O să încerc în rândurile de mai jos să simplific cât de mult îmi stă în putere dezbaterea legată de Trump și rețelele sociale. E nevoie de această discuție pentru că ea ne privește pe noi toți și vine să ne spună câte ceva despre viitorul nostru. Și anume că aceste rețele sunt atât de puternice încât au devenit instrumente de expresie ale lumii noastre mai importante decât media clasică.
Știrea e clară tuturor. După evenimentele din 6 ianuarie, mai multe rețele sociale, printre care Twitter, Instagram sau Facebook au desființat/suspendat conturile președintelui. Ele au considerat că incită la violență, mai ales prin repetarea de acuzații false despre rezultatul alegerilor. Nu este prima dată când afirmațiile online ale lui Trump sunt puse la încercare, amendate sau marcate ca fiind false. E de fapt finalul unei lupte care se duce de aproape un an. Twitter și FB chiar au avut divergențe în modul în care l-au tratat pe Trump. Dar, cu siguranță, ambele au avut de câștigat câtă vreme acesta a fost prezent. Algoritmul lor apreciază starea de tensiune și dezbaterea negativă și le aduce utilizatori importanți, deci venituri. Așadar, ani buni Trump a fost binevenit până a trecut niște limite.
După oprirea virtuală a președintelui, democrații au spus că aceasta este binevenită, iar republicanii au spus că este un act de cenzură. În mod evident, dacă s-ar fi întâmplat asta cu Obama, atunci lucrurile ar fi stat diferit. Dar ca să discernem, noi trebuie să ne adresăm interesului public.
Cum trebuie judecată eliminarea lui Trump
Așadar cum vom judeca această speță din punct de vedere al interesului public care spune că orice voce trebuie ascultată, dar în același timp penalizează îndemnurile la violențe de tot felul?
Sunt două instrumente la care trebuie să ne uităm. Legile țării în care s-a întâmplat acest lucru și, doi, normele companiei care aplică sancțiunile.
Constituția
Din punct de vedere al Constituției americane, acesta are un prim amendament care asigură libertatea de exprimare a fiecărui cetățean. Doar că aceasta este în raport cu guvernul. Așadar, guvernul nu poate suprima o platformă, un ziar, o televiziune sau un cetățean care vrea să se exprime liber. Exercitarea interdicției trebuie să fie făcută de stat, nu de un actor privat.
Vă las aici. un articol care explică pe larg această nuanță în exercitarea libertăților constituționale.
Amendamentul acesta este interpretat de experți chiar mai larg. Și anume, pe lângă imposibilitatea ca statul să-i interzică unui privat să vorbească, acesta, fie el media sau rețea socială, poate opta să nu se asocieze cu acel actor politic sau guvernamental în transmiterea opiniilor sale.
Ce spune justiția
Veți spune aici, păi ce treabă are contul privat al lui Trump cu statul. Are. Există o decizie a Curții de Apel din New York care statuează că acest cont de Twitter al lui Trump este un instrument oficial de comunicare al puterii. Și asta derivă din modul de folosire al contului prin care se comunicau toate deciziile președintelui, dar și prin alt fapt.
Trump, ca orice posesor de cont de rețea socială bloca la diverși utilizatori. Ei s-au plâns în justiție și judecătorii i-au interzis să facă acest lucru pentru că „nu poți să le interzici cetățenilor să se adreseze unei entități oficiale.”
Știu că e complicat, dar platformele astea și-au construit o apărare foarte bună, mai ales că săptămâna asta Curtea Supremă va analiza dacă poate accepta un proces care să rezolve problema.
În altă ordine de idei, dreptul la exprimare al lui Trump nu a fost oprit. El are un site, conturi oficiale, televiziuni, ziare. Deci poate să exercite în continuare tipul său de discurs.
Nu o poate face însă, deocamdată, pe platformele private care au decis că nu-l mai găzduiesc. Și au tot dreptul să o facă. Asta ne duce la următorul pas.
Ce spun regulile companiilor
Potrivit regulilor interne de Facebook și Twitter, președintele american a încălcat mai multe articole de funcționare pe care fiecare dintre noi le-a agreat când a intrat în rețea.
Cele de la Twitter sunt aici și sunt foarte simple.
Acum, știți cum e. Omul își face în casă tot felul de reguli. Dar se aplică acestea în mod egal? Adică toți liderii lumii care sar calul au parte de așa ceva? Căci despre cetățenii obișnuiți, știm că da. FB și Twitter rad zilnic porțiuni întregi din utilizatorii lor. Pentru că au putere, politicienii au fost tolerați.
În relatarea acestei ședințe de la FB, veți găsi informația că mai multor lideri mondiali le-au fost impuse diverse sancțiuni. Nu se spune care, dar nici nu e vorba de interziceri. FB are metode mai subtile de a face un cont să nu funcționeze. Îl încetinește, de exemplu.
Care e problema atunci?
Așadar, potrivit normelor proprii, companiile tech își pot face curat în casă. Acesta este un pas și lumea tinde să aibă încredere pentru că nu-i place Trump. Toate acțiunile acestuia sunt, însă, de blamat? Care este limita? Și ce subiecte ar putea deveni tabu, interzise sau nu în perioada viitoare?
Dacă cineva vine data viitoare și spune că vocile conservatoare trebuie să se audă mai puțin? Dacă asta se întâmplă în timpul unor proteste legitime ale unor grupuri de oameni? Vor fi mereu Twitter și Facebook de partea bună a democrației? Și cine stabilește mereu care e partea bună?
Sau nu cumva va trebui să te înscrii într-un cor liberal în fiecare zi ca platforma să te trateze egal? Sau poate va trebui să pleci, așa cum au plecat de la NYT diverși jurnaliști care nu s-au mai regăsit într-un cor de stânga. Tare mi-e teamă că perioada viitoare va duce ca fiecare bulă să aibă propria rețea socială. Și atunci dialogul dintre noi chiar va fi imposibil.
O temă de gândire
De aceea eu vă las aici o importantă temă de gândire. Nu cumva aceste rețele au ajuns la un nivel la care autoreglementarea nu mai funcționează? Și pentru c-au devenit spații mult mai importante decât televiziunea și radiourile vor trebui să se supună unor reguli similare.
Cred că asta avem de gândit în perioada viitoare. În ce fel societățile se apără de acest tip de arbitraj care nu poate fi tras la răspundere în fața publicului.
Pe de altă parte, democrațiile noi, reconstruite pe bază de algoritm, trebuie să caute soluții la extremismul, dezinformarea și conspirația care au devenit main stream. Odată cu Trump, acestea au devenit o problemă uriașă a umanității, iar acum, după plecarea lui, giganții tech trebuie să pună mâna și ei să facă curat.
Mai multe pe temă, în știrile de azi.
