partide

Marea cursă electorală pentru iertarea amenzilor

Cum era de așteptat ne îndreptăm către o amnistie generală în materia amenzilor din starea de carantină. Există deja un proiect de lege depus de ALDE în acest sens. Ce efecte va avea, însă asupra societății, această iertare în masă?

Proiectul a fost depus de ALDE, Pro România și UDMR. Mă surprinde absența semnăturilor PSD și chiar sunt curios cum se va raporta partidul lui Marcel Ciolacu la această chestiune. Proiectul este unul care argumentează drepturile și libertățile civile și respectarea acestora cât mai aproape de litera legii. Și este în spiritul solicitărilor cu care Avocatul Poporului a blocat stare de urgență la CCR. 

Chiar deciziile CCR sunt la baza argumentației care propune scutirea de la plata amenzilor pentru trei sute de mii de persoane. Fac excepție actele de tulburare a liniștii publice din perioada respectivă, adică bombardierii și fuga din locurile de izolare. 

Primul argument e dat chiar de deciziile CCR, care constată că modul în care s-a hotărât starea de urgență este greșit. Al doilea este că și într-o stare de urgență corectitudinea pașilor legali nu poate fi ignorată. La fel, citez măsurile care pot decurge din instaurarea unei stări de urgență nu trebuie să aibă efecte și impact negativ la adresa cetățenilor români, creându-le panică, nesiguranță și neîncredere la adresa bunăstării lor din toate punctele de vedere, drepturilor și libertăților lor fundamentale, precum și la adresa statului român în sine și a democrației.

Ca ultim argument adăugați că trei sute de mii de cereri de anulare a amenzilor, așa cum rezultă din decizia CCR, ar bloca instanțele de judecată. Cred că doar acest argument este singurul care nu are nuanțe în această dezbatere. În rest, chiar dacă domnul Tăriceanu susține altfel, acest proiect de lege le dă sentimentul oamenilor cinstiți că au respectat legea degeaba. Eu unul nu am simțit nici panică, nici neîncredere în pandemie.  

Înțeleg că vor fi sancționați cei care au comis fapte grave, dar nu poți să consideri că restul amenzilor constituie abuzuri la adresa a sute de mii de cetățeni. Este evident că au existat mii de cazuri de oameni care au nesocotit măsurile din timpul carantinei, care au ieșit din casă, care s-au deplasat deși nu aveau treabă. Știți, la fel de bine ca și mine, de imaginile cu oameni care ieșeau la pădure, la grătare, mergeau în zone în care se puteau întâlni departe de ochii legii. Pot să înșir, ca și voi, o grămadă de momente în care diverși cetățeni nu au respectat legea.

Faptul că încerci să faci ordine într-o situație potențial periculoasă nu este tot timpul un atac la democrație. În comunicatul său, Călin Popescu Tăriceanu susține că există și alte metode dea  convinge populația să stea în casă.  Știind mereu că va veni o amnistie pentru orice ar face, sigur nu-i mai ții însă.  Nu mă surprinde nici că proiectul vine de la ALDE al cărui lider e cunoscut că sare peste ordinea și disciplina unei cozi. 

Da, modul în care au fost mărite amenzile și cel în care s-a proclamat stare de urgență au fost legal greșite. Democrația și legalitatea sunt importante și trebuie apărate. Nu cred, însă, că România și-a pierdut caracterul democratic în ultimele luni. Dar cred că tocmai a mai pierdut ceva din respectul față de disciplină. Iar ce vedem acum e, în mare măsură, doar un demers electoral. 

 

Ce e bine și ce e rău în cazul lui Moise Guran

Dacă tot a intrat Moise în politică, câteva rânduri ca cititorii acestui blog să știe unde mă aflu în chestiune. Am ezitat să scriu până acum. Pare important, dar nu e chiar a game-changer, cum ar spune englezul. Moise era un jurnalist important până ieri, cu sute de mii de admiratori, azi este doar unul dintre sutele de politicieni de la care așteptăm să confirme în interesul nostru. Dar cum multă lume vorbește, iată ce se întâmplă. 

1. Nu ni se întâmplă lucruri nemaivăzute. E plină lumea de jurnaliști intrați în politică. Mi s-a întâmplat ieri să văd o listă cu zeci de cazuri din Canada, inclusiv cu membri ai guvernului. La fel și în America. Luați, de exemplu, cazul lui Al Gore care a ajuns până la Casa Albă. El a fost jurnalist de investigații și, ca urmare a anchetelor sale, doi oameni au ajuns la pușcărie. 

2. Jurnaliștilor le este ușor să treacă în politică. Sunt antrenați să înțeleagă sisteme administrative și politice, au capacitatea de a lucra cu ușor cu informații, știu să documenteze un subiect, au o capacitate de conexiuni mai mare decât în mod obișnuit. Dacă sunt înzestrați și cu un dar oratoric sau carismă, trecerea pare chiar ușoară. De multe ori, asistând din culise la luarea deciziiilor, ajung să creadă că pot face mai bine și mai repede decât personajele lor. Nu e o dramă, e doar firesc și omenește. Spre deosebire de jurnaliștii sportivi care cu greu s-ar descurca în iarbă, cei de pe politic chiar pot avea succes. 

3. Cosmin Prelipceanu m-a întrebat cine câștigă, cine pierde. De pierdut, pierde breasla. Orice voce mai puternică nevoită să plece sau care alege să plece slăbește o lume deja subțire. Golurile de tipul acesta se umplu greu. Mai ales că jurnaliști mai puțini vizibili aleg și ei să facă parte din sistem, dar la alte nivele: funcții în administrație sau politică despre care cred că au capacitatea de a le gestiona. De câștigat, câștigă clasa politică și poate societatea pentru că ajung acolo oameni cu o cultură organizațională care poate schimba ceva.

4. Nu vă luați de declarația din 2015 în care spune că-i detestă pe jurnaliștii intrați în politică. De atunci și până acum an viața fiecăruia s-a schimbat ceva, credințele au fost puse la încercare. E greu să ceri oricui să fie ca un pahar curat de apă. Schimbările de credință, declarațiile emoționale sunt azi o regulă. Lucrul care contează cu adevărat este dacă intrarea în politică este onestă, adică făcută pentru public. Și desigur, trebuie să recunoști că o faci și pentru tine. Este imposibil altfel. 

5. Ce nu este în regulă. Potrivit declarațiilor sale, Moise Guran a lucrat la programele electorale ale USR PLUS. Și asta când era ziarist. Și i-a avut invitați pe ambii lideri. Ba chiar a făcut o dezbatere electorală. Asta este greșit. Chiar dacă, așa cum susține, nu era plătit. Publicul ar fi trebuit să știe că el lucra cu unul dintre candidați. Sau că ideile sale erau preluate de către cei din USR PLUS. Cu acest balast pleacă în politică și se trece la pasivul său chiar înainte de a face ceva.

6. Dacă emisiunea sa a fost folosită ca să-și construiască o platformă politică, iar e greșit. Dar cum nu o să știm asta niciodată, el singur va trebui să-și dea răspunsul. Eu sper să aibă succes cu proiectele pe care ni le propune. Până la urmă, dacă-i reușesc, poate progresăm.

7. În fine, succesul este o chestiune complicată în politică. Sutele de mii de admiratori nu sunt îndeajuns în partid. Puterea se împarte altfel, iar testele sunt mult mai diverse. Îl vom cunoaște mai bine când va ajunge la putere.

 

Cioloș și opoziția la aceeași măsuță

Știrea zilei de luni trebuie să o cauți în jurul măsuței de la care au vorbit Cioloș, Orban și Barna. Dacă măsuță o fi fost. Prea înaltă pentru un birou, prea mică pentru o masă de bară, prea fragilă pentru atâta lume, prea ieftină pentru momentul la care a participat. 

Dar deocamdată asta este. O construcție mică, anemică și fără investiții a ceea ce ar putea fi cealaltă parte a clasei politice. Să ne lămurim. Eu i-am spus opoziția unită. Nu e vorba de opoziția parlamentară, ci de opoziția la ce este astăzi osatura politică cea mai importantă, sistemul politic cunoscut și pe care l-am avut treizeci de ani. 

Mai mult

Go Ciolo sau rămâi low-cost

Dacian Cioloș a dispărut la Bruxelles. Are de făcut lucruri înalte. A lăsat în urmă un interviu în care șovăie ca de obicei, un mesaj al șefului de cabinet din care aflăm că nu vrea musai politică și o aură că poate dispare cu talent la momete cheie. 

Cumva, neașteptat, la plecare, USR i-a spus că poate să vină. Cumva partidul lui Nicușor Dan s-a dovedit ingrat și i-a pus oferta asta pe masă. Ingrat pentru că Nicușor a construit aproape de unul singur și-a făcut o breșă importantă în politica românească. 

Mai mult

Lista certitudinilor după alegerile de parlamentare

1.Nu există chestiune mai îngrijorătoare decât absenteismul. Nici 40% este o cifră de tot plânsul. Și nu ai ce să le impuți oamenilor. Alegerile, partidele, oamenii lor au devenit un produs. Dacă lumea nu vrea să cumpere, producătorul trebuie să-și pună întrebări.

În cazul nostru e vorba de unul singur, Klaus Iohannis. El trebuie să se întrebe unde sunt românii care l-au susținut la alegerile prezidențiale. Ce-a făcut și ce n-a făcut. Ce așteaptă lumea de la el și cât mai are de gând să nu se ridice la mica înălțime a așteptărilor noastre.  Poate în următoare zile se gândește serios dacă mai vrea să candideze.

Mai mult

Domnule Cioloș, asumați-vă până la capăt!

Dacian Cioloș și-a lansat programul. Se numește Platforma România 100. Cuprinde mai toate ideile pe care le aștepți de la un om onest, cu bun-simț și care crede că România poate fi schimbată.

Nu vă faceți însă foarte mari iluzii. Nu o să vă surprindă cu nimic. Nu este acolo vreo idee revoluționară. Cioloș nu are nicio baghetă magică sau o găselniță cu care să poată schimba acum țara. Toate cuvintele de acolo o să le găsești și în programele partidelor politice.

Diferența majoră este însă că propunerea lui Cioloș chiar are credibilitate. Spre deosebire de toți ceilalți făuritori de vorbe și lansatori de promisiuni, pe Cioloș chiar poți să-l crezi că se va zbate să facă toate lucrurile de acolo. Că nu-ți va spune toate astea și apoi va da contracte pe la spate grupului din care face parte.  Că nu va face parte în parte cu partidul care l-a promovat și că, atât cât poate, va mișca unele lucruri. Cu mai multă modestie și mai multă decență decât predecesorii săi.

Mai mult

Ambasadorul SUA: primiți musulmani în România

Ambasadorul SUA ne-a trimis o scrisoare publică. Când spun ne-a trimis, mă refer la noi, românii. Chestiunea în cauză este sosirea imigranților, în special a celor musulmani.

”Cred că România ar putea fi ţara est-europeană care să reprezinte un exemplu de toleranţă şi incluziune, primindu-i pe aceia care îşi doresc un viitor mai bun. Cei care îşi caută o nouă casă aduc cu ei energie şi idei, spirit antreprenorial şi entuziasm. Nu consideraţi acest lucru o potenţială povară pentru societate, ci o potenţială resursă. (…) Îi încurajez pe toţi locuitorii acestei minunate ţări cu o îndelungată istorie şi o foarte mare diversitate, să îi primească pe imigranţi şi să-i ajute să fie musulmani şi români.”

Mai mult

Iohannis v-a anunțat deja răspunsul

Cheia următoarelor luni apare în chiar primul minut de la sosirea în Piața Universității a președintelui Iohannis. În fapt au fost primele cuvinte. Primul răspuns la o afirmație a unui protestatar: ”vrem să scăpăm de clasa politică, domnule președinte.”

”Fără politcieni nu se poate”, a spus președintele.

Și cred că asta rezolvă în mare măsură ecuațiile pe mai departe. Domnul Iohannis nu trage de timp în căutarea unei soluții miraculoase. El trage de timp pentru ca manifestațiile să scadă din intensitate și să-i permită soluția pe care o are la îndemână. Cam singura, de altfel. Mai mult

Nu mă mai miră nimic la Andreea Paul

Declarația Andreei Paul că a născut copilul sâmbăta, ca să nu lipsească nicio zi de la muncă, este neîndoios cea mai mare realizare de comunicare a acesteia de când și-a început cariera politică. De mult timp doamna Paul nu a mai fost băgată în seamă de atâta lumea, chit că toți o înjurau.

Doamna Paul nu e cel mai rău politician din România, totuși. Are inițiative și mesaje demne de o soartă mai bună. Și se zbate constant să le transmită. Doar că nivelul de tupeu în cazul dumneaei a atins o magnitudine de 8 grade. Pe mine nu mă miră însă această declarație. România este o țară în care uitarea se așterne repede: două săptămâni și orice prostie sau mojicie este trecută cu vederea. Dacă este însă să te uiți în urmă la istoria doamnei Paul, ea cu siguranță ne-ar fi arătat povestea cu copilul venind. Carevasăzică: Mai mult

Ce pregătește Liviu Dragnea la PSD

Paradoxal, Victor Ponta are ca principală sursă de probleme agitația din PSD, nu presiunea flască a opoziției sau acțiunile DNA. Cele din urmă nu pot  duce la o demisie pentru că nu ai text legal pentru așa ceva, iar opoziția nu-l poate răsturma câtă vreme nu l-a convins pe Gabriel Oprea că-i e mai bine fără PSD. Așadar, Ponta trebuie să fie mai atent dacă nu cumva rămâne fără sprijinul partidului. Iar de asta se ocupă Liviu Dragnea, care are resursele, mijloacele și motivația pentru așa ceva. Mai mult