usr

Ce e bine și ce e rău în cazul lui Moise Guran

Dacă tot a intrat Moise în politică, câteva rânduri ca cititorii acestui blog să știe unde mă aflu în chestiune. Am ezitat să scriu până acum. Pare important, dar nu e chiar a game-changer, cum ar spune englezul. Moise era un jurnalist important până ieri, cu sute de mii de admiratori, azi este doar unul dintre sutele de politicieni de la care așteptăm să confirme în interesul nostru. Dar cum multă lume vorbește, iată ce se întâmplă. 

1. Nu ni se întâmplă lucruri nemaivăzute. E plină lumea de jurnaliști intrați în politică. Mi s-a întâmplat ieri să văd o listă cu zeci de cazuri din Canada, inclusiv cu membri ai guvernului. La fel și în America. Luați, de exemplu, cazul lui Al Gore care a ajuns până la Casa Albă. El a fost jurnalist de investigații și, ca urmare a anchetelor sale, doi oameni au ajuns la pușcărie. 

2. Jurnaliștilor le este ușor să treacă în politică. Sunt antrenați să înțeleagă sisteme administrative și politice, au capacitatea de a lucra cu ușor cu informații, știu să documenteze un subiect, au o capacitate de conexiuni mai mare decât în mod obișnuit. Dacă sunt înzestrați și cu un dar oratoric sau carismă, trecerea pare chiar ușoară. De multe ori, asistând din culise la luarea deciziiilor, ajung să creadă că pot face mai bine și mai repede decât personajele lor. Nu e o dramă, e doar firesc și omenește. Spre deosebire de jurnaliștii sportivi care cu greu s-ar descurca în iarbă, cei de pe politic chiar pot avea succes. 

3. Cosmin Prelipceanu m-a întrebat cine câștigă, cine pierde. De pierdut, pierde breasla. Orice voce mai puternică nevoită să plece sau care alege să plece slăbește o lume deja subțire. Golurile de tipul acesta se umplu greu. Mai ales că jurnaliști mai puțini vizibili aleg și ei să facă parte din sistem, dar la alte nivele: funcții în administrație sau politică despre care cred că au capacitatea de a le gestiona. De câștigat, câștigă clasa politică și poate societatea pentru că ajung acolo oameni cu o cultură organizațională care poate schimba ceva.

4. Nu vă luați de declarația din 2015 în care spune că-i detestă pe jurnaliștii intrați în politică. De atunci și până acum an viața fiecăruia s-a schimbat ceva, credințele au fost puse la încercare. E greu să ceri oricui să fie ca un pahar curat de apă. Schimbările de credință, declarațiile emoționale sunt azi o regulă. Lucrul care contează cu adevărat este dacă intrarea în politică este onestă, adică făcută pentru public. Și desigur, trebuie să recunoști că o faci și pentru tine. Este imposibil altfel. 

5. Ce nu este în regulă. Potrivit declarațiilor sale, Moise Guran a lucrat la programele electorale ale USR PLUS. Și asta când era ziarist. Și i-a avut invitați pe ambii lideri. Ba chiar a făcut o dezbatere electorală. Asta este greșit. Chiar dacă, așa cum susține, nu era plătit. Publicul ar fi trebuit să știe că el lucra cu unul dintre candidați. Sau că ideile sale erau preluate de către cei din USR PLUS. Cu acest balast pleacă în politică și se trece la pasivul său chiar înainte de a face ceva.

6. Dacă emisiunea sa a fost folosită ca să-și construiască o platformă politică, iar e greșit. Dar cum nu o să știm asta niciodată, el singur va trebui să-și dea răspunsul. Eu sper să aibă succes cu proiectele pe care ni le propune. Până la urmă, dacă-i reușesc, poate progresăm.

7. În fine, succesul este o chestiune complicată în politică. Sutele de mii de admiratori nu sunt îndeajuns în partid. Puterea se împarte altfel, iar testele sunt mult mai diverse. Îl vom cunoaște mai bine când va ajunge la putere.

 

Cu ce ne alegem după acordul dintre USR și PNL

Chiar dacă situația actuală pare una de criză politică, mi se pare că lucrurile stau un pic mai bine decât în lunile trecute. Aerul pare mai respirabil. Se discută lucruri firești, normale pentru o democrație și o viață politică sănătoasă. Avem dezbatere, avem argumente pro și contra și asta e bine. Avem, însă, și o fragilitate a spațiului politic mai rar întâlnită la noi. Opțiunile celor cinci partide care au dat guvernul jos sunt atât de diferite încât acordul politic va fi supus unor compromisuri majore.

De fapt PNL va trebui să guverneze pe chestiuni punctuale, unde să obțină acorduri conjucturale. Asta spunea și Dan Barna în interviul de la Digi 24. Asta înseamnă că unele teme vor fi greu sau imposibil de realizat. Voi privi la câteva dintre ele, așa cum rezultă din acordul USR cu PNL. În fapt, PNL a obținut acordul USR, dar nu oferă mare lucru în schimb.

Cele două formațiuni spun că doresc alegeri anticipate. Eu cred că, azi, USR este singura formațiune care vrea așa ceva. Și că odată a juns la guvernare, Ludovic Orban nu-și va dărâma singur guvernul, decât dacă va traversa o criză economică majoră. PSD nu vrea alegeri pentru a avea ce toca. La fel Pro România, care nu a terminat de devorat PSD-ul. ALDE și PMP nici atât pentru că sunt partide mici, în scădere. Iar UDMR chiar nu are de face așa ceva. Așadar, eu văd aici un drum închis, iar PNL nu are de ce să-și respecte asigurarea dată USR. E un partid mare, care are de hrănit multe guri.

Alegerile locale în turul doi sunt blocate de UDMR. Aceasta nu este de acord cu o Ordonanță. Nu va fi de acord nici cu o lege. La fel PSD care-și apără primarii. Nici PNL nu va trage tare pentru că are destui primari. Cei care au rămas nu reușesc să pună o astfel de majoritate. Nu văd acest deziderat realizabil. Doar dacă PNL sacrifică unele primării pentru a lua Bucureștiul. Dar asta înseamnă că USR să renunțe și la Nicușor Dan și Vlad Voiculescu. 

Recursul compensatoriu, anularea sau modificare sa sunt posibile. Până și din PSD sunt voci care spun că legea a făcut rău. Lucrurile au luat o turnură care se poate întoarce împotriva inițiatorilor săi. Cred că est un lucru realizabil cu mare majoritate. 

Desființarea SIIJ. În realitate doar PNL și USR susțin acest lucru. Restul clasei politice își dorește oricând o armă împotriva DNA. Doar PMP va avea un discurs dublu aici, adică va spune una și va face alta. Dacă Orban nu dă ordonanță aici, desființarea nu va avea loc. Știm sigur doar că va da Ordonanță pentru renunțarea la pensionarea anticipată a magistraților sau va amâna procedura. 

Inițiativa Fără penali în funcții publice nu are șanse. PSD, Pro România, UDMR, PMP și o parte din PNL o dezavuează. Nu are nicio șansă. Sper să mă înșel.

Desființarea pensiilor speciale sau plafonarea lor. Va fi o temă în viitoarea campanie electorală. Va fi făcută la un moment dat. PSD și Pro România se vor opune, mai puțin în privința magistraților. Aceștia sunt, însă, protejați de o decizie a CCR. La fel militarii, de decizia politică.

Ordonanța 114 va fi abrogată în forma actuală și marile companii vor scăpa de taxe. PNL promite acest lucru, USR îl sprijină. Ponta are viziuni liberale. Atenție, însă! Când gaura de la buget se va vedea de adevăratelea, vor veni aceleași taxe sub alte forme. 

Chestiunile administrative și de mediu sunt atât de complicate încât va fi greu ca în următorul an să avem o modificare radicală. 

Cred că PNL va avea un guvern după un rând de voturi sau două. Cu toate acestea, anul următor nu va fi unul al schimbărilor fundamentale, ci posibil un început, o desțelenire. Se vor face progrese mici și unele poate vor însemna ceva. Temperați-vă așteptările, însă!  

  

 

De ce nu poate intra USR la guvernare

Valuri de editoriale și analize tv împing USR-ul spre guvernare. Noul partid s-a confruntat în ultimele zile cu o presă amarnică și intensă, care i-a cerut apăsat să intre la guvernare. Foarte bine. Presa poate cere orice. Argumentul este că interesul public al unei Românii în mai multe  tipuri de crize prevalează interesului politic al USR.

Am asistat chiar la două dezvăluiri, de la CTP și de la Moise, care spun că au votat USR-ul și că sunt în asentimentul tuturor votanților săi, atunci când le cer intrarea la guvernare. Știu că noi, jurnaliștii, trăim de multe ori cu impresia că vorbim în numele foarte multor oameni, dar nu știu câți dintre oamenii din USR chiar vor acum la guvernare.  

În fine, noi am mai trecut printr-un episod similar. Alianța PD-PNL s-a născut cu o biciuire a celor două partide de către o mare parte din presă. Existau mai multe materiale despre viitorul luminos al Alianței decât declarații ale liderilor săi. 

Eu o să analizez de ce nu intră USR la guvernare sau de ce consideră echipa sa de conducere că nu e bine.  Și pot să spun că uneori trebuie să te abții să faci unele lucruri ca să obții mai mult. 

USR nu poate intra la guvernare din cauza candidaturii lui Dan Barna. El are o șansă reală de a merge în turul doi al alegerilor prezidențiale. Dacă radicalizează masa sa de alegători, atunci poate face asta. Or tocmai asta se întâmplă în ultimele zile. O parte din USR consideră că articolul din Rise a fost nedrept. Apoi, împingerea sa în corzi de către liniile de atac ale PNL, în chestiunea guvernării, va enerva multă lume. 

De asemenea, cum să intri în guvernul lui Iohannis ca  mâna a doua când peste două săptămâni tu va trebui să construiești o campanie anti-Iohannis. Iar dacă intri astfel într-un guvern, o să fii doar un valet. Și, da, bătălia împotriva lui Iohannis este onestă. Este președintele Iohannis unul fără reproș? Nu ar trebui să primească un avertisment?

Da, USR a participat la răsturnarea PSD. Pentru că PSD este răul cel mai mare prin prisma măsurilor din ultimii ani. El a năruit credibilitatea, justiția și economia României. Trebuia înlăturat. Intrarea la guvernare este altă poveste. 

În actualul Parlament, USR are doar opt la sută. Nu are o legitimitate care să-i permită mai mult de un post-două de ministru. Ce domeniu ai alege și cât ai putea face în  acest an? Câte dintre reformele inițiate de tine ar avea succes? Viitorul guvern va fi unul prizonier al Parlamentului, mai rău decât guvernul Cioloș. Mai ales al doilea, dacă Orban pică prima dată. Iar Barna și compania vor deconta tot ce nu pot face. Vor fi trecuți la capitolul dezamăgiri și tocați ca atare. Și toate formațiunile vor trage în ei.

Apoi nu uitați cine este PNL. E același partid care a fost în combinația USL. Și-i are și pe toți urmașii lui Băsescu. Toți știu să facă politică veche și mai cu toate combinațiile. Or USR este un partid anti-sistem. Dacă intră acum cu lumea veche, pierde acest avantaj pe vecie. Nici nu va putea  face nimic, dar va fi trecut la ”toți sunt la fel.” Aceeași clisă. 

E o iluzie să credeți că PNL și vechea clasă politică vor face ceva din ce le promit. Stați un pic de vorbă cu fruntașii PNL și vedeți dacă vor alegeri de primar în două tururi. Credeți că vor trece ”inițiativa fără penali”? Eu, nu. Singurul lucru cu care vor fi de acord este eliminarea recursului compensatoriu. Și nici nu va accepta nicio negociere pe tema comisarului european. Dacă nu ai un cuvânt de spus pe această temă, de ce ai intra?

De fapt, cu câteva locuri de miniștri, la ce ar conta expertiza ta în guvern? Și cât de decisiv ai fi? Trebuie să intri ca să-i oferi României o gură de aer? Tocmai a primit-o. Peste șase luni sau un an, poți lua totul: Președinte, Parlament, Guvern. Merită încercat. Deocamdată sprijinirea din Parlament pare a fi opțiunea cea mai bună pentru USR.

Acestea sunt calculele politice. Interesul public spune că România trebuie să aibă cât mai curând o guvernare responsabilă. De acest lucru sunt responsabili în primul rând cei desemnați să formeze guvernul. Ei pot lua toate măsurile pe care alegătorii lor le așteaptă printr-o colaborare parlamentară. Marea mea speranță este ca epoca ticăloșiilor să se sfârșească. La asta trebuie să fim atenți. 

 

La frizerie sau la guvernare?

Trebuie să recunoașteți că frizerul domnului Barna e un pic ghinionist. Una e să-l tundă pe un parlamentar obișnuit, fie el și lider al opoziției, alta e să tunzi un prim-ministru sau un prezidențiabil. Domnului Barna trebuie să-i fi fost, însă, mai plăcută această variantă. Până la urmă nici nu avea mari opțiuni. PSD nu putea fi înlocuit de la guvernare, decât dacă ar fi vrut. În ce mă privește, cred că situația de la frizeria domnului Barna este preferabilă. 

Nu reușesc deloc să mă înscriu în retorica și agitația acestor zile care ar spune că e musai ca PNL plus USR să ajungă la guvernare acum și în orice condiții. Oi fi îmbătrânit și am devenit mai cinic. Sigur că politica presupune un idealism și un purism desăvârșite. Sigur că binele societății primează și că un partid trebuie să facă orice ca să ajungă la putere. Totuși, a te arunca cu capul înainte, fără un calcul, este o exagerare. 

Un alt motiv pentru care nu mă agit foart tare este pentru c-am mai văzut acest spectacol. Țin minte condițiile în care s-a născut cu scrâșnete Convenția Democrată. Cât de mari au fost tulburările care să reunească PNȚCD, PNL. PD, UFD și ce alte ferătanii au mai fost pe acolo. Un guvern de coaliție este un lucru complicat. Mai aproape și mai bine văzută este Alianța Dreptate și Adevăr. În primăvara lui 2003, inițiativa a fost întâmpinată cu zâmbete, neîncredere și neputință. PD chiar avea în statut că nu poate face alianțe cu alte partide politice..

Întrebările, insinuările, piedicile au fost la fel de mari precum acum. Ba, acum mi se pare mult mai greu pentru că în urmă cu 15 sau 25 de ani nu exista Facebook, unde toată lumea să-și dea democratic cu presupusul. Sunt însă foarte liniștit. CDR, DA și ce fac acum PNL și USR au o trăsătură comună, adică un dușman comun PSD. Câtă vreme acesta va exista, alianțele împotriva sa sunt naturale. De asta și aceasta va exista. 

Pe de altă parte, ea nu poate funcționa, însă, acum. Nu poți guverna minoritar, nu le poți da miniștri lui Victor Ponta și lui Traian Băsescu și nici nu poți negocia la nesfârșit cu 30 de oameni din PSD și ALDE dispuși să trădeze. Asta nu este politică în interes public, ci doar o ciolăneală care va compromite pe toată lumea. În acest moment guvernul Dăncilă este răul cel mai mic pentru că poate fi controlat parlamentar și instituțional. El va dispărea imediat după alegerile prezidențiale și va lăsa o guvernare nouă.  

Dincolo de asta, cred că e momentul să depășim logica ”trebuie să face orice ca PSD să nu mai existe”. Au trecut 30 de ani și fostul partid comunist se îndreaptă spre irelevanță. Cred că de aici încolo se poate guverna de altă manieră. Cu proiecte și idei și cu răbdare. De asta trebuie să avem răbdare pentru o guvernare ”pe curat.”

Go Ciolo sau rămâi low-cost

Dacian Cioloș a dispărut la Bruxelles. Are de făcut lucruri înalte. A lăsat în urmă un interviu în care șovăie ca de obicei, un mesaj al șefului de cabinet din care aflăm că nu vrea musai politică și o aură că poate dispare cu talent la momete cheie. 

Cumva, neașteptat, la plecare, USR i-a spus că poate să vină. Cumva partidul lui Nicușor Dan s-a dovedit ingrat și i-a pus oferta asta pe masă. Ingrat pentru că Nicușor a construit aproape de unul singur și-a făcut o breșă importantă în politica românească. 

Mai mult

De vorbă cu parlamentarul care a mâncat din gunoi

USR-ul venit de la Cluj este un șoc pentru Parlament: un senator doarme în jilț, iar un deputat mănâncă din gunoi. Scandalos, primul caz, dar al doilea îți taie respirația. Dincolo de greață și alte reacții legate de gunoi, te izbește și un iz de populism. Adică, ce trebuie să faci mai mult să vadă alegătorul că ești alături de ei.

Altfel, are vreo noimă ceea ce-a făcut Adrian Dohotaru? Am stat câteva minute de vorbă și a rezultat că este un mai articulat decât parlamentarul clasic. Mai articulat și mai de ascultat.

Mai mult