Vaslui

Eu am fost la Vaslui. Voi pe unde erați?

Cu ceva timp în urmă, chiar la debutul petiției pentru arestarea violatorilor, am scris un text în care am explicat rece ce s-a întâmplat de judecătorii de la Vaslui au hotărât trimiterea în arest la domiciliu a celor  7 violatori. ”O decizie aproape unică”, îmi va spune la un moment dat un avocat. Pentru că la viol, nimeni nu mai iese din arest preventiv .

Am bănuit atunci că a existat o înțelegere între procurori și judecători, care au vrut să forțeze astfel recunoașterea vinovăției și de către cei patru care nu o făcuseră. ”E o practică pe care o mai folosesc”, îmi va spune un alt avocat. Între timp am confirmat din două surse apropiate anchetei această înțelegere. Ce rămâne de neexplicat este decizia judecătorilor de Tribunal, care au dispus trimiterea în arest la domiciliu și a celor care nu recunoscuseră. Ca să închid această idee, voi spune că, după ancheta CSM, aceste practici trebuie mai bine reglementate. Mai mult

La bunicii mei în sat nu se fura

Asta îmi amintesc că spunea tata cu mândrie de câte ori mă duceam acolo în copilărie. ”Uite: aici, în chiler, se țin cheile. De fapt, la noi toată lumea știe despre toată lumea unde își ține cheile. Dacă vrei, poți să intri peste tot.” Toată treaba e că lumea nu prea voia să intre. Ce știam e că se mai umbla la împărțeala recoltei de la CAP. Că, după atâta muncă, parcă nu-ți venea să lași cote așa mari la stat. Dar povestea furatului, a necinstei generalizate, cum a povestit-o George Butunoiu, eu nu am știut-o până în anii ”90. Mai mult

Mesaj pentru președintele CSM, domnul Marius Tudose

Domnule judecător Tudose,

Vă scriu acest mesaj pentru a-mi exprima uimirea față de modul în care instituția pe care o coordonați percepe realitatea și acționează ca urmare a nemulțumirilor publicului față de actele de justiție. Mă refer, în primul rând, la cazul violului de la Vaslui.

În data de 28 aprilie o instanță din Vaslui  a dispus schimbarea măsurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu. Nu exista o obligație a judecătorului să facă acest lucru și ea s-a datorat, cel mai probabil, unei înțelegeri între procuror și inculpații care și-au recunoscut vinovăția. O altă instanță a dispus și ca cei patru inculpați, cei care nu au recunoscut, să primească arest la domiciliu pentru că ”ar fi o discriminare”. Mai mult

Mai ușor cu petiția pentru arestarea violatorilor de la Vaslui

60 de mii de cetățeni și un fost președinte au semnat o petiție pentru arestarea violatorilor de la Vaslui, cei 7 suboameni care au lăsat inconștientă și cu traume pe viață o fată din comuna lor. Nu există gest sau circumstanță atenuantă care să-i ierte câtă vreme or mai trăi pe acest pământ. Și o să vadă asta curând, cât vor sta în pușcărie. Dar, de aici și până la petiție este o cale lungă.

Niciodată și niciunde, petiția și cererea populară nu pot determina deciziile unor judecători. Și nici reducerile de taxe. De asta avem instituții, ca să le respectăm și să le acordăm încredere în chestiuni grele și delicate. Pentru că oamenii aceștia au pregătirea necesară în astfel de situații și pentru că ei au și prostul obicei de a mai citi câte ceva. Ceea ce, dacă ni s-ar întâmpla și nouă, nu am mai stă să semnăm petiții. Așadar, unde e problema? Mai mult

Dă-i cu biblioteca!

Puține erau distracțiile copilăriei din Vasluiul meu natal, înainte de 1989. După cele 5 minute de desene animate și statul pe afară prin fața blocurilor, mare lucru nu-ți mai rămânea. Aveam însă fotbalul și biblioteca. La cea din urmă mă duceam des și citeam pe rupte tot ce-mi pica în mână. Nu eram singurul, era plin de copii și țin minte că luam foarte în serios avertismentul că trebuie să întorc cărțile în 2 săptămâni. Mi-am petrecut zile întregi pe acolo și am căpătat astfel obiceiul de a citi cam tot ce îmi pică în mână, nediscriminatoriu.

La fotbal mă ducea tata, săptămânal. A existat o perioadă în care Vasluiul avea două echipe în B: Mecanica, a muncitorilor și Interul, a Partidului. Stadionul gemea de lume la meciul oricăreia dintre ele. Era mai multă lume chiar decât acum, când jucăm în A. Aici am aflat eu primele înjurături și vorbe de duh adevărate. Eroul și clovnul tribunei era un anume Dudău care putea să înjure fără să se repete minute bune. Lua amendă de la Miliție la fiecare meci.[citat] Într-o zi Dudău a scos însă una care m-a mirat profund.  La o minge ridicată suuus-sus de un fundaș a început să strige, pe căderea ei: „Dă-i cu biblioteca!, Dă-i cu biblioteca!”[/citat]  „Cum adică?”, l-am întrebat pe tata. Mi-a făcut semn: „Cu capul, cu capul!”. Mai târziu mi-a explicat și ironia lui Dudău. Adică, vezi tu, fotbaliștii nu prea citesc.

Mai mult