Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Dacă pensionarii plătesc facturile, cred că putem și noi. Și un pic despre populism

Dacă-l sun pe taică-meu la telefon, trebuie să facem și un pic de politică. E obligatoriu, bănuiesc, cam ca în toate familiile din România. Știți voi povestea cu: “Ai văzut ce-au mai făcut ai tăi?” Că, mereu, fie ai mei, fie ai lui, fac câte ceva cu care niciunul nu este de acord. 

Așa că l-am sunat și tura asta ca să-i povestesc un pic despre populism, sau ceva asemănător. Doar că de data asta mi-a spus că-l deranjez pentru că face ceva important pe telefon. “Îmi instalez niște aplicații,” mi-a spus. Tata are 70 de ani și asta înseamnă că i se instalează niște aplicații pe telefon, probabil de către un cunoscut. Așa că, pentru că m-a concediat rapid, trebuie să vă spun vouă ce aveam de gând să-i spun lui. 

Cred că unul dintre cele mai plăcute lucruri din lume este să te scutească cineva de datorii. Și de îndatoriri. Iar cel mai bun nas pentru asta îl au politicienii. Ei intuiesc exact dimensiunea unei astfel de probleme și fac tot ce le stă în putință să facă plăcere publicului. 

De asta nu mă miră deloc că două dintre cele mai rapide legi votate în Parlamentul României au venit în timpul acestei crize. Prima prevede amânare plății ratelor, chiar dacă ești rău platnic. Și a doua te scutește de contribuții sociale, dar și de plata utilităților. Chiar dacă aproape nu ai nevoie.  

Legea intervine și-n relația cu furnizorii de utilități. Adică un număr de persoane pe care nu-l putem ști acum ar putea să nu mai plătească apă, curent, gaze, căldură, gunoi, cablu tv, câtă vreme este stare de urgență. Există condiția de a fi afectat direct sau indirect de criză și să pierzi măcar 15 la sută dintre banii pe care-i primeai.

Deci, chiar dacă tu primești șomaj tehnic sau ai o formă de salarizare sau un acord cu patronii tăi în care mai primești niște bani, tot poți fi scutit de plata facturilor la utilități. Și mie nu mi-e clar de ce-am făcut asta în această perioadă.

Ce poate fi rău, se va întreba multă lume, dacă o perioadă în care cu toții suferim, lumea nu-și va plăti diversele datorii pe care le are față de furnizori? Până la urmă e vorba de corporații care pot să reziste și nu au nevoie de toți acești bani. Mai ales că aceste corporații au rezerve din care să trăiască. Plus că nu toată lumea va renunța la plata facturilor. Acesta este un tip de ajutor țintit. 

Există câteva argumente pentru care treaba asta nu este, însă, viabilă. Economia României a scăzut semnificativ. Poate cu 30 la sută, poate mai mult. Iar cea mai mare dorință a tuturor este să mențină banii în circulație. Căci asta s-a întâmplat acum. Cu ceva bani în buzunar, economia s-a oprit brusc pentru că noi nu am mai avut unde să-i cheltuim. Or nevoia disperată a acestor zile este să cheltuim bani. 

Mai mult, cu majoritatea companiilor oprite, aceste firme de utilități sunt de fapt arterele prin care mai curge ceva sânge în economie. Ei sunt obligați să furnizeze servicii, dar nu mai pot încasa bani. Dacă o mare parte din public nu va plăti, va exista și un fenomen de contagiune care va duce la acumularea unui munte de neplată a facturilor. Dacă aceste companii se opresc, dezastrul este gata. Pentru că ele au încă angajați care duc bani acasă din care se mai întrețin un pic și alte afaceri. Când această ultimă roată se oprește, se oprește tot. 

Oamenii aceștia au furnizori, care la rândul lor au diverse legături în economie și cu toții au salarii de plătit. Dacă ei nu încasează, practic rupi un lanț sigur de circulație a banilor din România. Și duci spre criză financiară câteva sute de mii de oameni care respiră încă. 

Și, acum, dacă am ajuns în acest punct, să vă spun că m-a sunat tata înapoi. “Nu am putut vorbi cu tine pentru că îmi instalam niște aplicații din astea de plată.” Ce fel de plată?, m-am gândit. “Știi, să nu mai merg să plătesc curent, gaze, cablu. Să stau acasă să plătesc.” Tata e pensionar și pentru el nu există niciodată ideea că nu ar putea plăti ceva. Nu are datorii față de nimeni. L-a ajutat un cunoscut de la o bancă să instaleze toate aceste lucruri pe care le-a ocolit până acum. E foarte important pentru sufletul lui să știe că are plățile făcute. “Și pentru că acolo sunt niște oameni care muncesc”, îmi spune. 

Din partea mea este o bucurie. Eu nu am mai văzut cum arată un ghișeu de plată de ani buni. Și, sincer, nici nu mi-e prea clar care e data de plată a facturilor. Am setat tot ce-am putut pe direct debit și o dată pe lună dau diverse indexuri. Cred că este foarte corect și foarte comod așa. Și la gaze și la curent și la apă. Și văd că mai nou se poate și la Apa Nova.  

Aici au o aplicație prin care poți să plătești și pe care o poți da jos atât pe iOS și Android. Dar nu e singura modalitate, dacă nu mai ai chef de aplicații. Poți să-i cauți pe aplicația de bancă, la furnizori. Sau de pe site-ul Apa Nova. Sau prin aplicația e-bloc, dacă ești administrator. Sau prin PAGO. Nu cred că să existe modalitate electronică de plată pe care să nu o aibă în catalog. Stai acasă și plătești. 

Știu, poate te întrebi încă o dată de ce să faci asta, dacă tocmai ai primit scutire. Eu zic așa: dacă  mai ai niște bani în buzunar, poți să faci asta pentru că acești oameni încă susțin economia. Printre singurii pe care o fac la nivelul de acum câteva luni. Într-un fel ei sunt cei care au grijă de noi, astfel încât viața noastră să nu sufere niște schimbări majore. Și mai e ceva. Dacă mie o să-mi fie bine de unul singur, nu înseamnă că-mi va fi bine mult. Trăim împreună și trebuie să fim responsabili. 

Articol promovat de Apa Nova

Trebuie să pregătim reînceperea școlii. Copiii vor merge la școală, mai devreme sau mai târziu.

Trebuie să începem să acceptăm ideea că la un moment dat copiii se vor întoarce la școală. Și să începem să pregătim acel moment și mental, dar și logistic. Căci se vor întoarce într-o școală complet diferită. Așadar, care sunt perspectivele?

Până la această oră nu este luată o decizie, dar ea va apărea în zilele următoare funcție de evoluția numărului de îmbolnăviri. Statul român analizează două scenarii în ce privește viitorul anului școlar. Primul dintre ele are în vedere închiderea anului școlar, doar cu ore online. Al doilea caută o modalitate de întoarcere fizică a copiilor în școli.

Ministrul Educației a anunțat că va hotărî doar după consultarea specialiștilor din Ministerul Sănătății. Secretarul de stat, Horațiu Moldovan spune că o decizie nu s-a luat până acum. Dar premierul Orban a declarat joi că după data de 15 mai copiii și cadrele didactice vor primi măști gratuit, dând de înțeles astfel că mai devreme sau mai târziu, o parte din copii vor ajunge școală. 

Măsurii i se opune deja primarul capitalei, Gabriela Firea, care spune că imaginea unor copii cu mască este sfâșietoare și că prin natura lor copiii nu pot respecta măsurile de distanțare socială. Alte mesaje emoționale circulă pe diverse forumuri de părinți și avertizează asupra lipsei de protecție pentru profesorii bolnavi sau asupra posibilității ca virusul să fie transportat de copii. 

În același timp, oficiali din ministerul educației spun sub anonimat că există și o presiune constantă pentru redeschiderea școlii, mai ales din partea părinților care, odată chemați la muncă, nu  vor mai avea cu cine lăsa copiii acasă. 

Ce știm clar în acest moment este că o decizie nu a fost luată, dar că ministrul educației le-a cerut celor de la interne și de la sănătate un plan de reintrare în școală pe care cei doi să și-l asume. Adică se așteaptă o decizie din partea Grupului de Comunicare strategică. Cel mai probabil, problema va ajunge pe masa președintelui, care a avut cel puțin o întâlnire cu ministrul educației pe această temă. Este clar, însă, că România va urmări și ce se întâmplă în alte state europene. De exemplu, Franța a anunțat că va redeschide școlile, dar cu clasele împărțite în două și cu măsuri stricte. La fel au procedat Germania și țările nordice. Italia și Spania se opun. 

Recunosc că ceea ce vă propun eu astăzi este extrem de dificil. Vlad Petreanu chiar mi-a spus la un moment dat că argumentația mea este inutilă. Este reflexul nostru de bază să ne apărăm copiii. Știți prea bine că senzația de grijă nu ne părăsește niciodată. 

Chiar dacă știm astăzi că ei, copiii, sunt cel mai puțin afectați de boală, nu ai vreau ca al tău să fie excepția. Știu că e greu pentru că ei nu pot respecta reguli. Și, dacă există un stat care este puțin spre deloc înclinat spre reguli și pregătire, atunci România este acela. 

Eu vă spun că trebuie să acceptăm ca elevii să se întoarcă treptat, gradual și cu măsuri stricte în școlile din România. Întâi elevii mai mari și mai responsabili, împărțiți în grupe, apoi pe măsură ce va trece timpul și ceilalți. Știu că e greu să găsești o soluție la miliardele de probleme începând de la distanțare socială, la măști, la băi murdare sau inexistente sau la navetă. 

Dar adevărul pe care-l știți în sufletele voastre este unul singur și trebuie doar să-l acceptați: această boală este aici cu noi pentru totdeauna. Ea nu va dispărea într-o zi și totul va reveni la normal. Acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată. Viața pe care ați avut-o până în ianuarie 2020 nu mai există. Iar dacă va reveni vreodată, va reveni cu obiceiuri noi. 

Toți cei care ne conduc astăzi, mințile luminate ale planetei spun un singur lucru: trebuie să învățăm să trăim cu virusul. Adică el va fi prezent în viața noastră până când ne vom imuniza  cu toții și atunci trebuie să știm să trăim cu el. Va fi ca gripa, doar că mai periculos. 

Știu că așteptați un vaccin. Acesta va veni sau nu, dar clar este că nu va veni acum. Chiar dacă resursele omenirii sunt îndreptate în această direcție și apare imediat, pe loc, producerea a miliarde de doze de vaccin și distribuirea lor va dura ani buni.  Să admitem acest lucru. 

Iar dacă acest vaccin nu va veni? Vedeți că încă bâjbăim după un tratament. Cât timp sunteți dispuși să-i mai ținem în casă și să ne oprim viețile? 

Trebuie să admiteți că mai devreme sau mai târziu, copiii vor trebui să revină la școală. Și că acest lucru se va întâmpla chiar când virusul este încă activ. 

Așadar, ceea ce avem de făcut este de fapt resetarea modului nostru de gândire. Cu atât mai mult să învățăm noua generație să trăiască cu acest pericol toată viața. Așa cum am învățat să trăim cu gripa sau că trebuie să ne spălăm pe dinți sau să ne uităm în stânga când trecem strada, așa va trebui să-i învățăm să se apere de boală.

Trebuie să le facem noi reflexe în care să se atingă mai puțin, să stea mai departe unul de altul, trebui să regândim programele școlare, trebuie să regândim spațiile, trebuie să afle care sunt noile norme sociale: de la spălat pe mâini insistent, la purtat mască. Și trebuie să ne determinăm guvernele să facă odată curat în școlile astea. 

Cred că suntem destul de creativi ca să facem treaba asta. Iată un model din Franța: jumătate  dintre copii la școală, jumătate studiu online acasă. Ore mai scurte și mai puține. Sau o parte la școală, o parte online și cealaltă  parte studiu individual. Știu că vă cer o schimbare, cea mai grea schimbare din viața noastră, dar, ce să vezi, viața noastră nu mai e cum a fost. 

Și, încă o dată, ca să fie cât se poate de clar. Școala nu poate începe acum. Poate nici în iunie, după ce spălăm și curățăm tot. Dar în septembrie, cel mai târziu, va trebui să ne întâlnim. Cu grupe mai mici, cu ore online, cu studiu individual. Așadar așteptăm, gândim, ne luăm măsuri și apoi ne facem curaj. 

România o să fie noua Grecie

România are cea mai proastă perspectivă economică din tot blocul Uniunii Europene, și nici relaxarea din 15 mai nu ne ajută foarte tare. Pregătiți-vă pentru impact și, pe alocuri, chiar pentru sărăcire. 

Eurostat ne-a spus în urmă cu câteva zile că România are cel mai mare deficit din Uniunea Europeană. Nu mai puțin de 4,6 la sută, cu patru puncte mai mult decât deficitul mediu al Uniunii Europene. Și asta era pentru anul trecut. Știți că, acum, după măsurile guvernamentale de răspuns la criză, deficitul declarat oficial va fi de 6,7 la sută. 

Adevărul este că el s-ar putea să ajungă la opt procente și asta ne-o spune una dintre cele trei mari agenții de rating, Fitch, care ne-a pus pe o treaptă mai jos decât eram. Și doar cu una deasupra categoriei care nu recomandă investiții în țara cu pricina. Agenția spune oricum de doi ani că România merge spre rău până în anii 2021 și chiar 2022. 

Dar asta nu e tot. Un raport al OECD, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare economică spune că dintre toate țările din regiune, România va fi lovită cel mai greu, deoarece are economia integrată în lanțurile de furnizare mondială. Dar și pentru că exporturile noastre au picat spun ei. Ar mai fi ceva, nu mai primim nici bani din străinătate care să susțină consumul. 

Și nu vă uitați doar la criza de acum. România stă pe cele mai proaste baze economice de ani buni. Mai precis de când PSD a considerat că țara se poate dezvolta doar pe datorie. Ceea ce este adevărat doar dacă faci datorii ca să investești. În spitale, autostrăzi, infrastructură critică, digitalizare și așa mai departe. Doar că România s-a împrumutat să plătească salarii și pensii. 

A fost singura politică: aceea de a arunca bani într-o parte a populației care a stimulat consumul și care a dus la o creștere economică falsă. Ne-am îndatorat pe toate părțile, am mâncat și am băut, avem televizoare și mașini și cea mai neagră perspectivă în față. Dacă vă spun acum că România a devenit noua Grecie, poate o să ridicați o sprânceană, dar în curând o să simțim asta. 

De altfel, sectorul bugetar a urcat constat ca număr și numai în ultimii patru ani cu încă 62 de mii de persoane. În medie, la stat se câștigă cu 50 la sută mai mult ca la privat. Adăugați pensiile care se indexează cu rata inflației și cele speciale care de când cu pandemia ne-au mai costat încă 2,45 de miliarde de lei. 

Sunt exact sectoarele în care și actualul guvern a refuzat să facă ceva, chiar și-n criză, confruntat cu o dilemă economică și una politică. Cea economică spune că doar acești oameni mai susțin economia cu o brumă de consum, iar cea politică e legată de voturi. Așa c-a ales să se împrumute la orice cost. 

Ce o să urmeze? Economia va mai supraviețui o vreme, cât vor veni bani europeni, după care lumea se va feri să mai investească și să mai aducă bani aici. Iar guvernul, oricare ar fi, va avea de ales: inflație sau concedieri. Poate mariri de taxe, dar nimic ne popular înainte de alegeri. Am renunțat după atâția ani să mai cred că cineva va reveni la un program de investiții publice majore, singura soluție pe termen lung. Și încă nu am scăpat de COVID. Așa că pregătiți-vă de impact!

Un scenariu bun și două proaste pentru „viața împreună cu virusul”

O idee începe să capete din ce în ce mai mult contur în toate statele cu care suntem aliați. ”Va trebui să învățăm să trăim cu virusul”, ni se spune din mai multe direcții. Ce înseamnă asta și ce consecințe majore va avea în viața noastră?

Mesaje similare vin dinspre diverse democrații occidentale. Premierul Franței, cancelarul Germaniei, președintele Iohannis vorbesc despre relaxarea restricțiilor, dar ne spun și despre faptul că virusul va rămâne în viața noastră. Sunt și zone mari ale populației care-și asumă acest lucru: vezi de exemplu protestele din America, acolo unde oamenii cer să muncească în ciuda bolii. 

Nu știm ce va urma în viața noastră, dar putem să bănuim ce se va întâmpla până la apariția unui vaccin sau a unui tratament universal care va transforma această boală într-o răceală mai puțin mortală. Până când imunizarea nu va fi realizată, toate aceste măsuri restrictive vor fi în vigoare, mai mult sau mai puțin, mai des sau mai rar, vor apărea și vor dispărea. 

Asta înseamnă că ne vom așeza viața în funcție de ele. De exemplu o să mergem mai rar la restaurant și nu ca să ne vedem cu prietenii, ci doar să mâncăm la distanță unii de alții. Vom căuta mereu măști și produse de curățat pe mâini. Vom evita aglomerația. Vom fi îngrijorați de cum și câți copii merg la școală. Vom călători mai greu. Iar moarte va fi vizibilă mai des. De asta ne vom drămui cu atenție banii.

Dar toate astea înseamnă o schimbare înceată și mult mai profundă în viața noastră. Un grup de analiză care de 60 de ani se ocupă de democrațiile occidentale și susține întâietatea acestora în fața altor sisteme politice, Atlantic Council, a făcut o analiză pe trei scenarii ale lumii viitoare. Ele sunt prezentate de publicația Politico.

Primul scenariu vorbește de obstacolele majore pentru revenirea economică a celor trei blocuri politice, Statele Unite, China și Uniunea Europeană. Efectele crizei se vor simți vreme de un deceniu, iar globalizarea nu va fi o opțiune. Adăugați aici o întârziere a vaccinului. Iar asta înseamnă o sărăcire a clasei mijlocii, dar și un impact uriaș asupra celor deja săraci. 

Al doilea scenariu presupune că statul chinez se mișcă mai repede decât noi toți, recuperează economic și că are metode de tratament mai bune. Metodele sale de lucru și politica sa vor fi acceptate de tot mai multe state ale lumii care vor avea nevoie de un furnizor de produse ieftine. 

În fine, al treilea scenariu și singurul favorabil modului nostru de viață este numit Noua Renaștere și are în vedere o revenire economică rapidă Statelor Unite. Completat cu găsirea unui vaccin și distribuirea sa în lume de către statele bogate, acesta ar asigura supremația modului nostru actual de viață. Și ar duce, în plus, la realizarea unei super-agenții mondiale de supraveghere a acestui tip de boli.  

Doar că fiecare variantă de aici ar putea merge prost. Inclusiv să nu avem vreodată vaccin. Iar asta înseamnă că boala va fi mereu cu noi, ca gripa. Doar că mai mortală. Ceea ce este, de fapt, și soluția românească după data de 15 mai. Așa că aveți grijă și respectați toate regulile.    

Pacientul Pimen și de ce sănătatea nu este echitabilă în România

Arhiepiscopul Sucevei, Pimen, bolnav de COVID-19 a fost mutat din spitalul de la Suceava în Institutul Matei Balș de la București. Spitalul de la Suceava funcționează la doar 60 la sută din capacitate după ce sute de cadre medicale s-au îmbolnăvit. Șeful militar al spitalului spune că ”nu puteam risca în cazul unui bolnav de 90 de ani,” cu simptome medii spre severe. De asemenea, au existat cereri pentru mutare din partea apropiaților arhiepiscopului, dar și a Mitropoliei Moldovei. 

Transportul s-a făcut cu un elicopter SMURD, alături de un bărbat de 47 de ani, aflat în stare gravă. Nu este primul astfel de transfer. Alți pacienți au fost duși la alte spitale din țară. 

Problema este că în același spital fără condiții au murit până acum 94 de oameni, iar 16 dintre ei aveau peste 75 de ani. Întrebarea care se pune este dacă ar fi putut fi salvați în cazul unui transfer către o unitate mai bună? Și dacă da, de ce nu s-a întâmplat? 

Statul român acordă un tratament special demnitarilor, prin lege, fiind pregătite paturi pentru miniștri, președinte, dar și parlamentari la Spitalul Militar. Nu este cazul lui Pimen, dar el este un înalt ierarh ortodox. Mai mult, instituția sa a donat 100 de mii de euro și două ventilatoare chiar spitalului din Suceava. El este văzut ca o personalitate locală. Un om cu acces și influență, în ciuda unui dosar de colaborator al securității. 

Sigur, medicii români nu au fost puși în situația de a alege pe cine să salveze. Încă rezistă spitalele. De asta decizia de a trata mai bine un pacient este greu atacabilă. Fiecare viață trebuie salvată. Și fiecare dintre noi își alege medicul, să nu fim ipocriți. 

Ea ne spune însă mai multe despre o tară a a sistemului public de sănătate. Deși accesul este egal, la contribuții egale procentual, fiecare are acces la resurse medicale pe baza influenței și puterii sale. Nu la actul medical, căci medicii, sunt convins, acordă aceleași șanse oamenilor. Resursele diferă. 

Noi avem un sistem solidar, dar am construit un acces capitalist la el în ultimii ani. Și nu pe baza muncii și a banilor, ci pe baza apartenenței la partid, la instituție  sau la elita conducătoare. E un sistem cu trepte diferite de influență, deși legal el ar trebui să fie egal. 

Iar asta se întâmplă pentru c-am interzis ca o parte din bani să meargă la privat. Dacă exista această alternativă, ca o parte din asigurarea noastră să meargă la un sistem privat, ba să și mai putem adăuga, raporturile ar fi fost schimbate. Accesul natural diferențiat la sănătate s-ar fi făcut firesc, potrivit puterii fiecăruia. Rămânând ca sistemul public să asigure egalitatea de acces și tratament pentru toată lumea care l-ar fi folosit  în limitele contribuțiilor noastre. 

Acum contribuim toți în egal procent și primim în funcție de scara socială. Iar cu puține luni în urmă, am avut iarăși o opoziție la această reformă. Dovada că lucrurile se pot așeza mai bine este chiar elicopterul care nu se ridică pentru toată lumea.