Pentru prima dată după aproape două luni, președintele Iohannis ne-a spus cât va mai dura treaba asta: până pe 15 mai. Doar că nu aceast e întrebarea, ci cum va arăta viața noastră după acea dată.

Președintele a rostit un discurs în care și-a asumat coordonarea întregii crize. Și ne-a îndemnat să ascultăm doar măsurile pe care le va comunica  el sau guvernul. A repudiat, astfel, pe alocuri violent, planul prezentat sub emblema Institutului Balș de profesorul Streinu-Cercel. Acesta prezenta atât soluții sanitare cât și economice, iar unele dintre ele au scandalizat populația. E vorba de separarea celor de peste 65 de ani de restul populației, dar și neplata taxelor. Întreg planul este aici, vă las mai jos doar unfragment din măsurile economice, care sunt, totuși, exagerate. 

Dincolo de asta, președintele nu a spus care vor fi măsurile de relaxare. Totuși pentru fiecare dintre noi este la fel de important să știm ce se va întâmpla din 15 mai. Sau ce s-ar putea întâmpla. Și dacă nu avem răspunsuri de la București, atunci trebuie să le căutăm în altă parte. 

România nu este singura țară care se confruntă cu diverse propuneri. În Statele Unite avem mitinguri încurajate de președintele Trump. Oamenii vor să muncească, guvernatorii se opun. În Franța, există un plan care va începe din 11 mai. „Va trebui să învățăm să trăim cu virusul,” spune premierul Franței. Iată și câteva idei din plan. 

Un prim element va fi continuarea respectarii „gesturilor de bariera” precum distantarea sociala, ce va fi insotita de generalizarea purtarii mastilor in public. Purtarea mastilor va deveni probabil obligatorie in mijloacele de transport in comun.

Anticipand impunerea unei astfel de obligatii, primarul Parisului, Anne Hidalgo, a anuntat distribuirea gratuita in farmaciile din capitala a 500.000 de masti din panza lavabile spre sfarsitul lunii aprilie si a peste 2 milioane in luna mai.

Dar până la urmă cum vom ieși de aici și pentru ce trebuie să ne pregătim? Care sunt cele mai vehiculate ipoteze în democrațiile lumii?

În aprilie-mai vom vedea numărul cazurilor înmulțindu-se la un nivel pe care cu greu îl putem prognoza. Este clar că în ciuda diverselor măsuri de carantină, virusul progresează fie mai lent, fie mai repede. Este posibil ca sistemele noastre sanitare să fie întinse dincolo de puterile lor. În ciuda măsurilor statelor, vor trebui luate decizii grele care țin de viața oamenilor, în continuare. De viața și de moartea oamenilor. Trebuie să ne obișniuim cu acest lucru. 

Din punct de vedere economic, industriile care produc bunuri sanitare continuă să fie cele mai presate. Fabricile de materiale sanitare vor angaja sute de oameni pentru a putea face față cererii intense. Diverse companii vor fi reorganizate pentru a produce lucruri necesare, iar altele pur și simplu nu-și vor mai găsi utilitatea. 

Între timp inegalitățile se vor accentua și cel mai mult vor suferi oamenii care câștigă bani puțini. În dreptul lor va fi decontat această criză, ca de obicei. Al doilea grav loviți vor fi antreprenorii. Cei care au fondat mici companii, cu puțini angajați, dar care ofereau servicii sau lucruri inovative. Vor crește presiunile sociale asupra guvernelor ca să oprească o parte dintre dări, dar și o parte dintre ratele pe care le datorăm băncilor. 

Vârful crizei de sănătate va dura încă o lună. După care va începe presiunea pentru ca măsurile de carantină să se îndulcească. Totuși cum se va sfârși această poveste? Totul depinde capacitatea statelor de-a produce materiale sanitare și cele care vor salva vieți. Iar de aici avem trei scenarii. 

Primul este cel al răspunsului perfect. În care statele lumii găsesc un răspuns comun și au destule materiale și carantina este respectată, iar virusul poate fi învins în mai multe locuri deodată. Dar dacă există un singur loc unde va supraviețui, atunci este acest scenariu nu este posibil. 

Al doilea este scenariul imunizării turmei, așa cum se întâmplă acum, mai încet sau mai repede. Impactul va fi devastator pentru că asta poate lăsa în urmă sute de mii morți, un lucru de negândit în societatea actuală. Dramele umane și economice vor fi atât de mari, încât cu greu ne vom putea recupera. 

Al treilea scenariu este cel în care statele încearcă să oprească răspândirea cu măsuri mai dure sau mai puțin dure. Sau cu unele care durează mai mult sau mai puțin. Acesta este scenariul ideal pentru că ne dă timp. Unii oameni se vor imuniza. O dată la două luni economia va primi un pic de respiro, și, poate un vaccin va apărea. Orice așteptare mai devreme de un an și jumătate este nerealistă, însă. Chiar dacă un vaccin va fi găsit, testat, va da rezultate acceptabile și nu va avea reacții adverse masive, tot va trebui să așteptăm producerea sa. Apoi distribuția și imunizarea unei planete vor fi o muncă colosală. 

Iar când o să ajungem la acest punct, lucrurile vor și mai complicate. Va fi nevoie de sume enorme de bani ca economia să fie repornită. Altele vor trebui să fie distribuite pentru ajutoare sociale. O parte din acești bani au fost deja alocați de guvernele lumii. Statele vor trebui să aibă un aparat imens de comunicare și să ia decizii prin care să fie restabilită încrederea. Problemele sociale și economice care vor apărea vor fi atât de mari încât ne va lua ani buni ca să le reparăm. 

Vor exista, însă și lucruri pozitive. Actuala stare de lucruri va reseta relațiile dintre anumite state și va reașeza prioritatea problemelor. Dacă până acum geopolitica era pe primul loc, colaborarea sanitară va avea prioritate. Contraterorismul și investițiile militare vor scădea în amploare. Statele vor fi obligate în viitorul deceniu să ia măsuri sanitare. Cine nu intră în acest joc va pierde alegerile. Mecanismele de suraveghere a bolilor și răspunsul sanitar de urgență vor fi o priorite mondială. Și de asemenea vom asista la relocarea unor industrii. Vom primi, însă, și un spirit comunitar mai puternic. 

Asta va fi însă mai târziu. Ce avem de făcut până atunci, însă.

Să respectăm tot ce spun acești oameni care ne conduc. Să nu le îngreunăm treaba pe care o fac, de la supraveghere, la limitarea numărului de cazuri.  

Statele trebuie să îndrepte resursele disponibile pentru materiale sanitare și medicamente. 

De asemenea, guvernele sunt obligate să caute activ soluții de producere a materialelor sanitare, oricât de fanteziste ar părea. 

Trebuie împărțiți rapid banii care vor ajunge în economii. 

Băncile trebuie protejate în această situație pentru că prin ele vor rezolva situțiile ulterioare. Falimentul acestora și pierderea banilor populației va dezintegra societatea. 

Găsirea unor măsuri de protecție și încurajare a ramurilor economice care devin de urgență națională: alimentație, sănătate, furnizare de energie, internet și nu îngenuncherea lor și mai puternică. 

Pregătirea unui răspuns la probleme sociale, mai ales financiare ale populației, situație care vă apărea într-un timp relativ scurt. 

Deocamdată aici suntem, vedem ce se întâmplă mai departe.