sport | Striblea.ro

Câțiva părinți au luat-o razna

29 martie 2016 Cătălin Striblea 2 comentarii

Știrea asta este complet insuportabilă. Am tot sperat că nu e adevărat. Că este un eveniment minor, că au fost acolo doi părinți nebuni, care și-au ieșit din fire. Dar, nu, a fost o bătaie generalizată, fără discernământ, care a implicat 20 de părinți. Adevărul este de o mizerie cumplită. Și este descris de Prosport foarte clare.

Părinţii s-au bătut cu sălbăticie în tribune, fiind nevoie de intervenţia poliţiei
Martori oculari vorbesc de 20 de persoane implicate. În timpul încăierării, părinţii au rupt gardurile.
Spectatorii au povestit că mama unui copil din teren a fost bătută bestial de mai mulţi părinţi ai unor copii de la echipa gazdă.
Copiii priveau îngroziţi scenele de pe margine şi n-au mai putut relua partida.

Mai mult

Cel mai bun fotbalist din cărți

25 martie 2016 Cătălin Striblea 1 comentariu

Eu sunt generația care l-a citit pe Cruyff. Nu l-am văzut jucând decât atunci când am crescut și a apărut pe youtube. Dar știu că pe coperta uneia dintre cărțile lui Ioan Chirilă era un tricou portocaliu cu numărul 14, plutind deasupra tuturor.

Am citit astfel toată povestea. Am aflat de haita lui Ajax, de fotbalul total, de generația spectacol pentru părinții noștri și, prin Chirilă i-am simțit neîmplinirea finalelor de Cupă Mondială pierdute.

Mai mult

Ryde. Tomas Ryde

21 martie 2016 Cătălin Striblea 5 comentarii

Într-un articol din România, cineva încerca să-i găsească un ultim nod în papură: ”nici acum nu a învățat românește.” Ironie fină și nu prea, cu adresă la turele pe care Tomas le făcea în jurul fetelor la meciurile de la mondiale și când nu rostea prea multe cuvinte.

Adevărul este că noi nu am învățat nici măcar cum îl cheamă pe Ryde. Nu se zice Ride, cum prea des auzim, ci Riude, cum îl cheamă suedezii la ei acasă. Mai mult

Ce nu știe și nu înțelege Nicușor Dan despre sport

17 ianuarie 2016 Cătălin Striblea 10 comentarii

De mulți ani tot aud o mantră între intelectualii români și în special în zona celor care intră în contact cu zona de administrație. Undeva, pe la școlile lor și în lecturile lor, a apărut ideea că sportul profesionist este o afacere și trebuie tratată ca atare. Adică, să despărțim banul public de banul ”învârtit” prin sport.

În mantra asta a picat recent și Nicușor Dan, dând dovadă și de superficialitate și de neștiință. „Consider neoportun ca Primaria Bucurestiului sa se milogeasca de guvern sa nu taie furnizarea gazelor, sa nu existe terenuri de sport in care copiii sa poata face gratuit sport, sa nu existe suficiente crese si gradinite de stat, dar aceeasi primarie sa plateasca salarii de sute de mii de euro unor handbaliste,” a scris pe Facebook. Mai mult

De ce nu putea România să ia Campionatul Mondial acum

21 decembrie 2015 Cătălin Striblea 1 comentariu

Herning este un oraș aproape deprimant. Case pătrate de cărămidă deasupra cărora în trei zile nu am văzut cerul albastru. Mica stradă pietonală are agitația unei duminici dimineață în București, deși este la ora marii petreceri. În fața barurilor, într-un soi de ghivece, ard focuri deschise care îi încălzesc pe fumători. Lumea este mai curând liniștită, cu excepția norvegienilor care sărbătoresc cu chiote.

Fetele au fost invitate la banchetul oficial, un amestec de costume, treninguri și rochii de seară. Dar ceva mai târziu li s-au alăturat câtorva suporteri români care sărbătoreau în cel mai vesel pub din oraș. Li s-au alăturat este un fel de-a spune. Au intrat, au salutat și au plecat, în admirația generală a norvegienilor care umpleau la refuz locul. Româncele sunt super-staruri și au fost supuse unei ședințe foto ad-hoc. Mai mult

Cum ajungi să le susții pe ”fetele noastre” în Danemarca

20 decembrie 2015 Cătălin Striblea 2 comentarii

Un căpșor blond, aproape alb, se ridică după speteaza scaunului. Ușor, ușor, cât să ne vadă. Are ochi albaștri ca mai toată nația de pe lângă noi. Nu are mai mult de 3-4 anișori și vrea să știe cine vorbește limba ciudată pe care nu a mai auzit-o niciodată.

Cu siguranță că a vrut să vadă cum arată niște români. Nu am nici un dubiu că toți părinții din tren știu exact cine suntem. Acum o oră am scos un steag și ne-am făcut selfie-uri cu el. ”Fetelor, venim!” Cred că după miercuri, toată Danemarca știe cum arată un steag românesc. Mai mult

Pentru cine jucăm noi? Pentru noi!

18 decembrie 2015 Cătălin Striblea 2 comentarii

Scriu rândurile astea cu câteva ceasuri înainte de meciul uriaș dintre România și Norvegia, la Campionatul Mondial de Handbal. Uriaș pentru că România are nevoie, nu numai în handbal, de o medalie la acest nivel. România are nevoie de încredere. România are nevoie să se agațe de un simbol. Și are multă dragoste de dăruit pentru cineva care merită.

Iar cele menite să facă lucrul acesta sunt câteva fete care, uneori, sunt cele mai detestate din România de către unii. Dacă există o echipă în România căreia să i se ceară imposibilul și, din când în când, să-i reușească, atunci aceasta este. Mai mult

Am făcut-o din nou!

14 iunie 2015 Cătălin Striblea 0 comentarii

România merge din nou la Campionatul Mondial de handbal feminin, după dubla cu Serbia, încă deținătoarea medaliei de argint. Am pierdut ieri, dar în tur fetele câștigaseră la șase goluri. Suntem singura echipă care a mers la fiecare ediție de mondiale și europene în istoria acestui sport. Și asta e formidabil. Nu o să zăbovesc asupra chestiunilor sportive, am confrați chiar pricepuți.

O să vă spun însă bucuriile mele după acest meci. Ieri naționala de fotbal a României a făcut un joc cu gust sălciu care a atras toate privirile și comentariile. Un amestec de lehamite cu prea plin de sine, cum rar ți-e dat să vezi. În același timp, în România, vă dau eu vestea asta, are loc Campionatul European de Baschet Feminin. Știți unde se joacă și cine este în grupa României? Nici eu. Mai mult

Cum convingi un puști de nouă ani să se uite la sport

19 aprilie 2015 Vladimir Striblea 5 comentarii

Recunosc că mă roade un pic chestia asta. Sunt tatăl unui băiețel de aproape nouă ani, care nu se uită la niciun fel de sport. Nici la marile evenimente. Și la noi în casă televizorul este mereu deschis la sport: fotbal, handbal, tenis, baschet, ciclism. Eu, unul, încerc să nu ratez nimic. Iar serile în care mă suprapun la emisiune cu Liga Campionilor sunt dureroase. Al meu este însă zen. Știe marii jucători, pe canale nevăzute, dar nu cred că a stat vreodată să vadă un Barça-Real.

La vârsta lui nu vedeam meciuri la tv, pentru că nu prea erau. Dar aveam o planșă din pal pe care desenasem un teren de fotbal cu rezerva unei carioce. Și făcusem jucători din piese de rummy pe care le vopsisem. Un vecin mi-a făcut la Mecanica două porți dintr-o plasă fină, metalică. Și acela era televizorul meu. Când am avut antene destul de puternice să prindem Moscova 1 si 2, am văzut aproape integral Mondialul din Mexic 86 și Europeanul din Germania 88. Așa că știu ce vrea să zică, naționalnaia zbornâia și nașa comanda . Ba, pot să vă spun că l-am văzut jucând și pe basarabeanul Raț la Dinamo Kiev. Și acum cred că este basarabean… Asta era o paranteză. I-am văzut pe toți marii, iar din 90 nu m-am mai despărțit de televizor.

Mai mult

Când visele devin realitate

25 martie 2015 Cătălin Striblea 0 comentarii

Sute de copii împânzesc terenul Sălii Polivalente din Cluj. E finalul Trofelui Carpați de la Cluj, de săptămâna trecută, după meciul cu Suedia. Copiii aleargă în mici grămezi, după fiecare dintre jucătoare. Și nu contează că am luat bătaie la aproape 10 goluri. Mica Brădeanu se fotografiază cu toată lumea. Ada Nechita e într-un mol rulant ca la rugby. Paula e sărutată din toate părțile, după ce numele i-a fost strigat minute în șir. Pe tunelul de la vestiare e un haos complet. Peste o sută de copii și adolescenți sunt adunați în fața ușii pe care o blochează complet. Fiecare fată care iese trebuie să treacă printr-un tunel de pixuri, aparate foto, carnetele de semnături, steaguri în care sunt înveșmântate. Nicicând nu mi-a fost dat să văd atâta iubire pentru naționala de handbal.

Mai mult