ambalati aiurea cand nu intelegeti anumite aspecte care va depasesc vizibil. Va creste cam repede tensiunea si asta dauneaza grav sanatatii.
Cu stima,
Un om neinteles,
C.
Chapeau Catalin. Asa este. Din pacate nu avem cum sa facem o reala diferenta intre „s-a dat la radio” si „am auzit la radio”. Nici macar cu Realitatea (desi proiectul mi-a placut f. mult – diminetile eram „on air”) parca nu s-a reusit trecerea aia de dincolo de unde de care povestesti mai sus. Si, da, cred ca e greu sa faci radio. Radioul este mult mai apropiat de carte, iti aduce cuvintele in cap urmand ca tu sa-ti faci imaginea a ceea ce auzi. La teve lucrurile sunt mai simple, din punctul asta de vedere. Totul este mestecat si impachetat, ramane doar sa fii acolo. Chiar si absent. 🙂 seara faina.
Cabral, sper ca nu am inteles. Iar daca singurul raspuns care ti-a venit in minte e cel legat de sanatatea mea, e trist. Pacat.
Nu e o realizare ca l-ati dus peste Guerrilla in doar 6 luni, avand in vedere sprijinul de care ati beneficiat din partea Realitatea TV. E ca si cum ai spune ca Badea e un blogger foarte tare. I-a depasit pe toti ceilalti in doar 2-3 luni de activitate online, neluand in calcul faptul ca omul are expunere tv, unde tot vorbeste despre blogul sau (ma rog, vorbea pe atunci, cand si-a pus ambitia cu bloggerii).
Exista niste nuante de care trebuie sa tinem cont, cand comparam. Cantitatea audientei, de unde vine ea, cat % e premium etc.
Domnu’ Striblea, in mare parte ai dreptate, chiar daca un pic partinitor uneori (am avut unul singur aproape de ideea asta: RealitateaFm). Deh, amintirea unui loc de munca. Radiouri mai sunt si nu neaparat cu zdranganeli, banalitati si prostie cit incape. Dar, in mare, ai dreptate, vorbind ca un insider….
@ catalin. Ai dreptate. Sunt un pic subiectiv. RFI e un radio ok, doar ca e un pic prea la costum pt gustul meu. Oamenii de acolo sunt super ok, insa.
nu era o pledoarie pro domo, ci doar asa, in generat, gindindu-ma la cit se chinuie unii, chiar si in provincie, sa mai faca ceva. numai ca si acolo „banu’ vorbeste”, iar publicul, oh, publicul, e sublim si nu poti sa-i dai altceva decit ce vrea el. si cu totii cam stim ce vrea. cit despre „costum”, inteleg unde bati, dar ce e impus e impus, marja de „coloratura’ e inexistenta. in rest, cabral nu stie nimic. si exista dovezi, suficiente, ca uneori nici in televiziune nu e atit de greu. dovada – multimea de prostii difuzate, gafele, lipsa de cultura, chiar generala, etc, etc.
Spontaneitate, libertate in vorbire, „prezenta scenica”.
Puneti-le si pe acestea la socoteala domnule Striblea.
Nu sunt un cititor de prompter cum ati putea crede, mult prea usor, dumneavoastra.
Ce a pornit ca o gluma intre mine si colegii mei din radio dumneavoastra ati transformat intr-un motiv de a va arata calitatile de moderator de talk show.
Le aveti fara de indoiala dar nu detineti adevarul absolut.
Cat despre Realitatea FM nu ma voi pronunta pentru ca nu ma pasioneaza discutiile politice. Fiecare cu ce stie sa faca mai bine. Dumneavoastra politica, din spatele microfonului suspendat sau al lavalierei, dupa caz, iar eu entertainment.
Dintre toti marii oameni de radio din tarisoara asta, taman pe dumneavoastra v-a deranjat comentariul meu care nu s-a dorit altceva decat o provocare pentru colegii cu simtul umorului.
Imi cer scuze ca a trebuit sa va explic ce am vrut sa spun.
Cu stima!
C.