sport

Două vorbe despre Halep la înfrângere

L-am citit pe CTP de dimineață și vreau să-i spun că nu mă miră tăcearea din jurul Simonei. E o reacție firească. Oamenii se entuziasmează la victorii, iar marile succese sunt cel care îi pun în mișcare. Înfrângerea e primită cu strigăte doar când e o dramă sau când e rezultatul unor ani buni de minciună și furt, vezi cazul fotbalului.

Ori nu este cazul Simonei Halep. Dacă ea s-a impus prin ceva în România, atunci vorbim despre respect. Respectul acordat muncii susținute. Căci, în cazul lui Halep, lumea a văzut doar atât: multă muncă și apoi trofee. Asta și pentru că nici nu este nimic altceva de văzut. Este unul dintre modelele corecte ale României. Printre puținele. Mai mult

Cum făceam sport pe vremea lui Ceaușescu

Revin la mai vechea mea idee despre copilăria din anii 80, care nu e neapărat mai bună. Știți voi povestea: noi stăteam mai mult afară, trăiam mai sănătos, ce pățesc copiii noștri, bla. Fals.

Am fost de tură la supravegherea lui Vladimir week-end-ul ăsta. L-am dus de două ori la fotbal. Mai fusese la înot și la tenis.  Am văzut o grămadă de copii fericiți, roșii la față care au trăit la intensitate antrenamentul  de la Champion Club. Și m-am uitat un pic cu invidie la ei. Aveau echipament, bluze colorate, pantofi cu crampoane,o minge de calitate. Și porți cu plase, frate! Porți cu plase în care mingea se oprește să te poți bucuar de gol.Plus un profesor care să-i strunească

Și mi-am adus aminte cum era cu fotbalul nostru. Mai mult

Turul perfect al lui Senna

Nu-mi amintesc să-l fi văzut pe Senna concurând. Cablul a venit târziu la noi. Pentru generațiile mai tinere, cablul a fost introdus prin 91-92. Până atunci aveam TVR 1 și TVR2 și canalele de la Moscova. Din cauza asta, nu-mi aduc aminte dacă au fost curse ale sale la tv, în România.

Așa că prima mea amintire legată de F1 a fost chiar moartea lui Senna, pe care am văzut-o în direct la unul din canalele lui Berlusconi. Cumva știam că e mare, cel mai mare. Legendele nu au nevoie de cablu. Ele vin pe nesimțite spre tine. Azi o frântură, mâine o fotografie, poimâine replica unui prieten. Sau o vorbă aruncată altuia: ce, te crezi Senna? Într-un fel se bucura de statuia unui fotbalist cu diferența că pe ei îi și vedeam. Sau îi găseam în pachetele cu gumă. Mai mult

Care este faza cu tableta

În general, Vladimir se repede în casă ca o furtună. Își leapădă hainele pe unde apucă. Chiar acum, când scriu, a ales unul din fotoliile din sufragerie. Claie peste grămadă, geaca, o bluză de trening și o căciulă de iarnă. Sper că a apucat să se descalțe. Cronometrat, i-a luat 317 secunde să se arunce în tabletă. 317 secunde doar pentru că îl mai întreb eu între timp ce a mai făcut la mate și română, altminteri…

Apoi, la luptă, la război, cu cele 43 de jocuri pe care le are pe tabletă. Nu mult, cateva minute, până e gata masa, apoi trece la teme. Jocurile le-a numărat de curând. Unele dintre ele le-am cumpărat chiar pentru că Vladimir își alocă zilnic timp să vadă ce e nou în appstore. Parolele nu le știe, așa că trebuie să mă roage pe mine să le dau jos.

Nu mă întrebați de ce fac asta, că răspunsul e evident pentru toți cei care au copii în generația asta.

Mai mult