Știrile zilei văd cum pot fi reformate toaletele publice ca să nu ne mai fie frică de ele. De asemenea, petreceri clandestine la NY din cauza pandemiei. Cum arată? Un playllist de vară făcut de toboșarul de la The Roots. Bonus: o scrisoare de la Florin Iaru.
O să vorbim astăzi despre unul dintre paradoxurile acestei crize sanitare, care duce la rezolvarea unei situații ce n-are soluție de ani de zile. E vorba de condițiile de muncă ale românilor sezonieri în străinătate. După ce mulți dintre ei s-au îmbolnăvit, ministerele muncii din România și Germania anunță schimbări.
Prima schimbare se va produce de anul viitor în industria cărnii din Germania. Ministerul muncii spune că de la 1 ianuarie, lucrătorii nu vor mai veni prin subcontractor, ci direct la poarta fabricii. Condițiile de protecție socială oferite de firmele subcontractoare erau diferite față de cele oferite de patronii fabricii. Plus că având între ei și angajator un lanț de firme, muncitorii români pierdeau și la banii cu care erau angajați. Asta ar trebui să se schimbe.
Înțelegerea este obținută de ministrul muncii, Violeta Alexandru, care a mers să vadă situația din Germania. Dincolo de entuziasmul autorităților române, ceea ce vedem acum este o picătură într-un ocean.
În primul rând, că acordul se aplică de anul viitor, dar criza COVID e acum. Sute de muncitori români sunt infectați cu coronavirus și avem și un deces. Cele mai recente cazuri au venit de la Dissen la sfârșitul săptămânii: 47 de infectați, 57 în carantină și încă erau așteptate peste 20 de teste. Așadar, anunțul nu rezolvă criza sanitară și nici nu le mai păzește viețile acestor oameni.
Apoi, toată această poveste a început cu lucrătorii de pe câmpuri. În cazul lor nu avem nicio rezoluție. Încă așteptăm, deși se confruntă cu probleme similare. Și oricum vorbim doar de Germania, dar românii cu munci grele și viață pusă în pericol se află în Spania, Italia sau Anglia.
Aici apare și paradoxul de care vorbeam. Până la criza COVID ei au muncit în aceleași condiții ani buni. Tot cazați în dormitoare de zeci de persoane, tot datori la subcontractori, tot ținuți la muncă ore în șir peste program. E adevărat cu bani mai mulți, mult mai mulți decât ar fi câștigat în viața lor în România. Asta și faptul că mereu a fost considerată o relație privată între angajat și angajator, i-a lăsat pe acești oameni în bătaia vântului.
Nu uitați că ani buni presa a scris de cazurile de exploatare, de dispariții, de condiții proaste, de sclavie uneori, iar reacția societății și a autorităților a fost inexistentă. ”E acolo între ei”, se spunea, ”asta e viața”, ”oricum e mai bine decât în România”. Doar adăugarea morții prin COVID peste această realitate a dus la o schimbare minoră. După ce i-am văzut la cozile plecării a existat o reacție a societății și a politicului, care, in corpore, i-a ignorat ani buni. Erau doar fie aplaudați, fie înjurați când votau după cum mergea viața politică.
Iar strict în ce privește abatoarele, situația e aproape imposibil de rezolvat. Condițiile de lucru de acolo, cu frig, muncă fizică grea, apropiere între muncitori favorizează transmisia virusului. O anchetă a publicației americane Vox arată că muncitorilor le este greu să stea cu costume și măști speciale. Respirația întețită, mișcările pe care le-au de făcut, viteza benzii cu produse îi face să transmită mai repede boala. Iar aparatele de frig și aerisire poartă microbii ușor.
Mai e ceva: din America, și ea plină de coronavirus în abatoare, până în Germania această industrie folosește în majoritate imigranți. Fie că sunt est-europeni sau sud-americani, condițiile și salarizarea sunt mai bune decât în țările lor. Deși e evident că ei costă mai puțin decât un localnic. Iar asta înseamnă că, dacă vreți problema rezolvată, trebuie, printre altele, să mâncați mai puțină carne și mai scumpă.
Știrile zilei au căzut de acord: de când cu pandemia avem mai multe vase murdare în chiuvetă. Altfel, Whoppi Goldberg joacă într-un film cu ciumă. Plus: un film de David Linch. Și o poveste cu livrări cum rar poți să vezi.
Se adună semnalele că România este într-un moment critic în ce privește finanțele sale. Și nu e vorba doar de criza COVID, ci de modul aventuros în care fost și este gestionat statul român. De data asta, semnalul de îngrijorare profundă vine de la Bruxelles.
În fiecare primăvară, Comisia Europeană redactează un raport de convergență.Adică un document care arată punctele tari și slabe ale societăților din fiecare stat membru. E o analiză care se face câteva luni și-ți arată cât de aproape sau departe ești de standardele pe care Uniunea le cere de la membrii săi. Analiza merge de la domenii privind politica fiscală și până la educație, sănătate sau transporturi. E cel mai bun rezumat pe care un cetățean european îl poate avea despre țara sa.
Unul dintre punctele analizei europene spune că
”Sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice ale României era deja în pericol înainte de izbucnirea epidemiei de COVID-19 ca urmare a deficitelor bugetare ridicate și a creșterii semnificative preconizate a costurilor legate de îmbătrânirea populației, în special a pensiilor”.
Pe șleau înseamnă că nu prea avem bani și că din ăia puțini pe care-i mai și împrumutăm plătim prea mult pentru pensii. Acestea au fost deja mărite cu 15 la sută anul trecut și ar urma o nouă mărire cu 40 la sută în această toamnă.
Comisia continuă:
”ca urmare a deciziilor anterioare în materie de politică fiscal-bugetară, România dispune de rezerve bugetare limitate pentru a face față impactului epidemiei de COVID-19. Efectul agregat va fi instalarea recesiunii economice în 2020.”
Nu cred că poate fi mai clar de atât. Cam toate organismele internaționale și companiile de audit spun același lucru. România nu poate susține actuala structură bugetară laolaltă cu actualul sistem de pensii. Iar depopularea zilnică a României face lucrurile și mai complicate. Semnalul e clar: nu măriți pensiile la toamnă!
Doar că în România este an electoral, iar președintele și premierul au anunțat deja că o mărire va avea loc. Președintele Iohannis chiar a spus că părinții și bunicii noștri nu trebuie să fie cei care suportă factura de plată a crizei sanitare și economice. Deci, ceva-ceva se va întâmpla dar nu ne e clar ce.
Cu un corp de pensionari de cinci milioane două sute de mii de persoane, dar care primesc în medie 1292 de lei pe lună, e aproape sinucigaș pentru un partid să zică că nu va mări pensiile. Mai ales că există și o uriașă problemă de inechitate între aceste persoane. Sunt oameni cu pensii complet diferite pentru aceeași muncă, ca să nu pomenesc de sistemul de pensii speciale, care pe anumite paliere este o jignire pentru toți cetățenii onești ai României.
Estimarea mea este că guvernul va mări pensiile în ciuda tuturor evidențelor. Și o va face înainte de alegeri. Se va împrumuta mai departe, indiferent de costuri și va păstra situația neschimbată. Doar că jongleria asta cu pensii mărite, aparat bugetar uriaș și ineficient și, chipurile, investiții în infrastructură nu are cum să-i iasă, mai ales în lunile următoare. În special, în lunile următoare.
Calculul arată iarăși că cele sacrificate vor fi investițiile. Foarte probabil că România va rata o nouă oportunitate de dezvoltare. Pregătiți-vă pentru un nou mandat steril în care vom mânca tot ce vom produce, fără a lăsa mare lucru în urmă.
Știrile zilei se bucură de faptul că avem mai puține emisii de gaze de seră. Vin asta și cu un cost? De asemenea, cum se explică faptul că în abatoare sunt cele mai multe îmbolnăviri. Plus: șeful Google, interviu despre companie în criză. Bonus: o poveste din comunismul românesc.
Sigur că ce-o să vă spun eu acum pare cam ciudat, după în ce multe părți ale țării au fost și mai sunt coduri portocalii de ploaie și vânt. Dar furtunile acestea ascund de fapt o nouă dramă pe care să o traversăm în acest an: în partea noastră de lume este cea mai mare secetă din ultimii 100 de ani. Și nu avem timp să ne mai uităm și la asta.
Toate datele arată că Europa Centrală și de Est are cele mai scăzute cantități de apă din ultima sută de ani. Un raport meteorologic spune că la Berlin, în aprilie, a fost mai uscat ca în Sahara. Unul dintre meteorologii de top ai țării a declarat că în Sahara tot mai găsești 20 de litri de ploaie pe metru pătrat pe lună, dar la Berlin au fost zero. Asta vine după alți ani cu debite mici, 2018 și 2019. În Germania sunt deja focuri de vegetație, iar adâncimea medie a râului Elba este de 95 de centimetri, la jumătate din valoare obișnuită. Fermierii se pregătesc pentru un nou an prost.
În Cehia, lucrurile stau și mai rău. E cea mai grea secetă din ultimii 500 de ani. Președintele țării, Milos Zeman, a numit situația chiar mai gravă decât coronavirusul. Și a cerut construirea mai multor rezervoare de apă. ”Poţi să începi să îţi produci singuri echipamentele medicale dar nimeni nu poate produce instantaneu alimente dacă este o urgenţă,” spune unul dintre oficialii agricoli ai țării.
În Ucraina, rezervele de apă sunt la cel mai scăzut nivel din ultimii șase ani. Morarii și brutarii din țară au cerut limitarea exporturilor care s-au mărit cu 50 la sută luna trecută. Guvernul nu i-a ascultat. Bucureștiul a încercat ceva similar, dar blocada a durat doar trei zile. Explicațiile pentru instituirea ei și apoi ridicare interdicțiilor nici astăzi nu sunt clare.
Ministrul Oros spune că interdicția a durat atât cât este necesar ca România să-și facă stocuri. Și că după recoltă se va proceda la fel. Cert este însă că producția de grâu din România, Ucraina și Polonia va ajunge la jumătate din ce se producea anul trecut. Iar asta va duce la pierderi financiare și scumpiri în lanț.
Într-o conferință a Ziarului Financiar, participanții au estimat că unele ferme vor ajunge la pierderi de peste un milion de euro. În județul Constanța, din cele peste 500 de mii de hectare agricole, 300 de mii sunt compromise în proporție de 80-100 la sută. De altfel, potrivit ministrului agriculturii dezastrul măsoară peste un milion de hectare. Seceta îi va lovi și pe cei care lucrează în industria laptelui, supuși la un dublu stres. Nutrețurile costă mai mult, iar criza sanitară a dus deja la scumpiri la raft, dar magazinele le cer să dea prețurile mai jos.
Toate astea se întâmplă laolaltă cu o criză economică și una sanitară. Și pentru prima oară în istoria generației noastre se vorbește de foamete fără ocolișuri. Nu este primul an de secetă și probabil că acest fenomen va fi o constantă a vieții noastre de acum încolo. Anul acesta ne bazăm pe rezervele mari ale omenirii care are, deocamdată, mai mult grâu decât am putea consuma. Nu putem estima ce se întâmplă însă pe un termen mediu, în doi sau trei ani de acum încolo.
Agricultorii români i-au cerut ministrului un plan strategic de refacere a irigațiilor țării. România tremură, însă, economic din toate încheieturile și se împrumută ca să plătească facturile curente. Problema irigatiilor a apărut în anunțul de mari investiții făcut de ministrul Cîțu, dar pe ultimul loc, după autostrăzi și spitale. Dar deocamdată, plătim pentru toate greșelile ultimilor 30 de ani.
Știrile zilei învață câte ceva de la medicii chinezi care au fost în linia întâi. Atenție, însă, ziarul din Hong Kong este prietenos cu Beijingul. De asemenea, întâlnirea la care chinezii și americanii s-au certat. Bonus: lista lecturilor de vară de la Bill Gates. Plus: traficul în orașe va fi mai greu după pandemie.
Cum era de așteptat ne îndreptăm către o amnistie generală în materia amenzilor din starea de carantină. Există deja un proiect de lege depus de ALDE în acest sens. Ce efecte va avea, însă asupra societății, această iertare în masă?
Proiectul a fost depus de ALDE, Pro România și UDMR. Mă surprinde absența semnăturilor PSD și chiar sunt curios cum se va raporta partidul lui Marcel Ciolacu la această chestiune. Proiectul este unul care argumentează drepturile și libertățile civile și respectarea acestora cât mai aproape de litera legii. Și este în spiritul solicitărilor cu care Avocatul Poporului a blocat stare de urgență la CCR.
Chiar deciziile CCR sunt la baza argumentației care propune scutirea de la plata amenzilor pentru trei sute de mii de persoane. Fac excepție actele de tulburare a liniștii publice din perioada respectivă, adică bombardierii și fuga din locurile de izolare.
Primul argument e dat chiar de deciziile CCR, care constată că modul în care s-a hotărât starea de urgență este greșit. Al doilea este că și într-o stare de urgență corectitudinea pașilor legali nu poate fi ignorată. La fel, citez ”măsurile care pot decurge din instaurarea unei stări de urgență nu trebuie să aibă efecte și impact negativ la adresa cetățenilor români, creându-le panică, nesiguranță și neîncredere la adresa bunăstării lor din toate punctele de vedere, drepturilor și libertăților lor fundamentale, precum și la adresa statului român în sine și a democrației. ”
Ca ultim argument adăugați că trei sute de mii de cereri de anulare a amenzilor, așa cum rezultă din decizia CCR, ar bloca instanțele de judecată. Cred că doar acest argument este singurul care nu are nuanțe în această dezbatere. În rest, chiar dacă domnul Tăriceanu susține altfel, acest proiect de lege le dă sentimentul oamenilor cinstiți că au respectat legea degeaba. Eu unul nu am simțit nici panică, nici neîncredere în pandemie.
Înțeleg că vor fi sancționați cei care au comis fapte grave, dar nu poți să consideri că restul amenzilor constituie abuzuri la adresa a sute de mii de cetățeni. Este evident că au existat mii de cazuri de oameni care au nesocotit măsurile din timpul carantinei, care au ieșit din casă, care s-au deplasat deși nu aveau treabă. Știți, la fel de bine ca și mine, de imaginile cu oameni care ieșeau la pădure, la grătare, mergeau în zone în care se puteau întâlni departe de ochii legii. Pot să înșir, ca și voi, o grămadă de momente în care diverși cetățeni nu au respectat legea.
Faptul că încerci să faci ordine într-o situație potențial periculoasă nu este tot timpul un atac la democrație. În comunicatul său, Călin Popescu Tăriceanu susține că există și alte metode dea convinge populația să stea în casă. Știind mereu că va veni o amnistie pentru orice ar face, sigur nu-i mai ții însă. Nu mă surprinde nici că proiectul vine de la ALDE al cărui lider e cunoscut că sare peste ordinea și disciplina unei cozi.
Da, modul în care au fost mărite amenzile și cel în care s-a proclamat stare de urgență au fost legal greșite. Democrația și legalitatea sunt importante și trebuie apărate. Nu cred, însă, că România și-a pierdut caracterul democratic în ultimele luni. Dar cred că tocmai a mai pierdut ceva din respectul față de disciplină. Iar ce vedem acum e, în mare măsură, doar un demers electoral.
Știrile zilei îi salută pe toți copiii care nu au avut o ceremonie de absolvire. Apoi văd că bogații din New York au plecat de acasă, ca în timpul ciumei. Bonus: China înăbușă ce a mai rămas din democrația din Hong Kong. Plus: ce mai e legea în România?
Știu că toată lumea se concentrează la criza sanitară și la cea economică, dar politicienii români au și alte treburi de care nu v-au povestit încă. Fără știrea voastră, o nouă lege va duce mandatele primarilor și ale președinților de consilii județene la cinci ani. Legea e deja adoptată la Cameră, tacit. Și a primit și avizele necesare la Senat. Ce se întâmplă?
Legea este depusă de UDMR și a trecut fluierând de Camera Deputaților. De vreme ce toată lumea era atentă la coronavirus s-a considerat că nu e necesară o dezbatere pe o chestiune esențială a democrației. Legea spune că mandatele aleșilor locali vor fi, de la următoarele alegeri, mai lungi cu un an. Adică, cine se alege la iarnă va fi primar, consilier sau președinte de CJ până în 2025.
În expunerea de motive se spune că acest lucru s-a întâmplat și în alte state precum Germania, Austria sau Belgia. După care, s-ar evita sincopele în administrarea orașelor, iar diverșii politicieni locali ar fi feriți de crizele politice naționale.
Autorii proiectului constată, de asemenea, că patru ani nu sunt de ajuns pentru inițierea, urmărirea și consolidare unor investiții la nivel local. Mai mult, calendarul fondurilor europene se întinde pe șapte ani și de asta cinci ani de mandat ar fi numai buni ca orașele noastre să înflorească.
Legea a fost depusă de UDMR, dar este susținută și de PSD și ALDE. PNL s-a făcut că nu vede cum stă treaba și s-a abținut de la votul din comisia de administrație publică, ceea ce echivalează cu un vot pentru. S-a opus USR.
Și acum, că aveți datele, poate deslușim și ce vor în realitate cei care au votat-o. Cu argumentele din expunerea de motive poți susține și o propunere de mandate pe viață. De ce cinci ani și nu șapte? Sau poate ar trebui să fie un mandat pe finalizarea unor investiții. Cu tipul acesta de viziune te poți îndrepta oriunde. Chiar credeți că îți trebuie cinci ani ca să pui borduri sau să faci fântâni arteziene, companii municipale sau alte năzdrăvănii?
În realitate, PSD și aliații își doresc întărirea puterii aleșilor locali care devin baza partidelor. Cu un mandat de cinci ani care se adaugă celor, uneori, 20 de ani de administrație, câțiva oameni devin cei mai puternici din România. Gândiți-vă la puternicii baroni locali ai PSD, care mai primesc un an de mandat. La fel cei ai UDMR care sunt aceiași de ani buni. Și primarii vechi ai PNL beneficiază de același tip de avantaje. De asta ați și văzut abținerea cu pricina.
Cu mandate mai lungi decât ale parlamentarilor, baronii locali de tot felul vor deveni și cei care domină peisajul politic, ei fiind în totalitate decidenți și pentru candidații la alegerile naționale. Puterea politicianului local crește în comparație cu cea a aleșilor naționali.
UDMR obține și o decalare a alegerilor locale de cele parlamentare. Astfel cele din urmă vor avea o prezență mai mică, iar pragul va fi mai ușor de atins de către UDMR
Cu o astfel de lege, partidele vechi își consolidează poziția în fața unei clase politice noi. Fără realizări și cu puțini aleși locali, partide de genul USR, PLUS, dar și concurentul PSD-ului, Pro-România, au puține șanse să capete vizibilitate și încrederea alegătorilor din comunitățile locale.
În fine, un astfel de tip de alegeri argumentează în favoarea oamenilor providențiali și mai puțin pentru administrații care se bazează pe sisteme funcționale și un corp de funcționari puternici. E la fel ca atunci când PSD a pregătit mandatul prezidențial de cinci ani pentru un singur om, Adrian Năstase. Poate i se întoarce și acum împotrivă.
