Cred că multă lume privește povestea cu Alexandru Cumpănașu și contul său de TikTok într-o cheie greșită. Iată cum văd eu lucrurile și unde cred că este nevoie de câteva corecturi.

Cumpănașu nu este singurul pericol de pe internet. Ba, aș spune că în comparație cu altele, este unul chiar mic. E plin acolo de impostori, troli, farsori, oameni care vor să facă rău. E plin de sex, pedofilie, prostituție, droguri sau idei radicale. Sunt sute de site-uri care promovează aceste zone, iar copiii noștri sunt primii expuși.

Majoritatea dintre noi nu știu cu adevărat ce se găsește în telefonului copilului. Ce feed-uri urmărește, ce rețele sociale accesează, ce linkuri și cunoștințe îi vin pe Whatsapp. Cumpănașu e o bubă mai umflată care a ajuns și în bula noastră. Spun mai umflată pentru că este de notorietate că TikTok umblă la scorurile sale de influență și că le trage în sus. Adică există suspiciuni masive că cifrele prezentate nu sunt reale.

Ce e de făcut

În primul rând este responsabilitatea noastră, a părinților, să știm ce face copilul pe internet. Câte ore stă, pe ce site-uri, cu cine comunică.

Am mai scris articole pe tema asta. Și spun repetat că un telefon mobil pentru copil trebuie controlat. Aici sunt sfaturile lui Mary Aiken.

Eu folosesc screen time pentru telefonul copilului. Este aplicația Apple care limitează accesul în lume și ca timp și ca site-uri. Bitdifender mai face asta, dar sunt și alte aplicații. E dureros la început, dar dă rezultate.

În al doilea rând, cred că avem nevoie ca la școală să studiem clar și precis acest lucru. Copiii au nevoie să înțeleagă care sunt pericolele pe internet și unde. Au nevoie să învețe de ce să se ferească, de la fake news și până la hărțuire de orice natură. Aceste lucruri sunt periculoase, dar încă nu avem răspuns la ele. Asta e o prioritate.

Constat cu bucurie că societatea are deja anticorpii necesari ca să prindă și să oprească personajele periculoase. După cazul Colo, avem acum cazul Cumpănașu. Există oameni și organizații care au observat și care au reușit să ducă la presiune și la masă critică. Astfel, statul investighează, iar dacă Cumpănașu face ceva ilegal, va fi oprit de o instanță.

În ce-l privește, am urmărit câteva dintre producțiile sale video. Unele sunt la limita legii și nasc întrebări. Altele grețoase și cu semne de întrebare privind sănătatea sa. Ca părinte, aș avea grijă să nu fie copilul în preajma lui. Este bine că o instituție investighează ce se întâmplă acolo. Restul e la noi.

Iată și câteva resurse bune

Pornind de la postarea de mai jos, puteți urmări acest cont de Twitter care dă sfaturi utile despre relația copiilor cu internetul.

Iată și o resursă bună în caz că unii copii suferă de hărțuire online. Este măcar un punct de plecare.

Ieri dimineață am publicat aici interviul cu Ana Blandiana în care povestește de cartea sa de memorii, Soră lume. Un fragment al interviului a mers în Deșteptarea. E vorba de povestea spusă de doamna Blandiana despre una dintre nopțile revoluției în care un grup de jurnaliști francezi merge pe străzile din București ca să stea de vorbă cu oamenii.

Într-una din nopți, jurnaliștii francezi se întâlnesc cu un pluton de militari, în Piața Revoluției. Francezii îi întreabă diverse lucruri, dar unul dintre militari vrea să afle ceva. Momentul este descris ca fiind fascinant de Ana Blandiana, mai ales că întrebarea rostită îi dă o mare încărcătură.

„Ce se poate face cu libertatea?”

M-am simți mândră spune Ana Blandiana în interviul pe care mi l-a dat.

Poate ar fi trecut neobservat, dar puterea radioului tocmai în asta stă. Să unească oamenii. Să-i aducă și readucă împreună. Și cu siguranță în asta constă fascinația sa.

Soldatul de atunci asculta Europa FM, chiar la acea oră. „Mi-e greu să vă spun ce-am simțit atunci. Ce emoții, ce amintiri mi-a stârnit. Eram un copil de 20 de ani și am recunoscut-o atunci pe Ana Blandiana. Să aud asta la radioul pe care-l ascult zilnic a fost senzațional.”

Ne-a sunat, ne-a căutat, am stat de vorbă. Radu Prodanese este numele acestui fost militar brașovean. De la Brașov venise și atunci în zilele revoluției. În piață, la Ministerul de Interne, se afla din greșeală și noroc în zilele acelea.

Mărturia lui Radu Prodanese

„Unul dintre soldații din grupa mea se îmbătase și l-am pierdut. Până să-l găsesc, în scara unui bloc, mi-au schimbat pichetul. Colegii mei care au plecat la prima misiune, 13 la număr, nu s-au mai întors. Trebuia să fi fost eu acolo.”

Radu Prodanese mulțumește și acum soartei pentru beția colegului. „Am rămas în legătură cu el și acum. E un băiat de la Lugoj, Daniel Drăghici. Îl mai sun să-i mulțumesc că-s viu.”

Dar poate vă întrebați ce-a făcut Radu Prodanese cu libertatea. A făcut două facultăți, UNEFS și ASE. A lucrat întâi la un restaurant din Brașov, apoi în firma patronului, care a crescut pas cu pas, până a ajuns director de logistică pe mai multe firme de vânzare a unor mașini. Pentru el libertatea a funcționat, dar nu spectaculos. Decent, dar nu minunat.

„Am vrut și eu mai mult, să fiu pe picioarele mele. Să am afacerea mea.” Cu banii strânși și-a luat un camion de transport mașini. A venit criza din 2009. A pierdut tot, bani și camion și și-a luat lumea în cap. A plecat în Italia, sărac, și a lucrat în construcții.

Cu banii strânși a revenit. A mai încercat cu un magazin, iarăși cu turism, s-a oprit la taximetrie. „Cu o mașină mai bună și clienți ceva mai stabili.”

„Dacă-mi place cum s-a așezat România? Unele-s mai bune, altele mai proaste. Politica ne zăpăcește pe toți. E multă mizerie și eu nu vreau să mă ating de ea.”

Asta e povestea. E vreo amărăciune? „Nu. Vreau doar să vă spun că lucrurile bune vin în viață doar cu echilibru.” Și ce lecție a libertății ar fi mai potrivită pentru cetățenii săi? Echilibrul e poate cel mai bun răspuns.

Ascultă podcastul