Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Războiul lui Trump cu Twitter și restul lumii

Cred c-ați aflat până la ora asta că președintele Trump are un război cu una dintre marele rețele sociale Twitter. Și c-a emis un decret despre care spune că-i va garanta dreptul la liberă exprimare. Dar de ce ne interesează pe noi asta? Pentru că odată cu acest document, Trump se îndepărtează de democrație și le dă idei tuturor autocraților lumii. 

Câteva explicații pentru început. Twitter este rețeaua socială preferată a președintelui american. Pentru cine nu o cunoaște, funcționează ca Facebook-ul, dar ai voie să scrii doar mesaje scurte. Trump și-a construit celebritatea politică și campania electorală cu ajutorul acestei rețele, având acum 80 de milioane de urmăritori. 

Ani buni, președintele Trump a publicat liber, fără interdicții tot felul de lucruri. Unele au fost de-a dreptul false, altele jignitoare, altele au îndemnat la ură sau violență. În urmă cu câteva zile, Twitter a pus o notiță lângă o astfel de postare în care Trump spunea că votul prin corespondență duce la fraudă. Twitter le-a semnalat cititorilor că informația ar putea fi falsă și i-a invitat să o verifice. 

Marcarea postării, cum se numește, a stârnit furia președintelui care în 24 de ore a emis un decret prin care cere autorităților federale să ridice protecția juridică pe  care o au rețelele sociale. Ce înseamnă asta? De mai bine de 20 de ani, marile rețele beneficiază de un articol de lege prin care nu pot fi date în judecată pentru conținutul care apare pe ele. De exemplu, dacă cineva aduce o jignire sau minte despre o altă persoană pe Twitter sau Facebook, poate da în judecată doar persoana care a făcut afirmația, nu și companiile respective. Legea a fost făcută pentru că, evident, companiile de acest fel nu pot verifica tot conținutul de pe platforme, din întreaga lume. 

Doar că în ultimii ani, atât Twitter cât și FB confruntate cu uriașul val de știri false de pe diverse conturi au început să facă verificări. Au angajat moderatori, au făcut consilii de verificare, au luat măsuri de apărare a spațiului public. Au fost supuși unei presiuni politice fără precedent, mai ales după ce s-a considerat că acest fel de informație a dus la alegerea lui Trump sau la Brexit. 

Trump le spune acum, dacă tot poți să verifici, înseamnă că te porți ca un ziar și atunci nu-ți mai dau protecție juridică. Nu poți să verifici doar ce vrei tu, în speță pe mine. Mai mult, Trump spune că FB și Twitter verifică doar grupările conservatoare și asta le face mai puțin vizibile. Adică ar juca politic.  Până și această afirmație e falsă pentru că, potrivit calculelor unei companii de analiză de ținută de FB, conservatorii domină internetul.

În fine, sunt puține șanse ca decretul lui Trump să aibă o finalitate practică. Aceste companii gigant sunt protejate juridic în mai multe feluri, constituția le apară, autoritățile care-i verifică nu sunt obligate să facă o lege în acest sens. Și atunci de ce a făcut Trump asta? E simplu: bătaia de cap să se apere va fi atât de mare pentru ele, încât data viitoare se vor gândi dacă mai marchează o postare prezidențială.  Mark Zuckerberg s-a și predat spunând că nu vrea să fie arbitrul adevărului.

Ce învățătură avem noi, însă? Una foarte grea. Liderul celei mai mari democrații a amenințat că va închide cele mai mari companii din lume și apoi că va face o lege care să le dărâme. Și-a făcut-o în 24 de ore. În pripă, fără analiză, fără dezbatere publică, fără teama de consecințe. Și în ciuda tuturor organismelor de control. Doar pentru că nu-i convine și pentru că poate. Gândiți-vă, însă, ce poate face cineva din restul lumii care e liderul unei democrații mult mai slabe. 

Photo by Pixabay from Pexels

 

Dacă vrea să nu mai fie ”toxic”, PSD poate desființa Secția Specială

Miercuri am trăit cu impresia că episodul anti-justiție de la noi s-a încheiat. Mai ales că PSD a numit legile pe care le-a tot depus în Parlament ca fiind toxice. Doar că, așa cum spuneam, drumul până la reabilitare este mult mai complicat și mai lung. Pentru că răul este deja făcut. Iar dovada a venit joi la prânz.

Plenul CSM a votat un aviz negativ pentru un proiect de lege al USR care ar fi trebuit să ducă la desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, celebra Secție Specială. 

Pentru cine își mai amintește, această structură a fost inventată de PSD-ul lui Liviu Dragnea și a fost considerată un instrument de presiune asupra magistraților. Cel mai cunoscut este dosarul pe care Secția i l-a făcut Laurei Codruța Kovesi și care s-a sfârșit cu un eșec asurzitor și rușinos pentru procurorii care l-au făcut . Înalta Curte nu numai c-a respins dosarul, dar l-a și desființat în totalitate. Per ansamblu, Secția Specială nu a reușit să facă multe dosare și nici acelea cu un succes strălucit. 

Unul dintre argumentele de înființare a fost faptul că la DNA s-ar fi aflat 3000 de dosare ale unor magistrați. PSD a susținut la data respectivă că asta dovedește uriașul abuz al DNA asupra magistraților. Cifra, în fapt, reprezenta suma plângerilor depuse împotriva unor magistrați de-a lungul mai multor ani, iar numărul real de fapte investigate era 300.  Abuzul DNA nu a fost demonstrat niciodată de SIIJ. Dimpotrivă, SIIJ a contribuit prin acțiunile sale la încetarea unor dosare penale, cel mai cunoscut fiind al lui Viorel Hrebenciuc. 

În schimb, unul dintre șefii SIIJ, procurorul Gheorghe Stan a ajuns judecător constituțional. Adina Florea, înlocuitoarea nu a reușit, însă, în voturi succesive ale CSM să fie numită la ședința secției.

După această recapitulare, vă aduc înapoi la ședința de joi. Membrii CSM au avut ocazia să arate clar dacă doresc această secție sau nu. Încă de la începutul ședinței, două organizații ale magistraților au solicitat CSM să aibă un rol activ în promovarea unor proiecte care să ducă la desființarea SIIJ. 

Magistrații din CSM au avut posibilitatea să aleagă în a da un aviz favorabil legii inițiate de USR, un aviz favorabil dar cu observații sau un aviz negativ. În urma votului, a rezultat că CSM nu este de acord cu legea USR. Adică, va rezulta în plenul Parlamentului că legea USR nu are sprijinul celui mai important organism profesional. Și așa, într-o astfel de alcătuire parlamentară proiectul de lege nu avea mari în șanse. 

Cum prin ordonanță, Secția specială  nu poate fi desființată pentru că noi am votat la referendum împotriva ordonanțelor în justiție, singura modalitate este o lege în Parlamentul viitor. Deci, răbdare!

Problema este, însă mai complicată de atât. Populată cu magistrați controversați, dezavuată de majoritatea judecătorilor și procurorilor, Secția este singura care are capacitatea legală de a opri corupția din sistem. Nimeni altcineva nu poate instrumenta dosare reale și corecte cu fapte de corupție săvârșite de magistrați. Este clar, în tot acest timp, că nu o poate face, dar că poate organiza o vânătoare de vrăjitoare. 

De asta spun că, dincolo de lacrimile de crocodil ale PSD, care a numit aceste legi toxice, problema rămâne. Iar dacă partidul lui Marcel Ciolacu vrea să dea un semn real de reabilitare, ar trebui să desființeze Secția.   

 

Ziua în care noul PSD i-a zis celui vechi că-i toxic. Îl credem?

Miercuri a avut loc un moment simbolic în Parlamentul României. Sau cel puțin așa l-a dorit PSD, fix la un an de la încarcerarea lui Liviu Dragnea. Fostul său partid a respins toate inițiativele de modificare a codurilor penale și a altor legi din justiție,  care se mai aflau în Parlament. Să fie acesta un moment de îndreptare? Renunță PSD la politica de ciuntire a legii din România?

La fix un an de când Liviu Dragnea face pușcărie și la o zi de când acestuia i s-a respins o nouă cerere de eliberare,PSD a adus în plen un noian de legi de modificare a justiției. Nu mai puțin de șapte. Erau depuse fie de fruntași PSD, fie de formațiuni satelit ale acestuia, dar și de PNL.

Vorbim aici de legea care prevedea pușcărie pentru cei care divulgă date din dosarele penale. Sau de cea care aducea pedepse mai mici pentru concursul de infracțiuni. A fost respinsă și inițiativa de interzicere a încătușării celor arestați preventiv, dar și cea care grația câte o treime din pedepsele celor aflați în pușcărie. A picat și legea depusă de PNL care reglementa închisoarea la domiciliu. 

Mișcarea a fost pregătită din timp de noul PSD, cel al lui Marcel Ciolacu și a născut proteste din partea gărzii dure a partidului. Zilele trecute gruparea l-a criticat pe Ciolacu că e prea prietenos cu PNL-ul. Deși zăceau de vreme bună în Parlament, legile au fost puse pe ordinea de zi cu 24 de ore înainte și imediat după ce Liviu Dragnea suferă o nouă înfrângere juridică. Ca lucrurile să fie și mai spectaculoase, Marcel Ciolacu l-a pus pe Florin Iordache să conducă această parte a ședinței de plen. Mișcare a stârnit ironii și proteste în sală, ceea l-a făcut pe Iordache să se retragă. În schimb, unul dintre liderii noului PSD, Alfred Simonis a repudiat, deși cu jumătate de gură, trecutul toxic al partidului.

„Niciunul dintre noi nu suntem iniţiatori. Mă bucură faptul că împreună, prin consens, pentru că eu am propus introducerea pe ordinea de zi, respingem aceste iniţiative legislative aberante, toxice”

Este acesta, însă, semnul că avem, de-a face cu un nou PSD? Unul care să respingă cu totul aventura politică prin care a trecut în ultimii ani? Este astăzi conștient PSD de modul în care a călcat în picioare justiția din România, de faptul că a pus la îndoială onestitatea ca principiu sau de faptul c-a pus la aceeași masă interlopii cu cinstea? Dar de faptul că instituțiile statului au fost puse în slujba fărădelegii, iar cele care mai luptau au fost șubrezite?

Da, s-a făcut un pas, dar drumul este mult mai greu. În primul rând, multe dintre legile României sunt schilodite astăzi și dau cale liberă unor interpretări, conflicte de interese sau incompatibilități. Drumul pentru echilibrarea procesului de justiție este mai complicat și va dura ani buni. La fel și cel pentru recuperarea unor valori. De-abia când PSD se va angaja în lupta politică în această zonă, el va redeveni un partid care să nu mai fie privit ca unul toxic de o mare parte dintre români.  

 

Drepturi și libertăți civile, dar și ceva manipulare

Starea de urgență și cea de alertă au adus câteva scandaluri la care nu te-ai fi așteptat. E vorba de scandalul măștilor, cel al termometrelor, interdicțiile de circulație, al amenzilor și, mai nou, chestiunea cu anularea examenelor școlare. Dacă te gândești la scopul comun al societății, acela de a se îmbolnăvi cât mai puțini și de a nu muri niciun om din pricina acestei boli, te-ai fi gândit că acestea nu ar putea avea dimensiuni foarte mari. Sau că ele ar fi reprezentarea unor nevoi economice.

Este firesc ca oamenii care au afaceri oprite să protesteze și să invoce limitarea unor drepturi și libertăți cetățenești, astfel încât să-și limiteze pierderile financiare.  Doar că România nu a avut o presiune foarte mare pe această zonă. Pachetul economic sau de promisiuni, faptul că statul s-a angajat să plătească șomajul tehnic a dus la reducerea presiunii economice. În schimb acțiunea s-a construit așa:

  1. Presiunea a venit întâi din zona amenzilor și a interdicțiilor de circulație. În privința amenzilor și a stării de urgență, semnatarii au avut dreptate și CCR a stabilit că modul în care starea de urgență a fost stabilită este complet greșit. Și cei care au hotărât acest lucru știau deja asta, dar au ales soluția rapidă, în loc de cea care i-ar fi scutit de scandal.

  2. Cu această victorie în spate, grupul de contestatari a început să forțeze în direcția termometrelor și a măștilor. De altfel, ultimele zile au dus la o presiune constantă pe această zonă. De fapt, scopul aceste tărășenii este să arate că actuala putere este una de natură autoritară și care nu respectă drepturile românilor. Un fel de Iohannis dictatorul care nu vă dă voie să faceți nimic. 

  3. Apoi a început discuția legată de termometre cu scandaluri și înscenări. Presiunea a fost construită mediatic cu imagini, dar și cu numeroase articole venite din partea unor avocați. 

  4. Peste asta s-a suprapus povestea cu măștile. Aici am primit semnale direct de la PSD că lucrurile nu sunt ceea ce trebuie. Ba, mai mult, liderii PSD s-au și pozat împreună fără măști ca să dea un semnal la nerespectarea legii. 

  5. Adăugați aici punctul final care spune că nu trebuie date examenele de final de an. Și că acestea sunt atac la adresa copiilor. S-a insistat mult pe frică, dar nu și pe soluții. S-a creat impresia că orice organism de control este îndreptat împotriva copiilor. Și s-a nesocotit dreptul copiilor care au învățat și au nevoie de examenele astea. 

Toate aceste chestiuni au avut un numitor comun. Încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești. De acord, interdicțile duc la limitări ale drepturilor. Dar tocmai am văzut că sunt pârghii care echilibrează lucrurile și ele s-au folosit. Deci pericolul unei dictaturi este limitat. România are destule instituții care să ne protejeze. Plus că reflexul firesc în astfel de situații este viața. Iar noi nu avem Volgi negre ale Covidului, pe stradă, care să facă arestări. Nu suntem nici Turcia, nici Rusia. Nici măcar Ungaria. 

Cineva care a trăit în România știe că marea trăsătură a puterii PNL este comoditatea și o anumită lipsă de viteză în a face lucruri. Pentru cineva care a văzut anii puterii PSD, acuza asta de dictatură la adresa PNL este cât se poate de surprinzătoare. Dacă, însă, mesajul este repetat la nesfârșit el are șanse de reușită în foarte multe grupuri. Pentru că într-adevăr măsurile de stare de alertă sau urgență îngrădesc drepturi vor fi destui cei care se vor teme de această teorie. Mai ales un tip de public care nu stă să analizeze foarte mult. Sunt aceiași care cred că Europa este rea. Semințele sunt deja puse. 

M-aș uita un pic și la spusele ministrului de interne. Sunt mai multe rapoarte europene care susțin că în toate acestea există și un război hibrid. 

„Pentru că, dacă vedem pădurea dincolo de copaci, dacă-mi permiteţi această metaforă, este evident că o stare de neîncredere, o lipsă a autorităţii statului, a încrederii în sistemul sanitar, în autorităţi, toate acestea duc spre o destabilizare economică. Cei care au aceste interese pe varianta de a destabiliza, fie că sunt site-uri fantomă care au în spate anumite cercuri de interese economice, anumite persoane care le deţin şi care, de fapt, nu există, care rostogolesc anumite ştiri, anumiţi specialişti în ale informaticii care rostogolesc ştirile care ştiu să capaciteze cât mai mulţi urmăritori, toate acestea sunt, într-un fel, organizate, pentru că este evident faptul că sunt finanţate.”

N-aș merge atât de departe în cazurile de mai sus. Cred că este și o întâlnire de interese. O parte din acest tip de acțiune trebuie căutat într-un laborator politic. Nu știu care, dar metoda începe să fie vizibilă. Mai ales că PSD sau ALDE au început să se poziționeze alături de această teorie. Adică invită la încălcarea unor reguli sau spun apăsat că orice normă de restricție duce la încălcarea libertăților cetățenești. Ei folosesc această retorică cu atât mai mult cu cât prototipul lui Iohannis dictatorul este deja creat. Ați auzit demult zicerile cu Iohannis: neamțul, asemănarea cu Hitler, faptul c-ar putea conduce lagăre naziste. E o construcție din care PSD încearcă să tragă cât mai mult spor în alegerile viitoare. 

Există două hibe în povestea asta. Dacă boala trece, măsurile vor înceta relativ repede de acum încolo. A doua hibă este mult mai complicată. De data asta, cine folosește acest sistem nu vine din zona idiocrației obișnuite. Adică nu avem de a face cu proștii obișnuiți. Aici este cinism în stare pură. Și încă unul care ar putea costa vieți. Eu, unul, pot accepta într-o oarecare măsură, că putem să ne batem cu scenarii în politică, dacă temele reale nu mai sunt îndeajuns. Mi-e mai greu să înțeleg de ce accepți să moară oameni pentru că tu tocmai ai făcut o „poveste” politică. Ce scop mai ai și care mai e menirea ta, ca politician, dacă mesajele tale pierd vieți?

 

Ungaria a investit un miliard de euro în Transilvania cu ”o strângere de mână”

La București a avut loc un moment diplomatic important pe care trebuie să-l semnalăm. Ministrul de externe, Bogdan Aurescu s-a întâlnit cu omologul său de la Budapesta, Péter Szijjártó, prima dată după ce relațiile dintre cele două state au ajuns la cel mai tensionat nivel din ultimii ani. Momentul aduce însă și o dezvăluire despre modul în care autoritățile române privesc activitățile economice ale Budapestei în Transilvania.

Îmi închipui că în criza COVID și-n cea economică nu ați mai avut vreme să vedeți și ce se întâmplă între România și Ungaria. Așa că o să recapitulez un pic. 

Momentul de vârf al noilor tensiuni româno-maghiare s-a consumat după declarația lui Klaus Iohannis care a acuzat PSD că vrea să dea Ardealul ungurilor, după cum s-a exprimat președintele. Afirmația a stârnit reacții de la Budapesta. România ar trebui să acorde mai mult respect Ungariei, i s-a transmis Bucureștiului. Iar declarațiile lui Klaus Iohannis ”îngreunează în mod clar menținerea relațiilor de bună vecinătate.”

Oricum aceasta era deja stricată după ce Ungaria a descoperit un nou interes în Transnistria pe care o vrea autonomă și înglobată în Moldova. O dorință mai veche a Moscovei, care și-a găsit astfel un nou aliat. Gestul acesta stârnise deja nervi la București. 

Întâlnirea dintre Aurescu și Szijjarto ar fi trebuit să rezolve situația. Cei doi s-au angajat la declarații mai temperate și la respectarea parteneriatului strategic pe care-l au cele două state. Altfel, partea maghiară a plecat cu promisiunea unui acord scris  pentru ceea ce-o interesa mai tare. 

Și aici ajungem la acel detaliu din discursul lui Klaus Iohannis pe care multă lume l-a sesizat, dar nu l-am înțeles cu totul. Președintele a spus că există un târg între PSD și partea maghiară. Ce înseamnă asta? 

De ceva vreme, Ungaria are un program de investiții economice în Ardeal. Numai anul trecut, sprijinul dat unor ferme din România a însumat 75 de milioane de euro. Programul se adresează în principal fermierilor de limbă maghiară, dar are și români înscriși printre ei.

De asemenea, numărul total al investițiilor maghiare în Ardeal este de un miliard de euro. Asta înseamnă stadioane, școli, instituții culturale și chiar plata meditațiilor la limba română pentru elevii care trebuie să dea Bacul. Statul maghiar se pregătește să facă și o universitate în România.

Aici aveți un inventar complet al investițiilor, dar și un interviu lămuritor asupra modului în care minoritatea maghiară privește situația. 

Juridic aceste investiții sunt derulate prin intermediul unor fundații, iar Budapesta spune că, acum, ele s-ar fi încheiat. Temporar. Dar vor fi reluate după cele două state vor semna un acord.  Dar cum s-au putut face ele legal până acum? A existat vreun acord între cele două state?

Ministrul maghiar a spus azi că ”a avut acordul verbal”, o strângere de mână și ”un privit în ochi” din partea ministrul de externe din guvernarea PSD, Teodor Meleșcanu. Și aici aveți explicația cuvântului târg rostit de domnul Iohannis. 

Dincolo de retorica electorală, România are, însă, o problemă  mai complicată. În ultimii ani, etnicii maghiari s-au bucurat de mai multă atenție de la Budapesta decât de la București. De câte ori o investiție nu a fost finanțată de la București, ea a primit bani de la Budapesta. Și nu există niciun răspuns, de nicio natură, la campania maghiară care construiește, după cum spune Budapesta,  o ”națiune maghiară în afara granițelor.”

Nici măcar în materia limbii române, acolo unde o treime dintre copii pică Bac-ul, România nu a făcut un sistem mai accesibil de învățare. Astfel , educați și finanțați de peste Tisa, angajați doar în companii maghiare, fără infrastructură care să-i lege ușor de restul țării, nu e de mirare că etnicii maghiari văd mai curând lumina de la Budapesta decât de la București. 

 

 

Și copiii care vor examene au drepturi!

Despre rostul și rolul examenelor în viața noastră. Aceasta ar fi trebuit să fie discuția de astăzi, dar cu pași repezi ea s-a transformat în dacă mai dăm examene sau nu. Grupuri de profesori, părinți și elevi susțin că evaluarea națională și Bacalaureatul nu ar mai trebui date în acest an. Motivul ține de siguranță sanitară și încălcarea drepturilor civile. 

Ministerul Educației a publicat calendarul examenelor din acest an. Bacalaureatul și Evaluarea Națională vor avea loc la datele dinainte știute, la jumătatea lunii iunie, dar în condiții sanitare mai stricte. Adică elevii vor sta la cel puțin doi metri distanță unii de alții și vor purta mască. 

Există, însă, asociații ale profesorilor, unii părinți și unii elevi, care resping această idee. Motivele sunt de mai multe feluri. În primul rând este chestiunea sanitară, deoarece statul nu poate asigura securitatea tuturor celor implicați în proces, elevi și profesori. Și, apoi, se  spune, cum s-ar putea da un examen cu mască vreme de trei ore, la o temperatură de peste 30 de grade Celsius? Iată ce spune și o elevă eminentă, care a activat ani buni în organizațiile școlare. Andreea Varga considera examenul necesar, apoi s-a răzgândit din cauza triajului epidemiologic. 

”Ce faci dacă ai temperatura peste cea prevăzută până acum? Cum își dă seama cineva dacă ai temperatura mai mare din cauza COVID-19, din cauza emoțiilor, din cauza ovulației (la fete), din cauza unei dureri de măsea (preluat dintr-un articol)? Cum își dă seama cineva dacă elevul trimis acasă pentru că “are febră” reprezintă sau nu un pericol, sau dacă cel lăsat în sala de examen este asimptomatic și a trecut “testul temperaturii” pe nedrept?”

Apoi este o chestiune de discriminare pentru că foarte mulți dintre elevi nu au mai avut acces la educație în ultimele luni, în special cei din zonele sărace sau mediul rural. Pe ei, aceste examene îi vor împinge în jos pe scara valorică și este un argument pe care trebuie să-l cântărim. 

Am vorbit luni la România în Direct și cu un reprezentant sindical al profesorilor, Laviniu Lăcustă. El mi-a spus că după toți anii de lucrat în învățământ, este sigur că nu se pot respecta restricțiile sanitare. 

”Categoric sunt împotriva acestor examene. Examenele nu sunt doar despre elevi în acest an. Sunt și despre profesori și despre părinți și despre familiile cadrelor didactice.  Avem șase memorii trimise către autorități cu întrebări la care nu ne-au răspuns. Se pleacă de la premisa că unii sunt asimptomatici, iar asta e o problemă. Sunt lucruri pe care nu putem să le rezolvăm în două săptămâni. ” 

În aceeași măsură, însă, există și un drept al elevilor care vor să dea examenele, fie că vorbim de Evaluare sau de Bac. Să nu ne ferim și să spunem că două note de zece nu sunt egale în România. Copiii din școlile mai bune vor acest examen pentru că pe ei îi ajută să ajungă la școală dorită, după foarte multă muncă. Examenul este cel care stabilește o ierarhie mai corectă decât notele din patru ani, acolo unde sunt atât de multe standarde diferite. 

La România în Direct, am auzit mai mulți părinți care prețuiesc acesta muncă și responsabilitatea, cât și meritocrația. Iar școlile din România își arată nivelul, mai curând în aceste examene. Iată ce ne spunea una dintre ascultătoarele Europa FM. 

”Din păcate suntem țara extremelor. Avem copii foarte buni și copii foarte slabi. Copii care sunt interesați de un liceu foarte bun și copii cărora nu le pasă ce se va întâmpla după acest examen. Este foarte simplu. Cei care vor să acceadă la licee de top, de calitate, dau examen! Să se țină cont de nota de la examen, nu de acea medie!”

Și are dreptate ascultătoarea noastră. Plătim ce n-am rezolvat în 30 de ani. Școala axată pe vârfuri, pe note, fără consolidarea unui corp al școlarilor mediu pregătiți, dar valoroși pentru societate, ne duce aici. Unii vor vrea să treacă teste, oricât de grele, alții se vor mulțumi cu cât s-a făcut. Examenele trebuie date, cred eu. Sunt o barieră, și așa fragilă, în calea idiocrației care a cuprins mai multe straturi ale societății. 

Și, da, poate n-ar fi rău, așa cum zicea ascultătoarea noastră, să revenim la concurența adevărată, cu examene grele și îndelung muncite care să le redea elevilor locul lor corect în societate. 

Aveți aici câteva fragmente din România în Direct, ediția dedicată acestei teme. Cred eu că sunt relevante.

Photo by Louis Bauer from Pexels