partide

Bode ne-a arătat tuturor ce este ștăbismul

Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată o colecție mai mare de scuze venite de la vârful statului pentru gestul unui ministru. Și mai ales pentru o activitate cu urmări care puteau duce la moartea unor oameni. Mă refer aici la accidentul în care a fost implicată mașina ministrului Bode.

Nu cred să fi existat o mai mare răstălmăcire a adevărului făcută de cineva din statul român. Sau, dacă liderii noștri cred vorbele de mai jos, lucrăm cu realități paralele. Dar să le vedem pe toate la un loc:

„Cu greu pot fi comparate cele două spețe ( n.r. cazul Oprea). Acum câțiva ani, un polițist a murit în acel accident. La Bode nu a fost vorba de o coloană, ministrul s-a deplasat cu mașina pusă la dispoziție de SPP”.

Președintele Klaus Iohannis

„Trebuie să cunoașteți legislația în domeniu, trebuie să cunoașteți activitatea d-lui Bode, care rareori a apelat la transportul cu mașina SPP. El a utilizat mașina de la Ministerul Transporturilor. Atunci când ești într-o mașină SPP comunici doar destinația și ora la care trebuie să ajungi. Demnitarul nu are nicio putere de a dicta echipei SPP viteza și conduita în trafic

Prim-ministrul Ludovic Orban

„Am văzut această turnură a accidentului pe care l-a suferit ministrul Bode zilele trecute. Poate este bine de ştiut că ministrul se deplasa cu maşina SPP, că stătea pe bancheta din spate, că dormea şi că, practic, nu are nicio vină în privinţa acestui accident. Dacă mă întrebaţi pe mine, cred că pur şi simplu s-a exagerat destul de mult în privinţa acestui accident. Asta nu înseamnă că demnitarii nu ar trebui să ţină cont de semnalele publice şi atunci când sunt cu maşinile de serviciu să ceară mai multă prudenţă. Dar de aici şi până la a cere demisii şi a face nişte acuze pentru un om care nici măcar nu ştia în ce regim se deplasa maşina pentru că dormea, este o cale destul de lung”

Vicepremierul Raluca Turcan

Le-am comunicat celor de la SPP că destinația finală este sediul Guvernului iar ora de sosire pe care o anticipez era ora 20.00. Nu aveam niciun motiv să ne grăbim. Absolut toate deplasările pe care le-am făcut am stat pe bancheta din spate, unde am posibilitatea să citesc, lucrez sau să mă odihnesc. Niciodată nu am fost preocupat cum conduce angajatul SPP în zecile mii de kilometri parcurși, pentru un motiv foarte simplu: până duminică au condus impecabil. În momentele premergătoare incidentului, mă odihneam. Călătoream de 4 ore și jumătate.

Chiar împricinatul Lucian Bode

Ați citit vreodată o colecție de scuze mai penibile care să dea peste cap întreaga realitatea? E posibil. Dar cu siguranță nu de la cel mai înalt nivel al statului român. Niciodată nu a existat o coaliție mai mare pentru a răstălmăci o situație care se vede din avion.

Din ce ne spun demnitarii noștri, domnul Bode a fost răpit de un ofițer SPP și dus cu viteză pe meleagurile patriei. El nici măcar nu are autoritatea de a se opune la ce face ofițerul. Nici nu poate să-i spună omenește: ” Las-o dracu’ mai încetul că ne înjură ăștia!” Sau orice i-ar spune fiecare dintre noi unui prieten care conduce tare și periculos. „Las-o ușor că ne omori!”

Stupizenia e atât de mare încât Ludovic Orban sfidează și legile fizicii, dar și ale administrației. El spune că demnitarul fixează ora de ajungere și că de acolo nu-l mai interesează care e treaba. E răspunderea SPP-ului. Păi dacă foxează ora, atunci stimatul demnitar fixează și vitează. Pentru că-i scriu domnului Orban din manualul de clasa a șasea: „viteza reprezintă raportul dintre distanța parcursă și durata deplasării corpului.” În ce privește legile administrației românești, numai un prost poate să creadă că sepepistul ministrului decide ce și cum.

Observați încă un lucru grețos până la Dumnezeu și înapoi. Nu știu cine este șoferul ofițer. Dar el este făcut vinovat, ceea ce și este, dar este făcut și vinovat moral al acțiunii. Ceea ce nu este. Toți acești boieri mari spun că un acar i-a făcut asta ministrului.

Dar de ce această coaliție a minciunii împotriva unei realități evidente?

Pentru că ceea ce-ați văzut este un mod de viață. Așa trăiește ștabul român, posesorul unui model de viață numit ștăbism. Ce înseamnă asta? Că de la comunism și mai jos încoace, cetățeanul ștab a avut drepturi suplimentare față de muritorii obișnuiți. Adică el are drumuri doar pentru el, casele statului, magazinele acestuia, banii de coșniță de la stat, spitale pentru el, argații lui. Și totul venind de la stat.

De la Volgile negre până la mașinile cu număr mic am avut generația comunistă de ștabi. Străzile erau pustii și numai apariția unei Dacii negre le făcea și mai goale. Aceștia au fost întemeietorii.

După care, ștăbimea și-a luat mașinile cele mai mari. Au fost primii care le-au avut. Mașini străine, mai mari, mai puternice, care omoară mai bine și mai curând decât Daciile și Cielo-urile celorlalți. Și au mers cu mașinile astea mari până când și poporul le-a avut. Și atunci, în caz de accident, era scor egal.

Și apoi, următorul stadiu, când poporul a a avut mașini, le-a rămas ultima redută: girofarul. Girofare, licurici, lumini mai altfel, dar și mașini mari. Toate care să arate că sunt altcineva, că pot merge mai bine și mai repede.

E semnul puterii prieteni. Acest girofar, acest sepepist sunt peceți ale puterii. Ce mai rămâne din ei dacă le luați mașina, girofarul și sepepistul? Vor sta la coadă pe Dealul Negru ca și noi. Nu vor mai putea face trei minute de la Interne la Guvern ca Oprea, ci 25 ca noi.

Ce mai rămâne dacă le iei ofițerul căruia să-i dea ordine? Cine o să le care gențile scumpe? Dar paltonul cine o să-l mai ducă la cuier? Cine o să le mai ia țigări sau cine o să le mai pună whisky-ul pe masă chiar dacă nu poartă măști?

Și chiar așa ce o să mai rămână din ei, dacă le ia cineva funcția? Cum ar mai putea să fie ei oameni obișnuiți și să stea după o linie continuă? Acesta este ștăbismul prieteni și de aceea l-au apărat așa mult. Pentru că fără el, nici ei nu sunt mare lucru.

P.S. Fotografia făcută de George Călin de la Inquam ne arată un alt moment în care domnul Bode a fost luat prizonier. Când turcii care s-au apucat de o autostradă au dat cu artificii. Iarăși nu știa. Probabil dormea.

Valul doi a venit. Și e propulsat de o neîncredere fabricată în laborator

Trebuie să discutăm despre  cel mai important subiect al zilei, dar în egală măsură și cel mai ignorat, dacă te uiți la ce se întâmplă în jurul nostru. Cred că suntem în valul doi al epidemiei de coronavirus. Diferența este că de data asta, cel mai important spital COVID din România s-a umplut. 

Institutul Matei Balș a anunțat că nu mai poate face internări pentru că nu mai sunt spații. Pentru cei care se îmbolnăvesc trebuie găsite alte soluții la spitalele de sprijin din București. Doctorul Adrian Marinescu de la spitalul Balș spune că, dacă se merge în această direcție, cu siguranță vor crește și cazurile de ATI. Acestea sunt 176 acum în toată România, care are cam 1500 de paturi. Brașovul nu mai avea nici el loc de pacienți de acum două zile. 

Problema este că toate cifrele proaste cresc.

Sporește numărul de cazuri zilnice, cam din 8 iunie încoace. De asemenea, a sporit rata de reproducție a virusului, care a trecut de 1 și a ajuns la 1.13. De asemenea a crescut numărul de cazuri active, care e la 5300. Și numărul morților într-o singură zi e cel mai mare  din ultima lună, adică 22. Numărul de noi vindecări fluctuează de la o zi la alta, de la cifre mici, cum ar fi 40 până la unele mai mari, de peste 200. 

Un semnal vine și de la mai mulți medici. Sunt din ce în ce mai multe cazuri cu forme medii și severe ale bolii. De altfel, Raed Arafat și Nelu Tătaru au repetat în această perioadă că pericolul nu este trecut. S-a adăugat și o reacție politică a președintelui Iohannis care și-a arătat îngrijorarea față de ceea ce se întâmplă. 

Toate datele coincid cu relaxarea pornită în luna iunie și care acum își arată primele rezultate. Este evident pentru toată lumea că măsurile de restricție nu mai funcționează și că în egală măsură sunt probleme cu responsabilitatea personală. Cred că fiecare dintre voi a văzut că nu se poartă măști în spațiile publice, că nu se respectă distanțele, că e aglomerat peste limită la unele terase. Dar mai ales că există o presiune constantă pentru încălcare. Lumea stă de vorbă fără griji, s-a revenit la întinsul mâinii. 

Ceea ce este cel mai periculos, însă, este discursul care vine și dinspre o parte din elita politică și care îndeamnă la nerespectare și la neîncredere.

PSD și aliații au îndemnat de-a dreptul la minimalizarea restricțiilor și au făcut tot felul de trucuri care să îndepărteze măștile. Țineți minte și modul în care au susținut ignorarea măsurării temperaturii. Adăugați activitatea constantă a Avocatului Poporului de a chestiona aceste măsuri. Toate au dus la un climat în care foarte mulți oameni nu mai cred în boală. Scenariul politic lucrat în laborator și care a vrut să construiască imaginea unui dictator la Cotroceni vine acum înapoi către populație.

Este firesc să pui întrebări și să chestionezi datele de la autorități. Sunt valide întrebările despre numărul de teste, inadvertențe între raportări. Nu știm exact cine sunt și de unde vin pacienții, dacă sunt focare sau răspândire comunitară. Sau cum se stabilește cauza fiecărui deces. Societățile democratice sunt construite pe întrebări și chestionarea mai marilor zilei. Doar că aceasta trebuie să fie onestă și nu pentru construirea unui capital politic. Pentru că azi, e posibil ca unii oameni să sufere tocmai pentru că politicienii lor au acționat incorect. 

Președintele Iohannis a pomenit de o posibilă revenire la starea de urgență. Nu știm în ce măsură mai e posibil sau dacă societatea mai acceptă. Dar e vital să vă spălați pe mâini și să purtați mască. Și să aveți grijă de voi pentru că suntem pe cont propriu.  

Marea cursă electorală pentru iertarea amenzilor

Cum era de așteptat ne îndreptăm către o amnistie generală în materia amenzilor din starea de carantină. Există deja un proiect de lege depus de ALDE în acest sens. Ce efecte va avea, însă asupra societății, această iertare în masă?

Proiectul a fost depus de ALDE, Pro România și UDMR. Mă surprinde absența semnăturilor PSD și chiar sunt curios cum se va raporta partidul lui Marcel Ciolacu la această chestiune. Proiectul este unul care argumentează drepturile și libertățile civile și respectarea acestora cât mai aproape de litera legii. Și este în spiritul solicitărilor cu care Avocatul Poporului a blocat stare de urgență la CCR. 

Chiar deciziile CCR sunt la baza argumentației care propune scutirea de la plata amenzilor pentru trei sute de mii de persoane. Fac excepție actele de tulburare a liniștii publice din perioada respectivă, adică bombardierii și fuga din locurile de izolare. 

Primul argument e dat chiar de deciziile CCR, care constată că modul în care s-a hotărât starea de urgență este greșit. Al doilea este că și într-o stare de urgență corectitudinea pașilor legali nu poate fi ignorată. La fel, citez măsurile care pot decurge din instaurarea unei stări de urgență nu trebuie să aibă efecte și impact negativ la adresa cetățenilor români, creându-le panică, nesiguranță și neîncredere la adresa bunăstării lor din toate punctele de vedere, drepturilor și libertăților lor fundamentale, precum și la adresa statului român în sine și a democrației.

Ca ultim argument adăugați că trei sute de mii de cereri de anulare a amenzilor, așa cum rezultă din decizia CCR, ar bloca instanțele de judecată. Cred că doar acest argument este singurul care nu are nuanțe în această dezbatere. În rest, chiar dacă domnul Tăriceanu susține altfel, acest proiect de lege le dă sentimentul oamenilor cinstiți că au respectat legea degeaba. Eu unul nu am simțit nici panică, nici neîncredere în pandemie.  

Înțeleg că vor fi sancționați cei care au comis fapte grave, dar nu poți să consideri că restul amenzilor constituie abuzuri la adresa a sute de mii de cetățeni. Este evident că au existat mii de cazuri de oameni care au nesocotit măsurile din timpul carantinei, care au ieșit din casă, care s-au deplasat deși nu aveau treabă. Știți, la fel de bine ca și mine, de imaginile cu oameni care ieșeau la pădure, la grătare, mergeau în zone în care se puteau întâlni departe de ochii legii. Pot să înșir, ca și voi, o grămadă de momente în care diverși cetățeni nu au respectat legea.

Faptul că încerci să faci ordine într-o situație potențial periculoasă nu este tot timpul un atac la democrație. În comunicatul său, Călin Popescu Tăriceanu susține că există și alte metode dea  convinge populația să stea în casă.  Știind mereu că va veni o amnistie pentru orice ar face, sigur nu-i mai ții însă.  Nu mă surprinde nici că proiectul vine de la ALDE al cărui lider e cunoscut că sare peste ordinea și disciplina unei cozi. 

Da, modul în care au fost mărite amenzile și cel în care s-a proclamat stare de urgență au fost legal greșite. Democrația și legalitatea sunt importante și trebuie apărate. Nu cred, însă, că România și-a pierdut caracterul democratic în ultimele luni. Dar cred că tocmai a mai pierdut ceva din respectul față de disciplină. Iar ce vedem acum e, în mare măsură, doar un demers electoral. 

 

Ce e bine și ce e rău în cazul lui Moise Guran

Dacă tot a intrat Moise în politică, câteva rânduri ca cititorii acestui blog să știe unde mă aflu în chestiune. Am ezitat să scriu până acum. Pare important, dar nu e chiar a game-changer, cum ar spune englezul. Moise era un jurnalist important până ieri, cu sute de mii de admiratori, azi este doar unul dintre sutele de politicieni de la care așteptăm să confirme în interesul nostru. Dar cum multă lume vorbește, iată ce se întâmplă. 

1. Nu ni se întâmplă lucruri nemaivăzute. E plină lumea de jurnaliști intrați în politică. Mi s-a întâmplat ieri să văd o listă cu zeci de cazuri din Canada, inclusiv cu membri ai guvernului. La fel și în America. Luați, de exemplu, cazul lui Al Gore care a ajuns până la Casa Albă. El a fost jurnalist de investigații și, ca urmare a anchetelor sale, doi oameni au ajuns la pușcărie. 

2. Jurnaliștilor le este ușor să treacă în politică. Sunt antrenați să înțeleagă sisteme administrative și politice, au capacitatea de a lucra cu ușor cu informații, știu să documenteze un subiect, au o capacitate de conexiuni mai mare decât în mod obișnuit. Dacă sunt înzestrați și cu un dar oratoric sau carismă, trecerea pare chiar ușoară. De multe ori, asistând din culise la luarea deciziiilor, ajung să creadă că pot face mai bine și mai repede decât personajele lor. Nu e o dramă, e doar firesc și omenește. Spre deosebire de jurnaliștii sportivi care cu greu s-ar descurca în iarbă, cei de pe politic chiar pot avea succes. 

3. Cosmin Prelipceanu m-a întrebat cine câștigă, cine pierde. De pierdut, pierde breasla. Orice voce mai puternică nevoită să plece sau care alege să plece slăbește o lume deja subțire. Golurile de tipul acesta se umplu greu. Mai ales că jurnaliști mai puțini vizibili aleg și ei să facă parte din sistem, dar la alte nivele: funcții în administrație sau politică despre care cred că au capacitatea de a le gestiona. De câștigat, câștigă clasa politică și poate societatea pentru că ajung acolo oameni cu o cultură organizațională care poate schimba ceva.

4. Nu vă luați de declarația din 2015 în care spune că-i detestă pe jurnaliștii intrați în politică. De atunci și până acum an viața fiecăruia s-a schimbat ceva, credințele au fost puse la încercare. E greu să ceri oricui să fie ca un pahar curat de apă. Schimbările de credință, declarațiile emoționale sunt azi o regulă. Lucrul care contează cu adevărat este dacă intrarea în politică este onestă, adică făcută pentru public. Și desigur, trebuie să recunoști că o faci și pentru tine. Este imposibil altfel. 

5. Ce nu este în regulă. Potrivit declarațiilor sale, Moise Guran a lucrat la programele electorale ale USR PLUS. Și asta când era ziarist. Și i-a avut invitați pe ambii lideri. Ba chiar a făcut o dezbatere electorală. Asta este greșit. Chiar dacă, așa cum susține, nu era plătit. Publicul ar fi trebuit să știe că el lucra cu unul dintre candidați. Sau că ideile sale erau preluate de către cei din USR PLUS. Cu acest balast pleacă în politică și se trece la pasivul său chiar înainte de a face ceva.

6. Dacă emisiunea sa a fost folosită ca să-și construiască o platformă politică, iar e greșit. Dar cum nu o să știm asta niciodată, el singur va trebui să-și dea răspunsul. Eu sper să aibă succes cu proiectele pe care ni le propune. Până la urmă, dacă-i reușesc, poate progresăm.

7. În fine, succesul este o chestiune complicată în politică. Sutele de mii de admiratori nu sunt îndeajuns în partid. Puterea se împarte altfel, iar testele sunt mult mai diverse. Îl vom cunoaște mai bine când va ajunge la putere.

 

Cioloș și opoziția la aceeași măsuță

Știrea zilei de luni trebuie să o cauți în jurul măsuței de la care au vorbit Cioloș, Orban și Barna. Dacă măsuță o fi fost. Prea înaltă pentru un birou, prea mică pentru o masă de bară, prea fragilă pentru atâta lume, prea ieftină pentru momentul la care a participat. 

Dar deocamdată asta este. O construcție mică, anemică și fără investiții a ceea ce ar putea fi cealaltă parte a clasei politice. Să ne lămurim. Eu i-am spus opoziția unită. Nu e vorba de opoziția parlamentară, ci de opoziția la ce este astăzi osatura politică cea mai importantă, sistemul politic cunoscut și pe care l-am avut treizeci de ani. 

Mai mult

Go Ciolo sau rămâi low-cost

Dacian Cioloș a dispărut la Bruxelles. Are de făcut lucruri înalte. A lăsat în urmă un interviu în care șovăie ca de obicei, un mesaj al șefului de cabinet din care aflăm că nu vrea musai politică și o aură că poate dispare cu talent la momete cheie. 

Cumva, neașteptat, la plecare, USR i-a spus că poate să vină. Cumva partidul lui Nicușor Dan s-a dovedit ingrat și i-a pus oferta asta pe masă. Ingrat pentru că Nicușor a construit aproape de unul singur și-a făcut o breșă importantă în politica românească. 

Mai mult

Lista certitudinilor după alegerile de parlamentare

1.Nu există chestiune mai îngrijorătoare decât absenteismul. Nici 40% este o cifră de tot plânsul. Și nu ai ce să le impuți oamenilor. Alegerile, partidele, oamenii lor au devenit un produs. Dacă lumea nu vrea să cumpere, producătorul trebuie să-și pună întrebări.

În cazul nostru e vorba de unul singur, Klaus Iohannis. El trebuie să se întrebe unde sunt românii care l-au susținut la alegerile prezidențiale. Ce-a făcut și ce n-a făcut. Ce așteaptă lumea de la el și cât mai are de gând să nu se ridice la mica înălțime a așteptărilor noastre.  Poate în următoare zile se gândește serios dacă mai vrea să candideze.

Mai mult

Domnule Cioloș, asumați-vă până la capăt!

Dacian Cioloș și-a lansat programul. Se numește Platforma România 100. Cuprinde mai toate ideile pe care le aștepți de la un om onest, cu bun-simț și care crede că România poate fi schimbată.

Nu vă faceți însă foarte mari iluzii. Nu o să vă surprindă cu nimic. Nu este acolo vreo idee revoluționară. Cioloș nu are nicio baghetă magică sau o găselniță cu care să poată schimba acum țara. Toate cuvintele de acolo o să le găsești și în programele partidelor politice.

Diferența majoră este însă că propunerea lui Cioloș chiar are credibilitate. Spre deosebire de toți ceilalți făuritori de vorbe și lansatori de promisiuni, pe Cioloș chiar poți să-l crezi că se va zbate să facă toate lucrurile de acolo. Că nu-ți va spune toate astea și apoi va da contracte pe la spate grupului din care face parte.  Că nu va face parte în parte cu partidul care l-a promovat și că, atât cât poate, va mișca unele lucruri. Cu mai multă modestie și mai multă decență decât predecesorii săi.

Mai mult

Ambasadorul SUA: primiți musulmani în România

Ambasadorul SUA ne-a trimis o scrisoare publică. Când spun ne-a trimis, mă refer la noi, românii. Chestiunea în cauză este sosirea imigranților, în special a celor musulmani.

”Cred că România ar putea fi ţara est-europeană care să reprezinte un exemplu de toleranţă şi incluziune, primindu-i pe aceia care îşi doresc un viitor mai bun. Cei care îşi caută o nouă casă aduc cu ei energie şi idei, spirit antreprenorial şi entuziasm. Nu consideraţi acest lucru o potenţială povară pentru societate, ci o potenţială resursă. (…) Îi încurajez pe toţi locuitorii acestei minunate ţări cu o îndelungată istorie şi o foarte mare diversitate, să îi primească pe imigranţi şi să-i ajute să fie musulmani şi români.”

Mai mult

Iohannis v-a anunțat deja răspunsul

Cheia următoarelor luni apare în chiar primul minut de la sosirea în Piața Universității a președintelui Iohannis. În fapt au fost primele cuvinte. Primul răspuns la o afirmație a unui protestatar: ”vrem să scăpăm de clasa politică, domnule președinte.”

”Fără politcieni nu se poate”, a spus președintele.

Și cred că asta rezolvă în mare măsură ecuațiile pe mai departe. Domnul Iohannis nu trage de timp în căutarea unei soluții miraculoase. El trage de timp pentru ca manifestațiile să scadă din intensitate și să-i permită soluția pe care o are la îndemână. Cam singura, de altfel. Mai mult