pnl | Striblea.ro

Vineri e ziua decisivă pentru economie. Până atunci, Guvernul gândește doar electoral

2 iunie 2020 Cătălin Striblea 00:04:26 0 comentarii

O veste proastă vine de la Dacia. Compania a retrimis în șomaj tehnic câteva sute de muncitori din tura de noapte. Cererea de mașini nu e atât de mare după criza sanitară. Economiile își revin mai greu, iar în privința României nu este singura veste proastă pe care o așteptăm.

Trimiterea muncitorilor de la Dacia în șomaj era o decizie așteptată. După optimismul redeschiderii toată lumea s-a lămurit că lucrurile vor merge mai greu. Chit că numărul mașinilor vândute în Franța a sporit și-n mai s-au vândut câte în martie și aprilie la un loc, lumea este în continuare reticentă. De altfel, guvernul de la Paris tocmai a dispus finanțarea Renault cu 5 miliarde de euro, ca să acopere problemele companiei. Și Germania a creat un fond special de impulsionare a vânzărilor de mașini, tot în valoare de 5 miliarde de euro.

Asta și după ce exporturile germane s-au prăbușite cu 239 de miliarde de euro. Probabil că asta va duce și la concedieri, așa cum au fost anunțate deja în Franța. Și economia americană are pierderi la export de 246 de miliarde de dolari, iar un studiu publicat de WSJ arată că problemele ar putea ține până în 2030. Semnele arată, oameni buni, că eliberarea de sub restricții nu înseamnă simultan și ieșirea din criză. Aceasta de abia începe, din cauza schimbării comportamentelor de consum.

Unde stă România în această situație? Deloc bine. Am mai spus asta. Pe noi, această criză ne prinde în an electoral, cu un aparat bugetar imens, cu cel mai mare deficit din istorie și cu un program economic de relansare care se lasă așteptat.

În recent apărutul raport privind inflația al BNR apare un tablou sumbru în care domină cuvântul incertitudine. Astfel, oficialii BNR se așteaptă la o scădere a consumului și la o oprire temporară a finanțării economiei în perioada viitoare. Raportul avertizează asupra creșterii șomajului, reducerii salariilor sau înghețării beneficiilor angajaților.

De asemenea, în raport se spune că revenirea economică va fi graduală și lentă, iar PIB-ul ar putea înregistra o scădere asemănătoare cu cea din anii 2008-2009, adică de șapte procente. Adăugați aici criza sanitară despre care nu știm cât va dura și la ce presiune financiară va obliga statul român. Să mai spunem că în ultimele luni diferența dintre exporturile prăbușite și importurile pentru bunuri de consum zilnic a ajuns la niveluri record.

Cât de prost stăm, vom afla chiar vineri când este așteptată o decizie crucială pentru economia României: agenția de rating Standard & Poors va hotărî dacă menține ratingul actual al României sau ne coboară pe treapta de mai jos care se numește junk, adică gunoi, adică o țară în care nu sunt recomandate investițiile. Potrivit analiștilor perspectiva de a ajunge acolo este cam 50 la sută.

Cheia acestei decizii va fi răspunsul guvernului în materia măririi pensiilor. Dacă acestea vor fi mărite cu 40 la sută, România intră în zona economică negativă. Ludovic Orban a anunțat că se va mări după puteri, adică nu 40 la sută, dar nici nu a spus cu ce sumă. Cert este că o mărire va avea loc. Adăugați aici că nicio restructurare nu va avea loc în aparatul bugetar. În aceste condiții ajutorul economic de 300 de milioane de euro, promis de guvern, este o glumă.

Singura veste bună vine de la Uniunea Europeană care ne dă 33 de miliarde de euro aproape pe degeaba. Ar fi un miracol ca România să reușească să ia toți banii și să facă din ei autostrăzi, spitale, investiții în energie și alte lucruri care să poată reașeza economia. Un miracol pentru că banii trebuie cheltuiți de aceeași funcționari care nu au reușit să facă asta cu fondurile anterioare.

Șprițul care a terminat starea de alertă

31 mai 2020 Cătălin Striblea 1 comentariu

Fotografia în care domnul Orban se tolănește pe unul dintre scaunele guvernului a venit chiar în ziua în care am aflat că PNL cu USR și PLUS nu mai pot alcătui, doar ele, o majoritate guvernamentală.

Barometrul Europa FM ne arată că epoca de glorie a PNL s-a dus mai repede decât era previzibil. Și că după multe luni de grație, a scăzut, treptat de la 47 la 32 la sută. Laolaltă cu USR, 11,6 la sută, care a anunțat un fel de pact de neagresiune și cu PLUS, de nevăzut pe nicăieri, 5,1, viitoarea alianță de guvernare este o chestiune foarte complicată. Ea trebuie să se bazeze pe redistribuire sau pe ipocrizia UDMR-istă care, pentru prețul corect, se va alia cu oricine.

Așa că fotografia cu domnul Orban și colegii pică cum nu se poate mai prost. Și cred că-i mai ia câteva procente, dacă ar fi ca alegerile să fie mâine. De ce? Pentru că oricât de șprițangii am fi noi românii și oricât de împăciuitori în ideea că toată lumea face așa, senzația este de lehamite. O lehamite de aia izvorâtă din mahmureală, fum de țigară și băuturi așezate prost. Și, dacă nu mă credeți, hai să ne mai uităm o dată la poză.

Ce vedeți prima dată? Eu văd întâi masa aia cu vasele cu resturi lăsate acolo. Farfuriile alea goale pe care mai sunt urme de mâncare îți stau cumva în gât. Sticlele-s goale până la jumătate, zace și o frapieră, iar printre resturile de mâncare stau măști folosite. Apoi, fix în mijlocul imaginii, se află un prelungitor care adâncește dezordinea. Deci în cabinetul premierului, lucrurile stau alandala, în dezordine și-n murdărie.

E clar că toată lumea asistă la o povestire pe care cineva din afara cadrului i-o zice sărbătoritului. Trebuie să fie ceva vesel după râsetul ministrului economiei, care ține paharul în mână și după începutul de zâmbet al premierului. Dar nu tocmai pe placul tuturor invitaților, dacă te iei după privirea Ralucăi Turcan. Mănușile ministrului de externe, care strâng un trabuc, vin să adâncească nepotrivirea momentului.

Mă duce cu gândul la starea aceea de final de chef, de oboseală, faza aia în care toată lumea ar pleca, dar încă nu o poate face. E mahmureală, dezordine și neorânduială în această poză, dar asta o face cu atât mai puternică. Pentru că-ți arată, cine-ți conduce România. O imagine face cât o mie de cuvinte și o mie de măsuri de carantină.

Căci ce va vedea fiecare român acolo? Că măsurile sunt doar pentru restul proștilor, că nu e musai să porți mască, că regulile trebuie respectate de alții. Că e doar luptă politică și că nu e nicio rațiune în a respecta ce se scrie în actele guvernului. Ce va face azi cârciumarul care trebuie să măsoare câte un metru jumătate pe terasele din afara restaurantelor? Dar cei care trebuie să poarte măști la la locul de muncă? Dar dacă mai e întrebat cineva despre temperatură la intrarea la muncă? Va observa că toate astea trec mai ușor la un șpriț! Și, da, unii vor crede că li s-a spus o minciună uriașă.

Aproape nu mai contează ce măsuri și ce fapte vor urma după asta pentru că toți vor spune: „Las că știm noi cum sunteți. Vă amendați și apoi vă duceți la șprițuri pe din dos.”

Tehnic, acest șpriț a anulat starea de alertă din România. Politica e și o chestiune de percepții și de inimă. Iar imaginea asta va povesti mai mult decât seria de măsuri pe care domnii Vela și Arafat le mai pot anunța noaptea.

Și ar mai fi ceva. Da, știu expresia: „Hai că toți suntem așa.” Poate da, poate nu, dar acum nici nu mai avem de ce să ne corectăm.

P.S.

Două lucruri vreau să mai spun. Vineri, înainte de Avocatul Diavolului, un prieten ne-a adus câteva cafele de specialitate de la cafeneauu lui, Milu Cafe. Am vrut să-l invit în redacție de vreme ce adusese cafea pentru toată lumea. Nu ne-a lăsat, însă, doamna de la recepție. „Nu au voie persoane străine de redacție.” Aveam măști amândoi.

În week-end, copilul meu a făcut 14 ani. Ar fi trebuit să aibă o petrecere, măcar în parc, cum s-au mai făcut zilele astea. Am hotărât că nu facem, că e mai sănătos pentru toată lumea. Dar, acum cred că dacă ar fi nevoie, domnul Orban ne-ar putea organiza una.

CCR nu mai are credibilitate. Se mai poate face ceva?

8 mai 2020 Cătălin Striblea 1 comentariu

Războiul dintre CCR și Guvern este un moment critic pentru democrația românească. El arată un sistem statal atât de putred încât nu poate funcționa nici în fața morții. Ce poate fi făcut?

Răsturnarea stării de urgență de către CCR și oprirea valului de amenzi aplicate populației au fost ultimele picături în războiul pe care PNL și președintele Iohannis îl duc cu actuala Curte. Ludovic Orban a anunțat că este începutul unei schimbări profunde.

”Suntem din ce în ce mai hotărâți să găsim soluții pentru a schimba prevederile constituționale care reglementează activitatea CCR, pentru că este clar că trebuie schimbate dacă au dus la o asemenea componență a Curții care a devenit un inamic al Constituției.”

Mesajul e clar: nu ne place ce decizii luați, componența trebuie schimbată.Domnul Orban știe că aceasta este doar o amenințare dintr-o construcție mai amplă. Cu actualul parlament, Curtea și modul său de funcționare nu pot fi schimbate. Și poate nici cu viitorul dacă scorul nu se așează bine pentru PNL și USR. Ce face domnul Orban acum este doar o pregătirea electorală, acolo unde tema Curții poate deveni importantă. Ca în orice campanie, ai nevoie de un inamic, iar PNL tocmai a găsit un cal bun de bătaie.

CCR are destul bube în cap. Le-am tot povestit. De la cazul Kovesi și până la participarea activă la destrămarea sistemului penal, hotărâri date pentru o persoană, desființarea unor incompatibilități, erata la referendum sunt tot atâtea episoade controversate din istoria sa. Inclusiv capacitatea de a se face preș în fața mai marilor zilei.

Declararea stării de urgență ca neconstituțională și oprirea amenzilor sunt firești, însă. Până și inițiatorii lor știau că acolo este o problemă. Starea de urgență a fost declarată pe un mecanism greșit și acceptat pentru că altă soluție nu era. Când s-a decretat, Parlamentul nu putea fi fizic întrunit, fiind în izolare. Mărirea amenzilor era greșită, dar Iohannis și echipa sa au ales că sănătatea și oprirea pandemiei sunt mai importante decât respectarea legii la milimetru. Decizie firească și aproape aproape inatacabilă. Mai ales că Iohannis nu are veleități de autocrat.

Problema arată însă un mecanism statal viciat. Pentru că ea ar fi putut fi rezolvată dacă forțele politice implicate ar fi stat măcar o oră la aceeași masă și s-ar fi consultat asupra soluțiilor. Marele păcat al democrație românești este că e într-un război neîncetat. Or în fața unui dezastru de asemenea magnitudine era o datorie a tuturor forțelor politice să se consulte asupra implicațiilor pe care le presupun măsurile din criză.

Nu au făcut-o nicio secundă, ba, mai mult, au încercat și de-o parte și de alta să se poziționeze. Ca să adâncească problema, chiar în al 13-lea ceas, Curtea rămâne zeflemitoare și-i comunică guvernului că în chestiunea amenzilor ” e treaba lui cum se descurcă”. Pentru că așa arată colaborarea instituțională în România.

Anunțul lui Orban ne aduce o nouă bătălie de durată, care ne va măcina o vreme . Curtea nu poate fi schimbată, membrii ei nu pot fi dați afară pentru că nu ne plac, atribuțiile lor nu pot fi schimbate pentru că acum nu răspund unor imperative. Toate acestea pot costa în timp. Iar problema nu este în mecanismele de numire de la Curte, ci în selecția oamenilor care ajung acolo.

Până când candidaturile nu vor fi supuse dezbaterii publice, până când criteriile de selecție nu vor limpezi, dar și bazate pe profesionalism, chestiunea nu se va rezolva. Și mai ales până când politicienii de la stânga la dreapta nu vor înceta să considere curtea un mecanism care să răspundă la comenzile lor.

De asta, am stat un pic și am judecat cum ar trebui să arate toată această poveste, într-o lume normală. Și iată la ce concluzii am ajuns

Curțile Constituționale sunt curți politice. Ar trebui să stabilim asta de la bun început. Cel mult juridico-politice, dacă vreți să introduc o nuanță. Ele sunt construite pentru a se respecta cadrul constituțional, pentru a lămuri anumite controverse, dar cel mai important sunt făcute pentru a păstra anumite curente corecte ale societății și a impulsiona unele noi. Ele trebuie să lămurească probleme grele ale societății și pur și simplu să ne împiedice să o luăm razna. Prima curte constituțională, cea de acum 100 de ani, în Austria a avut chiar un scop declarat de a ține Parlamentul în frâu.

În mod evident, Curțile constituționale sunt o emanație politică și un teren de joacă al politicienilor. Membrii lor sunt numiți de către politicieni și pentru asta sunt construite sisteme mai mult sau mai puțin infailibile. Nu există sistem perfect. Dar mai peste tot în lume, ele au un numitor comun: judecătorii sunt persoane al căror grad de profesionalism este cel mai înalt. Ei sunt profesioniști respectați și nu oameni care primesc cea mai importantă sinecură dintr-o țară.

Ce avem în România?

Avem o curte în care sunt 5 magistrați, 3 politicieni și un profesor de drept. Dacă vă uitați la cv-ul celor cinci magistrați veți vedea că nu există criterii unitare care să le arate gradul de profesionalism. Singurul criteriu este ca acesta să aibă 18 ani vechime în magistratură. Ca și cum alt tip de experiență profesională nu ar fi relevantă.

Ce criterii ne lipsesc?

Mapa profesională trebuie să fie una impecabilă și să aducă condiții de integritate importante.

Analiza publică trebuie să fie cât se poate de riguroasă. Iar ei trebuie să răspundă unor întrebări de natură să ne edifice asupra unor probleme controversate din societate. Pentru că 9 ani, sunt cei care au o putere absolută trebuie să știm dinainte ce gândesc în anumite chestiuni. Cum văd politica penală a statului, cum se poziționează în chestiuni mai vechi de drept constituțional, de separare a puterilor în stat. Dar de exemplu ar trebui să știm și ce gândesc în materia drepturilor și libertăților civile, a parteneriatului civil, a căsătoriilor între homosexuali, avort și altor probleme cu care societate se va întâlni la un moment dat. Analizarea lor ar trebui să fie mult mai riguroasă

Eu văd necesitate alcătuirii unui dosar public cu mapa profesională, lucrări științifice, inclusiv masterul sau licența, dar și răspunsuri detaliate la o serie de întrebări precum cele de mai sus. De asemenea audierea trebuie să fie publică și nu numai în fața unui organism politic, ci și a unora profesionale. Oamenii aceștia au putere egală cu a unui președinte.

Există deja semne de profesionalizare în ceea ce privește numirile. Sunt câțiva judecători care au ce să caute acolo. Cred că e un proces pe care societatea trebuie să-l urmeze. Pentru asta este o condiție: presiune publică constantă pentru dezinfectarea deciziei politice.

Mai jos aveți și dezbaterea mea cu Vlad Petreanu, pe această temă la Avocatul Diavolului.

Avocatul Diavolului, cu Vlad Petreanu și Cătălin Striblea: Poate fi depolitizată Curtea Constituțională?

Avocatul Diavolului, cu Vlad Petreanu și Cătălin Striblea: Poate fi depolitizată Curtea Constituțională?https://www.europafm.ro/avocatul-diavolului-cu-vlad-petreanu-si-catalin-striblea-poate-fi-depolitizata-curtea-constitutionala/

Publicată de Radio Europa FM pe Vineri, 8 mai 2020

Barometrul Europa FM: PNL nu taie nimic de la stat până după alegeri

30 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:04:02 1 comentariu

A venit barometrul Europa FM și asta ne dă o privire asupra prezentului, dar mai ales asupra viitorului. Pentru că datele arată prost pentru deciziile raționale și corecte care ar trebui luate în viitor.

Pe scurt, barometrul realizat între 6 și 24 aprilie, cu 1010 interviuri telefonice, vine să ne spună că PNL scade mai departe în sondaje. E a treia lună consecutivă. A coborât de la 47 la sută la 33 la sută. Ultima dată, cu trei procente. Nici nu avea cum să fie altfel, pentru că e o criză monstruoasă, care curmă vieți. Niciun partid de guvernare nu scapă nevătămat.

PSD a luat un procent, dar îl găsim tot acolo la un sfert din intenția de vot a românilor. E în creștere, totuși. Salba de legi populiste nu a ajutat foarte tare, dar PSD își menține ectoratul. USR scade în continuare cu două procente până la 10,8, iar PLUS cu unul până la 5,1. Crește Victor Ponta și partidul său cu trei procente.

Ce înseamnă asta de fapt? Că PNL nu a găsit răspunsul economic așteptat pentru România muncitoare. Pachetul economic nu se simte, banii de șomaj tehnic nu au ajuns, România activă suferă. Mai grav de atât, acest scor ne explică și de ce PNL nu ia măsurile de echilibrare a bugetului. Aducă să mai taie de la stat, măcar să mai reducă veniturile bugetarilor care stau de acasă. Tot acest scor ne explică de ce Iohannis și PNL nu au curaj să anunțe evidența și, anume că pensiile de abia pot fi plătite, darămite să fie crescute la toamnă.

De fapt, marea mea teamă este că PNL nu va lua niciuna dintre măsurile nepopulare care să ne scoată din criză. Iar acestea sunt: micșorarea aparatului de stat, diminuarea cheltuielilor cu salarii și împrumuturi care să se ducă spre investiții. Ezitanți și speriați de aceste cifre se vor ascunde până după alegeri ca să rămână cumva pe primul loc al cursei. Șifonați, dar pe primul loc.

PSD va încerca să crească pe populism. Va taxa orice greșeală de guvernare și va pune o presiune imensă pe acordarea unor bani de la stat pentru întreaga economie și mai ales pentru electoratul său. Vă apăsa pedala cu mărirea pensiilor până la maximum, dar și pe tot felul de năzbâtii precum cea cu plata chiriilor de către fisc. Cum nu are nicio apăsare în opoziție, va arunca cu legi populiste în stânga și-n dreapta.

În ce privește noua clasă politică, este evident că domnii Cioloș și Barna sau invers, conform sondajului, nu au altă soartă decât să fie împreună. Nu știu ce fac, nu știu ce păzesc sau care e planul lor, dar dacă această coaliție nu se realizează mai repede, s-ar putea să se aleagă praful, mai ales că PLUS a ajuns iarăși la limita pragului electoral.

Împreună ar fi a treia forță politică din România și obligatoriu partener de guvernare pentru PNL. Așa cum Victor Ponta se va alia cu PSD.

Cu cele două blocuri conturate pe următoarele luni, vom asista la o perioadă în care, cel mai probabil, PNL va bâjbâi fără curaj în căutarea soluției electorale câștigătoare și va ignora propunerile de ieșire corectă din criză. Acestea înseamnă investiții majore în zone precum sănătate, infrastructură, digitalizare și pregătirea terenului pentru mutarea unor fabrici din Asia în România, pe măsură ce lanțurile de producție se vor reașeza. Cred că statul se va împrumuta în continuare pentru salarii și pensii ca să nu tulbure imensul aparat bugetar înaintea unor alegeri. Și, mai mult, mi-e teamă că asta ne va împotmoli pe termen mediu și lung.

Cum rezolvă domnul Iohannis dilemele PNL.

22 ianuarie 2020 Cătălin Striblea 0 comentarii

Știți că PNL vrea alegeri pentru primari, în două tururi. De asta guvernul își asumă răspunderea pe modificarea legii. Dar tot PNL vrea alegeri anticipate. Dacă trece legea, nu are alegeri. Dacă nu trece, pierde primarii, dar are alegeri anticipate.

PNL trăiește o dilemă. Acum este împărțit între două grupuri: unul mai curajos și unul mai conservator. Cele două grupuri trebuie să aleagă între alegeri anticipate, ceea ce le va da o putere mare și rapidă, și așteptarea alegerilor la termen, care îi vor pune tot la putere, dar probabil cu un scor mai mic. Pentru asta trebuie să sacrifice alegerile primarilor în două tururi, ceea ce i-ar da PSD-ului, iarăși, multe mandate de primar.

Curajoșii au înțeles că este un moment teribil de bun ca să scoată PSD-ul în afara jocului pentru mulți ani, poate de tot. Conservatorii știu că puterea e bună, banii sunt buni, la fel posturile. Ei nu uită că, de-a lungul anilor, prietenia cu PSD a fost utilă ști că partidul le-a rezolvat multe din lucrurile la care visau, dar care nu puteau să le facă. Vezi aici pensii speciale, legi ale justiției, intimidarea procurorilor, rezolvarea imunităților, omorârea ANI. Să nu aveți iluzii că PNL nu a visat la așa ceva. Din cauza lui Iohannis și a presiunii publice nu au putut să o facă.

În fine, vă spun ce cred că se va întâmpla.

Guvernul Orban nu-și va da demisia. Va aștepta să fie demis, dacă se poate. Ca să-i momească cu alegerile anticipate, există deja în Parlament un proiect de lege astfel încât pensiile speciale să rămână, chiar dacă mandatul nu este întreg. Iohannis, care-i conduce pe curajoși, chiar vrea alegerile anticipate. Chiar dacă nu o să aibă două tururi la primar. Cuplate cu votul politic de la parlamentare, alegerile locale au potențialul să aducă o victorie uriașă a PNL. Gândiți-vă că lumea nu va mai vota administratorul, ci partidul care va domina campania electorală. De asta cred că unor peneliști sau aliați le va scăpa bila neagră la moțiune.

Dacă nu iese, este și o variantă de rezervă. PNL știe că în actualul cadru politic poate merge cu un scor de peste 3o la sută până la alegerile de la toamnă. În privința primarilor, dacă se vor face alegeri în două tururi, au șanse mari de câștig în multe localități. Plus că mulți primari vor veni oricum la ei. În acest scenariu e de ajuns să nu facă prostii la guvernare și să nu taie bani de pe undeva. În rest, totul va fi bine.

Iar ca să simplific și mai mult povestea asta, spun doar atât: se va face doar cum vrea domnul Iohannis.

Iohannis vs Dăncilă, faza pe cască

14 noiembrie 2019 Cătălin Striblea 0 comentarii

Am câteva concluzii la cald după cele două conferițe de presă de marți seară. Dacă cu asta ne-am ales, asta vom comenta.

Iohannis a fost bun, decent și util în comunicarea cu alegătorii. Are argumente, răspunde clar și concis, uneori are umor. A reușit să iasă din măcar două situații dificile: cea legată de Kovesi și cealaltă, generată de Dan Tăpălagă, care i-a arătat dubla măsură în ce-i privește pe Ponta și Dăncilă
Iohannis a vorbit doar când i-a ajuns cuțitul la os și a simțit presiunea uriașă în chestiunea dezbaterii. A ridicat presiunea și-a mutat punctul de interes.
Casele îi sunt în continuare un punct sensibil. Președintele trebuie să răspundă clar și precis legat de pierderea casei de la Sibiu. Alegătorii au dreptul să știe cum și cât a fost implicat în povestea cu actele de acolo.
Întrebările legate de politica internațională sunt punctul vulnerabil. În mandatul lui, România nu a reușit nici ridicare vizelor, nici intrarea în Schengen. Eșec pe această linie, măcar pe jumătate pentru că la Schengen PSD are o contribuție majoră
De cealaltă parte, PSD vrea să conducă o țară, dar nu e în stare să facă o conferință de presă în care să se audă și jurnaliștii.
De câte ori o pui să citească, doamna Dăncilă este un dezastru. Sună dezacordat ca o flașnetă
Viorica Dăncilă a progresat mult în ultimile luni. Vorbește liber, stăpânește unele concepte, a adunat informații, s-a despovărat de emoții. Arată cum a reușit totuși să răzbească până la acest punct. Apreciez acest progres.
Chestiunea cu ceasul este o gafă. 5000 de euro pe un ceas reprezintă mai mult de 10 salarii minime cu care se ține o grămadă de lume din România. Mai deranjant este cum a spus-o, rezultând că nu e un efort prea mare. Or este, și ar fi trebuit să știe suma.
Doamna Dăncilă nu a primit și întrebările alea grele legate de Dragnea, justiție, 10 august.
Povestea cu casca, distribuită masiv de PSD, inclusiv Firea, arată cât de iresponsabili au devenit politicienii români. Orice minciună spusă în spațiul public se va întoarce împotriva ta. Și nu face decât să ne șubrezească pe toți.
Nu voi renunța la credința mea că o dezbatere este necesară. Este unul dintre simbolurile democrației. Ar fi fost bine ca susținătorii doamnei Dăncilă să-l vadă și să-l audă pe cel demonizat. Ar fi fost bine și pentru ceilalți să o vadă pe doamna Dăncilă. O discuție este întotdeauna constructivă.

Cu ce ne alegem după acordul dintre USR și PNL

23 octombrie 2019 Cătălin Striblea 0 comentarii

Chiar dacă situația actuală pare una de criză politică, mi se pare că lucrurile stau un pic mai bine decât în lunile trecute. Aerul pare mai respirabil. Se discută lucruri firești, normale pentru o democrație și o viață politică sănătoasă. Avem dezbatere, avem argumente pro și contra și asta e bine. Avem, însă, și o fragilitate a spațiului politic mai rar întâlnită la noi. Opțiunile celor cinci partide care au dat guvernul jos sunt atât de diferite încât acordul politic va fi supus unor compromisuri majore.

De fapt PNL va trebui să guverneze pe chestiuni punctuale, unde să obțină acorduri conjucturale. Asta spunea și Dan Barna în interviul de la Digi 24. Asta înseamnă că unele teme vor fi greu sau imposibil de realizat. Voi privi la câteva dintre ele, așa cum rezultă din acordul USR cu PNL. În fapt, PNL a obținut acordul USR, dar nu oferă mare lucru în schimb.

Cele două formațiuni spun că doresc alegeri anticipate. Eu cred că, azi, USR este singura formațiune care vrea așa ceva. Și că odată a juns la guvernare, Ludovic Orban nu-și va dărâma singur guvernul, decât dacă va traversa o criză economică majoră. PSD nu vrea alegeri pentru a avea ce toca. La fel Pro România, care nu a terminat de devorat PSD-ul. ALDE și PMP nici atât pentru că sunt partide mici, în scădere. Iar UDMR chiar nu are de face așa ceva. Așadar, eu văd aici un drum închis, iar PNL nu are de ce să-și respecte asigurarea dată USR. E un partid mare, care are de hrănit multe guri.

Alegerile locale în turul doi sunt blocate de UDMR. Aceasta nu este de acord cu o Ordonanță. Nu va fi de acord nici cu o lege. La fel PSD care-și apără primarii. Nici PNL nu va trage tare pentru că are destui primari. Cei care au rămas nu reușesc să pună o astfel de majoritate. Nu văd acest deziderat realizabil. Doar dacă PNL sacrifică unele primării pentru a lua Bucureștiul. Dar asta înseamnă că USR să renunțe și la Nicușor Dan și Vlad Voiculescu.

Recursul compensatoriu, anularea sau modificare sa sunt posibile. Până și din PSD sunt voci care spun că legea a făcut rău. Lucrurile au luat o turnură care se poate întoarce împotriva inițiatorilor săi. Cred că est un lucru realizabil cu mare majoritate.

Desființarea SIIJ. În realitate doar PNL și USR susțin acest lucru. Restul clasei politice își dorește oricând o armă împotriva DNA. Doar PMP va avea un discurs dublu aici, adică va spune una și va face alta. Dacă Orban nu dă ordonanță aici, desființarea nu va avea loc. Știm sigur doar că va da Ordonanță pentru renunțarea la pensionarea anticipată a magistraților sau va amâna procedura.

Inițiativa Fără penali în funcții publice nu are șanse. PSD, Pro România, UDMR, PMP și o parte din PNL o dezavuează. Nu are nicio șansă. Sper să mă înșel.

Desființarea pensiilor speciale sau plafonarea lor. Va fi o temă în viitoarea campanie electorală. Va fi făcută la un moment dat. PSD și Pro România se vor opune, mai puțin în privința magistraților. Aceștia sunt, însă, protejați de o decizie a CCR. La fel militarii, de decizia politică.

Ordonanța 114 va fi abrogată în forma actuală și marile companii vor scăpa de taxe. PNL promite acest lucru, USR îl sprijină. Ponta are viziuni liberale. Atenție, însă! Când gaura de la buget se va vedea de adevăratelea, vor veni aceleași taxe sub alte forme.

Chestiunile administrative și de mediu sunt atât de complicate încât va fi greu ca în următorul an să avem o modificare radicală.

Cred că PNL va avea un guvern după un rând de voturi sau două. Cu toate acestea, anul următor nu va fi unul al schimbărilor fundamentale, ci posibil un început, o desțelenire. Se vor face progrese mici și unele poate vor însemna ceva. Temperați-vă așteptările, însă!

La frizerie sau la guvernare?

19 iunie 2019 Cătălin Striblea 1 comentariu

Trebuie să recunoașteți că frizerul domnului Barna e un pic ghinionist. Una e să-l tundă pe un parlamentar obișnuit, fie el și lider al opoziției, alta e să tunzi un prim-ministru sau un prezidențiabil. Domnului Barna trebuie să-i fi fost, însă, mai plăcută această variantă. Până la urmă nici nu avea mari opțiuni. PSD nu putea fi înlocuit de la guvernare, decât dacă ar fi vrut. În ce mă privește, cred că situația de la frizeria domnului Barna este preferabilă.

Nu reușesc deloc să mă înscriu în retorica și agitația acestor zile care ar spune că e musai ca PNL plus USR să ajungă la guvernare acum și în orice condiții. Oi fi îmbătrânit și am devenit mai cinic. Sigur că politica presupune un idealism și un purism desăvârșite. Sigur că binele societății primează și că un partid trebuie să facă orice ca să ajungă la putere. Totuși, a te arunca cu capul înainte, fără un calcul, este o exagerare.

Un alt motiv pentru care nu mă agit foart tare este pentru c-am mai văzut acest spectacol. Țin minte condițiile în care s-a născut cu scrâșnete Convenția Democrată. Cât de mari au fost tulburările care să reunească PNȚCD, PNL. PD, UFD și ce alte ferătanii au mai fost pe acolo. Un guvern de coaliție este un lucru complicat. Mai aproape și mai bine văzută este Alianța Dreptate și Adevăr. În primăvara lui 2003, inițiativa a fost întâmpinată cu zâmbete, neîncredere și neputință. PD chiar avea în statut că nu poate face alianțe cu alte partide politice..

Întrebările, insinuările, piedicile au fost la fel de mari precum acum. Ba, acum mi se pare mult mai greu pentru că în urmă cu 15 sau 25 de ani nu exista Facebook, unde toată lumea să-și dea democratic cu presupusul. Sunt însă foarte liniștit. CDR, DA și ce fac acum PNL și USR au o trăsătură comună, adică un dușman comun PSD. Câtă vreme acesta va exista, alianțele împotriva sa sunt naturale. De asta și aceasta va exista.

Pe de altă parte, ea nu poate funcționa, însă, acum. Nu poți guverna minoritar, nu le poți da miniștri lui Victor Ponta și lui Traian Băsescu și nici nu poți negocia la nesfârșit cu 30 de oameni din PSD și ALDE dispuși să trădeze. Asta nu este politică în interes public, ci doar o ciolăneală care va compromite pe toată lumea. În acest moment guvernul Dăncilă este răul cel mai mic pentru că poate fi controlat parlamentar și instituțional. El va dispărea imediat după alegerile prezidențiale și va lăsa o guvernare nouă.

Dincolo de asta, cred că e momentul să depășim logica ”trebuie să face orice ca PSD să nu mai existe”. Au trecut 30 de ani și fostul partid comunist se îndreaptă spre irelevanță. Cred că de aici încolo se poate guverna de altă manieră. Cu proiecte și idei și cu răbdare. De asta trebuie să avem răbdare pentru o guvernare ”pe curat.”

Lista certitudinilor după alegerile de parlamentare

12 decembrie 2016 Cătălin Striblea 0 comentarii

1.Nu există chestiune mai îngrijorătoare decât absenteismul. Nici 40% este o cifră de tot plânsul. Și nu ai ce să le impuți oamenilor. Alegerile, partidele, oamenii lor au devenit un produs. Dacă lumea nu vrea să cumpere, producătorul trebuie să-și pună întrebări.

În cazul nostru e vorba de unul singur, Klaus Iohannis. El trebuie să se întrebe unde sunt românii care l-au susținut la alegerile prezidențiale. Ce-a făcut și ce n-a făcut. Ce așteaptă lumea de la el și cât mai are de gând să nu se ridice la mica înălțime a așteptărilor noastre. Poate în următoare zile se gândește serios dacă mai vrea să candideze.

Mai mult

Învățăturile cazului Olteanu pentru clasa politică

1 august 2016 Cătălin Striblea 2 comentarii

Dacă te uiți la nivelul clasei politice din prezent, Bogdan Olteanu este un politician strălucit. Educat, elegant, un om care într-adevăr poate să vorbească, unul care știe să folosească toate conceptele politice și fără notele stridente ale politcienilor de carton de azi.

Olteanu era considerat eminența cenușie a PNL în perioada Tăriceanu, omul care făcea și desfăcea mișcările politice ale PNL-ului. Era la curent cu tot ce însemna mutări, numiri, puneri în funcții și cred că pe multe le și gestiona. Îl bănuiesc că era cu două mutări mai deștept decât colegii lui, de aici și ieșirea din politică. Ce știu sigur despre acest lucru este că omul chiar s-a pregătit pentru funcția de viceguvernator, studiind economie vreme de de vreo doi ani.

Mai mult