turism

O întâmplare posibilă doar într-un hotel din România. La mare, în România

Un prieten a fost zilele trecute la mare. A fost la scump, cum ar veni. Mamaia Nord-Năvodari, într-un loc mișto cu super-prezentare, enșpe stele și pretenții. A dat mult, că a vrut liniște și respect.

A ajuns vineri după-masa. Camera mișto, poate nu tocmai acolo unde și-ar fi închipuit, dar bine. Doar că vasul wc-ului pica din perete. „Nu înțelegeți dumneavoastră”, îi spune recepționera. „Nu ați mai văzut model din ăsta”.

Mai mult

Cum să stricăm Poiana Brașov

Am fost de două ori la Poiană de Revelion, în ultimii ani. Mergem pentru că lui Vladimir îi place să schieze și pentru că acolo sunt condiții ok. Altfel, mergem la Sinaia pentru că ajungem foarte repede. V-am povestit experiențele aici.

Mitul spune Poiana că este o stațiune scumpă, dar cred că e cu 25 la sută mai ieftină decât Sinaia. Dar, ca și la Sinaia, nu scumpetea e problema, ci întâmplările de care ai parte acolo. De data asta, avem un cumul de fapte între administratorii stațiunii, proprietari și clienți.

Mai mult

Cum ajungi să le susții pe ”fetele noastre” în Danemarca

Un căpșor blond, aproape alb, se ridică după speteaza scaunului. Ușor, ușor, cât să ne vadă. Are ochi albaștri ca mai toată nația de pe lângă noi. Nu are mai mult de 3-4 anișori și vrea să știe cine vorbește limba ciudată pe care nu a mai auzit-o niciodată.

Cu siguranță că a vrut să vadă cum arată niște români. Nu am nici un dubiu că toți părinții din tren știu exact cine suntem. Acum o oră am scos un steag și ne-am făcut selfie-uri cu el. ”Fetelor, venim!” Cred că după miercuri, toată Danemarca știe cum arată un steag românesc. Mai mult

Un city-break valabil doar zece ani

Week-end-ul acesta am fost în Germania. Am avut treabă, dar am reușit să rup câteva ore sâmbăta la prânz pentru mine. Prietenii mei m-au invitat să aruncăm o privire pe Valea Rinului, unde Mainz-ul este unul dintre cele mai importante orașe.

Am mers de la Mainz la Rüdersheim cu vaporul, iar la întoarcere cu trenul. Pentru un tip comod ca mine, lipsa mașinii a făcut sens de abia pe parcurs, căci nu știam la ce să mă aștept. Am înțeles însă semnificația excursiei, cam la jumătate de oră după ieșirea din Mainz. Mai mult

Zece lucruri bine de știut când pleci cu avionul din România

 

În ultimul an am călătorit cu avionul mult mai mult decât o făcusem în mod obișnuit. Am avut câteva curse interne, dar cele mai multe au fost internaționale. Am studiat în toată perioada ce se întâmplă pe aeroport și mi-am dat seama de câteva mișcări care să vă facă viața și așteptarea mai ușoară.

Nu e musai să veniți cu două ore înainte, cu o oră jumătate aveți suficient timp să ajungeți la avion, chiar dacă vă lăsați mașina la parcarea pe termen lung. Atenție, la Otopeni P1 și P2 sunt cam totdeauna pline, mergeți direct la cele mai îndepărtate, O să mergeți pe jos 5 minute. Vedeți însă că la întoarcere, de la sosiri, o să mergeți sănătos. Mai mult

Mici secrete pentru o zi simplă în Muscel

Mi-a plăcut întotdeauna să plec ”la munte” în zona Muscelului, mult mai mult decât pe Valea Prahovei. Se ajunge și se pleacă mult mai ușor, vii pe autostradă, iar acum după ani lungi de așteptare e gata și drumul de la Pitești la Câmpulung.

Așa că într-o oră jumătate  ajungi acolo. Dacă ai doar o zi la dispoziție, sâmbăta, în cazul nostru, mergeți spre Cândești și Albeștii de Muscel. Faceți o haltă la piață în Câmpulung și luați o pastramă de vițel de la restaurantul de lângă stația de microbuze. Știu, nu o să vă placă cum arată, dar curaj, intrați, oamenii sunt de treabă și mâncarea bună. Mai mult

Zece lucruri de știut în Țara Hațegului

Am fost jumătate de săptămână în Țara Hațegului și am văzut și bune și rele. Și prima estimare este că statul nu e nici la jumătatea investițiilor făcute de privați, ba pe alocuri îi mai și încurcă. Cât despre obiceiurile turistului și pelerinului român, ele ne definesc încă o dată ca o națiune specială. Ce am văzut și ce am aflat.

1. Pelerinii de la Prislop vor să ajungă cu mașina până la mormântul lui Arsenie Boca. Cred că ar fi fericiți dacă s-ar ajunge la mormânt precum la McDrive. Nu vă mai spun că toți cei care refuză să se dea jos din mașină sunt tineri, au mașini noi și bune și uneori se iau la înjurat în blocajul general. Mi s-a părut absolut fabulos că printre mașinile pline cu oameni sănătoși, pe o ploaie torențială, o femeie cu un singur picior mergea în cârje ca într-un soi de demonstrație despre ce ar trebui să fie Prislopul. Mai mult

Ia picioru’ de pe Coloana Infinitului!

”Ia picioruuuuu’!”. Polițistul gras cu mustață pe oală se repede spre Coloana lui Brâncuși. L-am văzut de câteva minute bune. Stă cu o colegă pe bancă, singura bancă de la umbră din tot parcul. În rest, câteva aspersoare se chinuie să învie iarba arsă, dar cum afară sunt 35 de grade, cred că mai mult o omoară. Polițistul își întinde lung picioarele scurte cu șosete albe și își dă șapca pe spate.

E duminică, trecut de amiază și e plin de turiști. Sare deodată și începe să țipe: ”ia picioruuuuu’, ia domne picioru’ de pe Coloana Infinitului”. Nu aleargă că l-ar omorî căldura, dar se duce hotărât spre țintă. Nu tocmai drept, ci face un arc de cerc ca și cum căldura l-ar devia de la traseu. Mai mult

Cum s-au îngropat niște bani publici pe plaja Sulina

Pe plajă la Sulina există un loc de neînțeles, dar frumos în egală măsură. Ministerul Dezvoltării, laolaltă cu două firme, a investit aproape 2 milioane de euro să facă un sat de vacanță. Satul s-a făcut pe plajă, chiar în lipsa unui aviz de la Rezervația Biosferei. Afacerea este una complicată și o găsiți în România Liberă. Până la urmă, satul nu a mai fost dat în folosință primând protejarea speciilor de plante situate chiar lângă mare. Mai mult

De ce merită să ajungi la Sulina

După 24 de ore, Sulina mi se pare o bizarerie, un amestec de bine și nepotrivit, care face locul unic. Aici ar trebui să colcăie  de turiști, să se calce pe picioare, să fie zeci de pensiuni și la prețuri din cele piperate. Adică ar trebui să fie de fapt cea mai prețuită stațiune de la mare

Plaja e fabuloasă, se întinde pe kilometri întregi și dacă pleci din zona centrală, nu o să vezi țipenie de om. Prețurile sunt încremenite în urmă cu câțiva ani, dar nici magazinele nu par să fie ieșit din anii 80. Multe dintre străzi sunt ulițe, iar cele principale sunt acoperite cu piatră, căci nu ai stație de betoane sau asfalt. Mai mult