Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

În România, vaccinarea va fi făcută de patroni

22 aprilie 2021 Cătălin Striblea Ultima oră 0 comentarii

Pas cu pas, ne apropiem de cea mai mare dezbatere din perioada următoare. Ea a făcut deja cîțiva pași, dar încă nu a ajuns în prim-plan. Pentru că este o cerere unilaterală, dar și pentru că forța reactivă nu a fost simțită. Despre ce este vorba?

Recent premierul Cîțu s-a întâlnit cu reprezentanți ai mai multor companii mari și mici din România.

”Facem centre de vaccinare în companiile mari, centre de vaccinare mobile, vor face ei poate o campanie de vaccinare. Voi încerca să găsim toate resursele. Aceasta este prioritatea în acest moment: o campanie de vaccinare de succes, pentru că partea economică am reuşit să o gestionăm cât de cât bine chiar în pandemie”

Domnul Cîțu a revenit și cu o altă promisiune. Și anume că și familiile salariaților se pot vaccina acolo. Ideea este sprijinită și chiar cerută de patronate. Ele știu foarte bine că este nevoie de o astfel de campanie de vacinare ca să nu mai aibă focare sau ca să oprească producția.

”Ne-a bucurat declarația premierului Cîțu, care cere mediului de afaceri să se implice în campania de vaccinare, cu atât mai mult cu cât companiile membre și-au exprimat această intenție de mai bine de două luni. Au exprimat nu doar disponibilitate, ci au și investit în crearea unor astfel de facilități, pentru ca împreună să atingem mai repede ținta de vaccinare, ce ne-ar permite întoarcerea mai rapidă la normalitate”

Radu Burnete, Confederația Concordia

Problema este că domnul Cîțu și patronii dau impresia că ei fac o facilitate și îi ajută pe oamenii aceștia să se vaccineze. Doar că treaba nu este deloc așa. În acest moment, coada la vaccinare s-a subțiat. În mai multe județe sunt centre goale, iar în altele poți să te duci fără programare. Doar marile orașe mai au cozi și asta pentru că lumea nu se duce în județul vecin.

Și atunci ce doresc guvernul și patronatele?

Deși nu o spun, cele două părți pun la dispoziție un instrument prin care nehotărâții să intre mai repede la vaccinare. Cum ar funcționa asta? Prin două tipuri de măsuri: crearea unor facilități pentru cei nehotărâți sau punerea unei presiuni asupra lor.

Facilitățile ar putea însemna poate bani în plus, ture mai bune, beneficii pe care compania ți le poate acorda.

Presiunile înseamnă cererea expresă de a te vaccina sau cererea unui test PCR ca să poți intra la lucra. Pierderea unor bonusuri e tot pe acolo. La fel, va exista o presiune continuă a grupului de vaccinați. Aici eu nu vorbesc din punctul de vedere al corectitudinii politice, ci de modul în care arată viața. Mai ales într-un oraș monoindustrial sau într-o industrie în care migrația este mai mică, lucrul acesta ar putea conta. Ce o să faci: te vaccinezi sau pleci în alt oraș?

Dar nimeni nu te poate obliga să te vaccinezi

Cu asta suntem cu toții de acord. Așa e legea și așa trebuie să rămână. Și nu cred că statul român se va apuca să o modifice într-un alt sens. Implicațiile legale și cele politice sunt prea mari. Ceea ce ar putea să facă statul este să emită un act normativ care să vorbească de existența unor stimulente. Dar va fi complicat.

În practică, însă, patronii ar putea să ceară la angajare adeverința de vaccinare. Ea ar fi un bonus pentru cel care dorește un loc de muncă. Și de asemenea, nu va exista o pedeapsă pentru cei care își vor obliga angajații să treacă pe la vaccinare.

Există deja decizii CEDO care arată că nu este o încălcare a drepturilor dacă ceri unui angajat să se vaccineze, la fel cum nu e încălcare dacă ceri același lucru părinților, când e vorba de copii.

Și atunci cum va fi?

Autoritățile române nu doresc să încurajeze certificatele de vaccinare. Le-au respins. Și președintele Iohannis, dar și premierul. De ce? Pentru că majoritatea populației are îndoieli cu privire la vaccinare. Și atunci nu e politic bine să dai impresia că faci ceva în direcția forțării. Adică nu-și asumă nimic.

Dar au făcut ceva care va duce la același lucru, dar va prezenta dezbateri. Și spun asta ca un susținător al vaccinării.

Statul s-a dat la o parte și a cedat patronilor instrumentul constrângerii. Asta înseamnă că proporția vaccinării va fi dată de modul în care patronii vor să le meargă afacerile. Cum au interesul ca producția să nu se oprească, vor face tot ce este posibil ca să fie vaccinați cât mai mulți oameni. Iar politicienii vor avea mereu argumentul că ei nu au făcut nimic.

O administrație care nu-și asumă astfel de lucruri este slabă, proastă și cu politicieni care nu vor ajunge oameni de stat. Întotdeauna lipsa de asumare politică este condamnabilă. Iar în această situație, ea va produce și mai multe tulburări.

În continuare sunt convins de nevoia unei campanii care să explice și să câștige inimi. Cred că asta ar fi soluția.

Un articol din Hotnews explică pe larg cu ajutorul unor experți această situație

Domnul Iohannis, poster pentru campania de vaccinare

21 aprilie 2021 Cătălin Striblea Ultima oră 0 comentarii

Încerc să vă explic una dintre fațetele demiterii lui Voiculescu. Sunt mai multe, dar pentru moment aceasta are o relevanță importantă pentru interesul public. Echipa lui Voiculescu a propus o multitudine de măsuri care erau în interesul sănătății generale. Printre acestea se află: vaccinarea cu prioritate a bătrânilor și bolnavilor, deschiderea vaccinării către populația generală, nu pe caste, amânarea sau întârzierea mersului la școală și, în fine, ordinul care stabilea criteriile de carantină. 

Toate aceste lucruri au fost respinse. Pentru că premierul Cîțu are o altă viziune. Domnul Cîțu crede că economia trebuie deschisă și că aceasta e nevoită să funcționeze mai departe. De asemenea, el vede și cuferele goale, dar și reticența populației la măsuri. Asta face un politician șef. Își asumă o direcție, iar asta este a lui. Când Voiculescu a fost prea insistent, a zburat. 

Președintele a avut ieri două ieșiri și a aprobat sistemul. El vrea o economie deschisă, respinge certificatele și ne invită la vaccinare.

Avem deja modelul de succes al țărilor care au reușit să atingă un nivel suficient de imunizare a populației și au început să relaxeze din ce în ce mai mult măsurile. Suntem și noi tot mai aproape de acel moment în care vom putea să revenim la normalitate, să organizăm concerte, spectacole, să redeschidem industria ospitalității, iar românii să aibă o vară liniștită, să poată merge în siguranță în concediu în țară sau în străinătate. Singura condiție este continuarea vaccinării la cote ridicate. Asta vă îndemn, dragi români, folosiți toate facilitățile, fie prin platforma de vaccinare, fie prin centrele mobile ori cele care vor fi organizate de companii, vaccinați-vă! Haideți să facem tot ce ține de fiecare dintre noi pentru a avea o vară cu cât mai puține restricții, în care să putem, în sfârșit, să relaxăm măsurile de până acum!  

Klaus Iohannis

Unde suntem?

Cu tipul acesta de măsuri și promisiuni, azi am ajuns într-un moment de inflexiune, căci asta este ceea ce trăim acum.

România se apropie de vârful campaniei de vaccinare, cu aproape 100 de mii oameni în fiecare zi, dar în același timp atinge și limita grupului care este pro vaccinare. Astăzi , numărul celor care se află pe liste de așteptare este sub 200 de mii, dar aceste liste sunt valabile pentru localitățile mari. 

În mai multe județe sunt vaccinuri disponibile pentru populație, dar nu și persoane care să se înscrie. Deja într-unele din ele se pune problema închiderii unor centre și a regrupării resurselor. Statul speră să ajungă până în vară la limita de 5 milioane de vaccinați, iar de azi vor funcționa și caravane mobile. Ținta este acum populația nehotărâtă, dar nu există o campanie de informare

Iar ca să fim sinceri, singurele restricții cu adevărat privesc în unele orașe programul magazinelor, teatrele și cinematografele. România nu a avut nici măcar interdicția de a merge între localități sau între județe cum este în Grecia. De ce? De sărăcie. Aceasta este realitatea de la noi. Sărăcie, nemulțumire, un stat nefuncțional. Acum, boala este în retragere și mai vine și vară când putem sta pe afară.  Iar alegerea politică este deja făcută. Vom merge mai departe cu o țară deschisă și o economie în recuperare. Și, din când în când vom primi invitații la vaccinare.

Chiar dacă trăim o oportunitate istorică și suntem la masă celor bogați, și avem vaccin și resurse, alegem să procedăm de o manieră incertă. Nici măcar nu impulsionăm această vaccinare cu certificate. Autoritățile noastre nu le consideră necesare, ba mai mult spun că ele sunt injuste. Deși asta este în răspăr cu dorința de a ajuta economia. 

Așadar, vaccinarea va încetini, restricțiile sunt slabe, certificate nu vrem. Ce facem?

După toate semnalele pe care le avem la îndemână, statul nu va face mare lucru. O arată ieșirea de aseară a lui Iohannis. Cineva crede că politicienii și armata sunt de ajuns să ne îndemne la vaccinare. Domnul Iohannis o să aibă o mare surpriză când o să afle că majoritatea populației nici nu știe de ieșirea sa.

Confruntat la tv cu iUmor, Șefi la Cuțite sau Românii au Talent, mi-e teamă că șeful statului va fi spulberat. Cred că Adelina Pestrițu ajunge într-o zi la mai mulți români decât șeful statului. La fel Selly sau alții ca el.

Nu știu de unde rușinea asta a statului român de a apela la profesioniști care să trimită mesajul până în fundul curții. Mă refer la profesioniștii din agenții de comunicare. O fi nepricepere, lipsă de voință sau și un tip de aroganță. Ieri o ascultătoare mi-a spus c-ar pune postere cu popa, doctorul și învățătorul vaccinați în toate satele din România. Eu aș face campanii cu Delia și Irina Rimes. Cu Bendeac și Loredana și toți oamenii care au făcut vaccin și le pot spune vecinului că-s bine.

Marea noastră problemă acum este că intervalul în care putem face asta este limitat. Vaccinarea va fi invalidată, dacă nu ne mișcăm repede, de noile variante ale virusului. Suntem într-un moment în care avem resurse, relații geopolitice și capacitatea de a face bine. Deocamdată am ales să ratăm oportunitate.

Câteva recomandări

Un interviu foarte bun cu un medic ATI

Aici te poți vaccina

Radu Asandi, medic ATI: „Mi-a spus un pacient că-l torturez, dacă-i dau oxigen”

18 aprilie 2021 Cătălin Striblea Oamenii chapeau!, Podcast 00:36:57 0 comentarii

Nu a fost ușor să reușesc să vorbesc cu un medic ATI. Dimpotrivă. Multă lume s-a ferit. Cu Radu Asandi a fost simplu. A acceptat, ba mai mult mi-a trimis o scrisoare în numele mai multor colegi. Aceasta are două capitole. Primul privește greșelile de sistem, în ansamblu, ale sănătății. Și vorbește, mai ales de încărcătura birocratică pentru medici. Al doilea capitol este legat de greșelile din pandemie.

Doctorul Asandi este direct, tranșant și nu are timp de ocolișuri. Și e firesc să fie așa. O săptămână pe lună lucrează în Spitalul ROL 2 de la Institutul Aslan. Apoi, o săptămână stă acasă, și restul lucrează, în program firesc, la Spitalul Militar din București. Săptămâna din spitalul COVID este petrecută integral acolo.

Unde se greșește?

Medicul Radu Asandi spune că multe spitale din România au fost transformate în unități pentru tratarea bolnavilor Covid fără să aibă infrastructura necesară și nici personalul adecvat unor astfel de situații, de unde rezultă și o rată de supraviețuire diferită a pacienților:

„Dacă undeva, cândva, se va face o analiză a felurilor în care au fost tratați pacienții și rata de supraviețuire/succes, se vor vedea că sunt diferențe mari între locurile unde au fost îngrijiți pacienții și nu vreau să fac vreo vină oamenilor care i-au îngrijit în alte locuri, dar nu toate locurile au fost cele mai potrivite.”

”Diferența de oameni înseamnă felul în care sunt antrenați, gândesc, acționează și îndemânarea pe care o au oameni care au lucrat într-o secție de terapie intensivă într-un spital mare înainte de pandemie și oameni care n-au avut această șansă, nu din vina lor și care, prin voia destinului, sunt mai puțin pregătiți pentru asta, dar a trebuit să facă același lucru ca și noi.”

Dacă vreți să știți cum arată viața unui medic ATI Covid, o să găsiți aici toate detaliile necesare. De la modul în care se trăiește, în spital, la munca din secție. Dar și la reacțiile pacienților, marcate la unii de ce trăiesc zilnic pe Facebook.

Alte recomandări

Aici e mesajul unui medic către România

Site-ul acesta îl folosesc mereu ca să văd evoluția epidemiei

Și nu uitați că Vorbitorincii vă așteaptă oricând

Elena Stancu, teleleu.eu: „Românii de afară trăiesc greu, dar mai bine ca acasă.”

11 aprilie 2021 Cătălin Striblea Oamenii chapeau!, Podcast 00:47:23 1 comentariu

Elena Stancu mi-a răspuns la apel dintr-o mansardă de la Alba Iulia. „Ne tragem sufletul după șapte ani de mers cu rulota.” În ultimii doi au fost doar în Spania și Germania ca să documenteze viața românilor care muncesc sezonier.

Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț sunt cei doi jurnaliști care au înființat site-ul teleleu.eu. Cei doi au câștigat premii de jurnalism pentru reportajele lor și au o imagine corectă asupra milioanelor de români care au ales să trăiască sau să muncească sezonier peste hotare.

Elena Stancu este cea care a avertizat asupra pericolului radicalizării și a dat primele explicații despre succesul partidului AUR în diaspora. Iar interviul merită să-l ascultați pentru a înțelege mai bine viața acestor oameni.

„Le este foarte greu între străini, dar mai bine decât afară. Mulți dintre ei sunt mirați că-n Germania pot să meargă la dentist. Și, da, orele de muncă se respectă, nu ca în România.” De fapt, marea problemă, explică Elena, dincolo de bani este nerespectare drepturilor de muncă din România.

Cei doi jurnaliști au făcut o listă cu lucrurile pe care cei plecați le-ar vrea rezolvate: transport școlar gratuit, educație sexuală la școală, și verificarea la sânge a condițiilor de muncă.

Interviul acesta este o incursiune într-o lume pe care o cunoaștem prea puțin.

Câteva recomandări

Aici este site-ul Teleleu, unde puteți contribui la pentru munca Elenei și a lui Cosmin

Iar aici un punct de vedere de acum patru ani

Și nu uitați că Vorbitorincii vă așteaptă.

”România nu poate opri economia, dar nici nu ne poate proteja”

6 aprilie 2021 Cătălin Striblea Ultima oră 0 comentarii

Unul dintre ascultătorii România în Direct, de la Europa FM, a sintetizat situația pe care o trăim astăzi, în pandemie. El spune așa.

”România este un stat care nu-și permite să oprească economia, dar nici nu poate să ne protejeze, pentru că suntem la pământ cu sistemul medical, de fapt cu orice.”

Cred că fraza asta face lumină în ceea ce trăim astăzi. Și ne arată de ce nu avem o direcție coerentă, dar și de ce mortalitatea de la noi ar putea fi mai mare. Și că sunt șanse să fie rău de tot. De fapt, România plătește o sumedenie dintre greșelile trecutului. Și faptul că desprinderea de comunism a fost mult mai grea ca la alții.

Așadar, loviți de un sistem de corupție, politicianism, pile și relații, de răsturnarea valorilor și, pe alocuri, de o idiocrație ieșită din comun, România nu s-a putut dezvolta pe măsura posibilităților sale. Asta a dus la un sistem medical subdimensionat, care s-a apărat cu mâinile goale într-o primă fază și în care acum se trage până la epuizare de resursa umană.

Banii cu care statul ar fi trebuit să impulsioneze economia se duc în totalitate pe pensii și salarii. Și asta ne dă astăzi o economie de subzistență. Uriașul deficit bugetar, împiedică statul să oprească tot și să plătească oamenii să stea acasă. De asta ține orașele deschise. Sau se face că le închide.

Și-a făcut un calcul și câtă vreme nu sapă morminte cu excavatorul, probabil politicianul își spune că vom trece cu daune minime.

Ce faci însă în această situație ca cetățean?

În primul rând conștientizezi că ești pe cont propriu. Că nu o să te salveze statul, dacă Doamne ferește te îmbolnăvești. Și că este mai important să rămâi sănătos. Și că va fi mai ușor să trecem împreună. Dar asta-i varianta optimistă. În realitate cei cu mai puține resurse presează ca drepturile lor economice să rămână nealterate. Și asta pot să înțeleg. Pe altele nu.

Cel mai tare m-a uimit săptămâna trecută dezbaterea pe care nația noastră a purtat-o despre închiderea magazinelor. Nici lipsa autostrăzilor sau a spitalelor, nici alte multe neajunsuri ale societății noastre nu ne-a dus într-o astfel de încrâncenare. Cu atât mai uimit am fost cu cât asta nu se întâmplă în toată țara, ci în orașele mari. 

Și a mai fost ceva care m-a dat peste cap. Incapacitatea noastră de a colabora, de a participa și de a lucra în comun. Dimineața, când se deschid, la 7, magazinele sunt goale, dar cineva mi-a spus că nu-i fac program, că nu se trezește. Pentru mine, refuzul de a face un efort ca să ne fie mai bine la toți mă supără. Oare putem face și noi ceva pentru cei din jurul nostru? Sau e nevoie ca numai statul și ceilalți să facă câte ceva? Așa cum e nevoie ca statul să repare traficul sau  să ia gunoaiele. Statul poate să facă mult, dar nu tot.

Cea mai de auzită întrebare pentru mine în ultimele săptămâni a fost de ce este bună această regulă, dacă poate fi încălcată. Adică cine ne oprește să stăm acasă la cineva de la opt seara la cinci dimineața, dacă vrem să petrecem? Și ce o să facă dacă ne găsesc 20 de oameni în apartament sau 100 în club? Aia e, o să ne dea amendă, doar nu se întâmplă nimic. Și ce se poate întâmpla dacă falsificăm teste PCR? Un dosar penal cu suspendare, probabil.

Așadar, sărăcia poate fi o explicație. Nu o scuză, ci o explicație. Dar ce se întâmplă în multe cazuri de furt, de fals, de încălcare a regulilor, nu este sărăcie.

Nu de sărăcie marile cluburi fac petreceri cu sute de persoane și nici de sărăcie se falsifică teste PCR. La fel, sărăcia nu este un motiv să faci petrecere până la cinci dimineața sau să vrei musai la magazin la ora închiderii. Cum nici exemplul prost nu e o justificare.

Pentru că statul nostru este strâmb hâd și slab, lumea crede că poate să se poarte în consecință. Și eventual să facă un concurs de supraviețuire. Doar că de data asta s-ar putea să nu mai fie de ajuns.

Așa eram acum un an

Graphs.ro vă arată situația epidemiei zilnic

Dorian Galbinski, jurnalist BBC: „De România mi-e dor din ce în ce mai puțin. Ea s-a mutat aici.”

4 aprilie 2021 Cătălin Striblea Oamenii chapeau!, Podcast 00:52:18 0 comentarii

Pe Dorian Galor l-am cunoscut acum mai bine de 20 de ani. Întâi, datorită vocii sale calde, sinonimă cu buletinul de știri al BBC. Apoi, odată cu intrarea în redacția BBC, unde Dorian știa și spunea cele mai multe povești. Eu, la început de carieră, el aproape de final. Știu că sunt norocos că l-am cunoscut. Pe el și pe cei care erau în redacție la data respectivă.

Dorian se numește Galor doar la microfon. Numele său real este Galbinski. Iar la microfon l-a schimbat ca prietenii săi care rămăseseră în România comunistă să nu aibă de suferit. Întreaga sa familie plecase până la jumătatea anilor ’60. Au fost dintre evreii pe care regimul Ceaușescu i-a vândut în Israel cu suma de 10 mii de dolari. ” Părinții mei nu au vrut să plece, trăiau foarte bine în România. Pentru mine Israelul era însă libertate.”

Ce poveste veți afla

Veți afla din acest interviu că românilor care ajungeau acolo nu le era cel mai ușor. Pentru că o luau de la zero, iar viața nu mai era la fel de bună. Dorian a nimerit în război, la 20 de ani. „Un colonel de la Radioul Armatei, care mi-a luat un interviu după o bătălie, m-a felicitat pentru curaj. I-am spus: ce curaj, măi, nene, c-am făcut pe mine de frică. Exact acesta este curajul, mi-a răspuns. Să-ți fie teamă, dar să funcționezi.”

Odată ajuns la Londra, Dorian devine realizator radio, dar ani buni este și interpret al guvernului Marii Britanii în relație cu România. Între cei pentru care a tradus se numără Regina, prințul Phillip, dar și Margaret Thatcher. Fiecare vine cu istorioara lui.

„NU-mi mai este așa dor de România. Ea se mută aici, la Londra, încet-încet!”. Iar pretextul pentru care l-am invitat pe Dorian este faptul că toate aventurile vieții sale s-au strâns într-o carte, „Memoriile unui reporter BBC”, apărută la Humanitas. Vă invit să ascultați o poveste extraordinară.

Câteva recomandări

Sub acest link se află arhiva fostei secții românești a BBC

Aici este destinul unui alt evreu plecat din România

Și nu uitați, că Vorbitorincii vă așteaptă în fiecare zi.

Distopia de la miezul nopții și sărăcia de zi cu zi

30 martie 2021 Cătălin Striblea Ultima oră 2 comentarii

A venit a doua noapte de proteste din România. Poate vine și a treia. Și sunt sigur că și voi ca și mine aveți o neînțelegere asupra  aceea ce se petrece. Pentru că, la prima vedere, pare întâlnire dintre două lumi. Una care are o doză mare de rațiune și crede în știință și alta care crede în poveste.

De aseară și până azi am avut în multe situații senzația că sloganurile, postările și strigătele de pe Facebook s-au întrupat și au început să meargă și să alerge pe stradă. Una este atunci când vezi că cineva scrie pe FB o enormitate. Te gândești că e trol, că nu va face ceva în sensul acesta, că e doar un miraj virtual. Dar acum conspirațiile, incompetențele, răbufnirile și sloganurile au plecat pe stradă.

Una e să vezi o postare pe internet în care cineva spune că medicii omoară oameni, alta este să o vezi în fața unui spital unde să se strige ”asasinii.” Gândiți-vă că acolo, înăuntru sunt oameni care speră că vor trăi și apoi vine o mulțime mare și le spune că cei care pe mâna cărora sunt de fapt îi omoară. 

Da, sunt oameni care cred că o țară se poate conduce de pe Facebook și oameni care se așteaptă ca o problemă să aibă rezolvare imediată, ca în filme. Societatea în care apeși pe buton și primești un răspuns, iar filmele încep direct cu intriga.

E vorba de societatea în care gândirea critică e mai rară, iar validarea se face ca pe FB, citind postări și dându-le like sau block. Și apoi, mai grav, să ajungi să crezi că lumea arată și funcționează doar ca în bula ta.

Mai este o imagine emblematică a nopții. Zeci de manifestanți trec prin fața spitalului din Brașov, iar de la geam îi urmărește un om masca de oxigen pe față. Cei de afară cred că-l salvează pe cel dinăuntru, în timp ce el rămâne în viață, contra credințelor lor.

Videoclipul este sub acest link

Trăim deja o distopie. Una în care se strigă libertate când se închide magazinul. Cum Dragnea și ai lui nu au fost deținuți politici, nici cei care nu mai reușesc să sjungă la magazin sau li s-au dat programul peste cap, nu pot fi comparați cu cei care au strigat libertate în decmbrie 89. Să ne potolim un pic.

Aceasta este însă doar o parte a problemei.

Pentru restul trebuie să încercăm să facem un pas în spate. Să ne dumirim. De fiecare dată când lucrurile ne scapă trebuie să urmărim interesul public. Și să ne înțelegem unii pe alții.

Sigur că scenele de mai sus stârnesc mirare și îngrijorare, dar aici este mai mult. Printre acești oameni se află concetățeni cu probleme reale. Sunt oameni care au sărăcit, sunt oameni cărora restricțiile le tulbură major viața, sunt oameni care-și pierd speranța. Și sunt oameni care nu au contract social. Adică se descurcau cum puteau și ocoleau statul în cele mai multe situații. Nici statul nu-i vedea pe ei. 

Sunt concetățenii noștri care trăiau cu contracte la negru, la gri, care aveau afaceri de subzistență, care nu au o corporație puternică în spate, care trăiau din servicii, alimentație sau din consum. Când intervine o criză statală majoră, sunt primii afectați.

Dar asta nu este tot. Li se adaugă mulți români care s-au întors din străinătate și care și-au pierdut rostul acolo. Ei nu au din ce trăi aici, iar acum când statul pune și mai multe frâne, viața lor este prima periclitată. 

Acești oameni oricum erau pe cont propriu și au ales să trăiască de această manieră. Și azi sunt la fel. Adică încearcă să se descurce. Așa sunt educați și pregătiți de societatea românească.

Întrebarea este ce facem mai departe, ca societate.

Ce răspuns le dăm? Stați la locul vostru sau vă ascultăm? Deocamdată, Președintele le-a spus să-și vadă de treabă că nu renunță la restricții. Iar ministrul de interne i-a anunțat că sunt un grup minoritar care vrea să provoace statul.

Doar că atare răspuns nu va rezolva situația. Întrebări legitime au și o grămadă de oameni care nu participă la protest. Nu toate măsurile sunt explicate, nu toate sunt clare. Multă lume nu înțelege care e problema cu magazinele, alții nu înțeleg intervalele orare. Și persistă sentimentul de nedreptate. Cei mari și puternici care nu vor să plătească, de la petreceri la nepurtatul măștii.

Statul trebuie să facă mai mult și mai bine în chestiunea asta. N-are decât să ne bată la cap de cinci ori pe zi în problema asta. Să ne explice și să ne deseneze chiar. Dacă vrea, acceptăm și emoji.

Apoi să le spună oamenilor atinși de sărăcie cum o să rezolve situația lor. Dacă ai chiar și un grup minoritar, cum ar spune Bode, care are probleme reale, nu-i închizi gura, ci-i vorbești.

O ultimă chestiune pentru viitor

Acesta este al doilea exemplu pe care-l primim al traiului în bule. Primul a fost AUR, acum îl vedem din nou. Fenomenul nu este doar la noi. El este planetar. Pe termen lung acest lucru aduce prejudicii majore oricărei societăți. O să ne dăm seama în câțiva ani de dezastrul produs și, mai mult, o să avem impresia că pandemia era o problemă mică. Căci toate decizilie pe care societățile le vor lua se vor lovi de această lipsă de dialog a bulelor.

30 Martie 2021. Primul concert cu mii de oameni ne arată viitorul

30 martie 2021 Cătălin Striblea Ultima oră 0 comentarii

Un concert de cinci mii de oameni ne arată cum o să fie în viitor. De asemenea, crimele din Myanmar sunt fără oprire. În plus, câteva sticle de Petrus au revenit din spațiu. Și, evident, cum au scos vaporul din Suez.

Știrile despre coronavirus

Japonia se pregătește de un al patrulea val

Primul concert cu 5000 de oameni ne arată viitorul

Un pic de politică

În Venezuela sunt și oameni bogați care mai și fură

Crimele din Myanmar

În alte știri

Cum au scos vaporul din Suez

Câteva sticle de Petrus au revenit din spațiu

Finalul unui proces privind o pastilă de slăbit

Muzica de azi

Știrea din România

Un articol despre tulburări alimentare

Adelina Toncean: ” Bunătatea mea poate schimba ceva”

28 martie 2021 Cătălin Striblea Oamenii chapeau!, Podcast 0 comentarii

Interviul pe care urmează să-l auziți este uimitor din așa multe unghiuri încât nu o să mai prididiți să vă minunați.

Prima dată pentru că Adelina Tonceanu salvează vieți la care nimeni nu se gândește. Sunt copii abandonați în spitale și la care nimeni nu se gândește. Sunt copii bolnavi care trebuie operați în primul an de viață. Și nu numai că-i salvează, dar le dă și un rost în viață.

Adelina a și devenit mamă pentru doi dintre ei. Blondie, Cristi de fapt, s-a stins înainte de 14 ani. Dacă ar fi fost operat până la un an de malformația de care suferea, ar fi trăit și acum. „Blondie mi-a lăsat această vorbă: Bunătatea mea va schimba ceva.”

Adelina i-a devenit mamă lui Andrei acum. „Băiețelul meu se bucură de fiecare zi din pandemia asta pentru că stau mai mult acasă cu el.”

„Ce-au spus ai tăi când i-ai înfiat? Mama m-a întrebat cu ce vrei să te ajut?”

Numai în ultimul an, Adelina a organizat 50 de zboruri către spitale ale lumii care operează copii care nu au șanse la noi. „Mă bucur de ajutorul doctorului Cîrstoveanu care este un om foarte curajos. Și care învață și o grămadă de rezidenți să sară în ajutor.”

Și, apoi, ce te va mira cel mai tare este lipsa revoltei. „Mi-am dat seama târziu, după câțiva ani, că nu de revoltă am nevoie. Cine sunt eu să-i judec pe oamenii care lucrează la statul român? Ce știu eu ce probleme au și de ce au ajuns așa. Nu mai bine învăț cum, împreună, putem face ceva mai bine?”

Și, da, la sfârșit i-am spus că pare un înger.

Câteva recomandări

Aici este site-ul Asociației Blondie unde puteți contribuie și voi

Și nu uitați că în orice moment, aici găsiți Vorbitorincii

Despre alți salvatori, am vorbit aici.

Magistrații ar trebui să refuze imunitatea votată de Parlament

24 martie 2021 Cătălin Striblea Ultima oră 1 comentariu

Pentru că în țară sunt treburi mai importante, nu o să observați astăzi momentul în Camera Deputaților va adopta legea de desființare a SIIJ. Acest lucru se va petrece după o așteptare de mai bine de un an de când avem o nouă putere.

Sigur, însă, că de lege este atașată o nouă tinichea a cărei explicație nu stă în picioare nicicum. Este vorba de trimiterea în judecată a magistraților doar cu avizul CSM. Respectiv, CSM este cel care se uită pe dosar și pe baza unor criterii doar de el știute, acceptă ca un judecător să fie trimis la instanță sau nu.

Liderii coaliției de guvernare spun că este un compromis necesar ca acest amendament al UDMR să fie acceptat. De ce? Pentru că altfel legea nu ar fi votată de UDMR. PSD și AUR deja se opun, iar aceasta este condiția trecerii ei.

Am mai fost pe aici

Bănuiala mea este că și PNL sprijină acest lucru pentru că l-a mai gândit o dată. Este vorba de proiectul depus acum un an de Cătălin Predoiu și care spune același lucru. Bonus în propunerea sa era că deschiderea dosarului trebuie avizată chiar de procurorul general. Iată și argumentele din expunerea de motive de atunci, mai jos.

„În scopul asigurării unei protecţii adecvate a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârşite prin sesizări/denunţuri arbitrare, proiectul de lege prevede instituirea unor mecanisme suplimentare, cu rol de garanţie, în cazul în care aceştia au calitatea de suspect în dosare penale, reglementarea propusă asigurând, totodată, un echilibru între aceste garanţii şi necesitatea unui mecanism efectiv în materia răspunderii penale a magistraţilor, în situaţia existenţei unor probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana în cauză a săvârşit o infracţiune”

Cum ar veni, magistratul respectiv va avea parte de o judecată în față CSM. De ce? Nu este clar. Dar ce va considera judecătorul în a cărui instanță ajunge dosarul? Din moment ce colegii lui au spus deja că există niște lucruri temeinice acolo, ce fel de judecată va da el?

Mai grav mi se pare însă altceva. Gândiți-vă că un astfel de dosar este blocat înainte de instanță. Un dosar cu orice cauză. El rămâne atârnat acolo de numele acelui judecător care va avea cauze pe rol în continuare. Ce vei simți tu, parte în dosar, când te va judeca un om a cărui dosar este neterminat? Câtă credibilitate mai are respectivul în fața celui care cere dreptate?

Ce efecte va avea legea?

Peste 1000 de magistrați au semnat o petiție ca să se opună acestui lucru. Mi se pare că sunt puțini.

Aveți numele lor mai jos

Iar sub acest link aveți opiniile mai multor magistrați reputați despre această bombă cu ceas

Există și două efecte imediate în această chestiune. Primul este că legea va avea un control constituțional care se va întreba de ce este necesară o imunitate suplimentară. Iar asta poate duce la căderea ei și la reluarea procesului legislativ.

Al doilea este că o mare parte a populație va mai adăuga o bilă neagră la breasla justiției. Carieră scurtă, pensii speciale întemeiate pe interpretarea în răspăr a legilor, imunitate. Calea cea mai scurtă ca să ai o justiție necredibilă mereu. În afară de a purta robele respective și de a te bucura de câteva beneficii, nu o să mai fie o mare onoare să fii parte din breaslă.