copii

Dialoguri cu Paul Olteanu #5. „Nu ești bun de nimic” sau stima de sine

În noul episod al podcastului Mind Architect la Europa FM, Paul Olteanu explică modul în care se formează stima de sine. Sau, dacă vreți, de ce anumite ziceri ale părinților ne urmăresc și ne dau frustrări o viață întreagă. “Este firesc să criticăm comportamentul punctual al unui copil, dar nu putem să-i spunem că niciodată nu ești bun.” Asta va duce la frică și la o stimă de de sine scăzută.  

Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neuroștiințalaclasă.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori. Proiectul este o platformă care adună la un loc date și metode de lucru utile pentru părinți și profesori și care pot contribui la o mai bună învățare.    

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Dialoguri cu Paul Olteanu #4 De ce nu este greșeala admisibilă în România

În al patrulea episod al podcastului Mind Architect la Europa FM, discut cu Paul Olteanu despre cum să învățăm mai bine și de ce calitatea procesului de învățare este dată de metodă, nu de conținut. În plus, aflăm de ce greșeala nu este acceptabilă în România, dar și cum ar trebui să ne comportăm atunci când un copil greșește la clasă sau acasă. 

Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neurostiintalaclasa.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori. Proiectul este o platformă care adună la un loc date și metode de lucru utile pentru părinți și profesori și care pot contribui la o mai bună învățare.

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Iar aici este siteul neurostiintalaclasa.ro

Dialoguri cu Paul Olteanu #3. Primii doi ani de viață ne formează emoțional

Podcastul Mind Architect ne provoacă în cel de-al treilea episod cu o informație care spune că emoțiile noastre și tipul nostru de comportament sunt puternic influențate de primii doi ani din viața noastră. Paul Olteanu spune că modul în care părinții noștri ne acordă mai multă sau mai puțină atenție va duce la un tipar emoțional care ne va însoți de-a lungul vieții.

Mind Architect este rubrica din Lumea Europa FM care încearcă să explice mai bine relațiile dintre noi și care ne ajută să înțelegem funcționarea creierului nostru. 

De asemenea, Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neurostiintalaclasa.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori.     

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Dialoguri cu Paul Olteanu #2: “Normalitatea nu înseamnă același lucru pentru fiecare dintre noi”

Podcastul Mind Architect continuă la Europa FM cu un episod în care trainerul Paul Olteanu ne explică de ce percepțiile noastre asupra lumii sunt diferite. În dialogul nostru, Paul explică de ce același eveniment este perceput în mod diferit de către toți cei care-l urmăresc. 

“De asta când vezi un film la o anumită vârstă și apoi îl revezi peste ani, o să înțelegi și alte lucruri datorită filtrelor pe care le aduni în anii aceștia.” Paul ne explică și de ce comunicarea ne este îngreunată la birou sau chiar nu reușim să realizăm o sarcină din cauza diferențelor de percepție a normalității. “Dacă eu îți cer să rezolvi o treabă cât poți de repede și eu mă aștept să o faci până la finalul zilei, nu înseamnă că tu înțelegi la fel. ”

Până la final o să enervăm mai puțin dacă o să înțelegem că doi oameni care lucrează împreună sau trăiesc împreună au cu totul alte percepții din cauza trecutului lor. 

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Dialoguri cu Paul Olteanu. „Suntem o mare de emoție cu o picătură de rațiune.”

Podcastul Mind Architect debutează la Europa FM cu un episod despre emoțiile care ne domină viața. Trainerul Paul Olteanu deschide astfel o serie de dialoguri despre modul în care funcționează creierul nostru, dar și despre cum ne gestionăm relațiile în familie sau acolo unde lucrăm.

Până la sfârșitul anului, în fiecare duminică, Paul Olteanu, în dialog cu mine, va analiza câte o situație punctuală din viața noastră emoțională și va încerca să ne dea un sfat despre cum să o rezolvăm.

În primul episod analizăm de ce ne este atât de greu să ne înțelegem cu adolescenții pe care Paul îi descrie ca un motor uriaș cu frâne foarte slabe. Ce faci când te apucă furia și copilul nu te mai ascultă?

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Investigație WSJ: Instagram, mediu toxic pentru adolescente, arată documente interne ale companiei

Acest articol conține date publicate de WSJ. Articolul se află sub acest link, dar este protejat de un paywall. Eu voi prezenta doar câteva informații esențiale, de interes public major.

Înainte de a porni acest articol trebuie să vă împărtășesc o senzație stranie pe care o am de fiecare dată când deschid Instagramul. Toată lumea pe care o văd este fericită și nu are probleme. Are cele mai bune vacanțe, se află în locuri minunate, trăiește experiențe de neuitat și cunoaște oameni senzaționali. Și, ca o notă personală, nimeni nu are burtă.

Eu o numesc rețeaua socială a depresiei. Și cred, fără o bază, că enorm de multă lume suferă după ce vede acolo. E doar experiența mea, dar simt că multora li se întâmplă asta. Dar dacă eu am repere care-mi spun că în viața fiecăruia sunt momente cumplite, grele sau nefericite,

Ce se întâmplă cu mintea unui adolescent expus zilnic la tone de fericire?

Nu cred că trebuie să fii psiholog ca să găsești răspunsul la întrebarea asta. Nefericirea, nesiguranțele și lipsa de apreciere de sine vor abunda. Când ai coșuri și toți ceilalți sunt perfecți, te va durea. Când toți par la petreceri magnifice, iar tu ești acasă ignorat, te va durea. Iar Facebook, proprietarul Instagram, știe asta. Și o și discută intens. E preocupat, dar nu are soluție și, cred, că nici voință. Iar de aici putem porni.

Ce arată investigația WSJ

The Wall Street Journal a obținut o serie de documente, studii și comunicări interne ale FB care arată că impactul Instagram asupra tinerelor adolescente este unul negativ. În cel puțin cinci rânduri, în ultimii ani, conducerea Facebook a discutat studii și a disecat măsuri în sesiuni speciale acordate fix acestei probleme.

Iată principalele concluzii ale studiilor FB, necunoscute publicului larg, așa cum au apărut în documentele obținute de WSJ:

  • Mai bine de o treime dintre adolescente cred că e ceva greșit cu corpul lor, când utilizează Instagram
  • Comparațiile cu fotografiile de pe Instagram schimbă părerea fetelor despre ele
  • O treime dintre fete au început să creadă că au probleme cu corpul lor după ce-au folosit ”aplicația noastră”
  • Adolescenții spun că folosirea aplicației duce la depresie și anxietate
  • Afirmația de mai sus a apărut fără a fi solicitată de studiul nostru și a apărut în toate grupurile de subiecți
  • Motivele pentru care tinerii postează sunt imaginea personală perfectă, dorința de a fi atractiv și câștigul de bani
  • Unul din cinci copii care utilizează aplicația spune că se simte mai rău după ce vede fotografiile
  • Problemele detectate sunt specifice pentru Instagram, unde comparația socială este mai accentuată
  • Pentru 40 la sută dintre adolescenții care cred că nu arată destul de bine, acest sentiment a apărut odată cu folosirea Instagram
  • Adolescenții știu că aplicația le face rău, dar simt că trebuie să fie prezenți.
  • Unii adolescenți cred că ”trebuie să lupte ca să fie văzuți”
  • Folosirea aplicației duce la depresie severă în unele cazuri, de genul celei care te duce în camera de urgență
  • Cercetătorii FB cred că Instagram ar trebui să le arate tinerilor cât mai puține vedete, dar ideea a fost respinsă pentru că acesta este ”rostul rețelei.”
  • Instagram formează o imagine ideală a femeii care trebuie să fie cu talia îngustă, dar cu șolduri și fese proeminente.

Ce știe și ce face FB legat de cele de mai sus

WSJ descrie un sistem în care analiștii și cercetătorii FB prezintă toate aceste date celor cu putere de decizie în companie, dar și celor care se ocupă cu audiența și partea financiară a afacerii. Aceștia ar trebui să echilibreze modul în care funcționează compania cu impactul produsului.

Datele prezentate de jurnaliștii americani spun că, în ciuda unor semnale publice, că se ocupă de acest tip de probleme, în realitate, lucrurile făcute au fost puține. Unele ONG-uri care au semnalat situația spun că echipa lui Zuckerberg i-a dus cu vorba. Iar într-o comunicare internă, unul dintre analiștii Instagram spune că are ”impresia că se interpune între echipă și bonusurile financiare pe care aceasta ar trebui să le primească.”

În plus sunt analizate mai multe situații în care Mark Zuckerberg personal a diminuat public importanța lucrurilor descoperite sau chiar a refuzat să facă publice date relevante în fața unor instituții publice.

Pe scurt, până când presiunea publică sau politică va duce la diminuarea impactului negativ, noi suntem cei care trebuie să ne îngrijim de copiii noștri.

Am și eu Instagram. Și nu promovez nimic legat de corp

Asociația Psihologilor: „Educația sexuală este un factor de protecție împotriva bolilor”

Asociația Psihologilor din România a publicat o clarificare științifică referitoare la educația sexuală, homosexualitate și masturbare, în relație cu educația școlară. Este prima clarificare de acest tip, venită de la o instituție științifică și de asta o semnalez aici.

Asociația Psihologilor din România este una dintre cele mai vechi structuri profesionale din România. Este înființată în 1964 și are menirea de a asigura baza științifică a profesiei. APR realizează ghidurile metodologice și de bune practici. Există și un Colegiu al Psihologilor, cel care dă dreptul de liberă practică. Dar Asociația este cea care dă direcția științifică. APR este condusă actualmente de profesorul Daniel David, rectorul Universității din Cluj.

Reiau pe scurt concluziile clarificării care a venit de la APR, pe capitole, așa cum a fost prezentată.

Despre educația sexuală

În baza cercetărilor empirice publicate în jurnalele științifice de specialitate, analizate inclusiv în ghidurile internaționale de referință, concluzionăm că educația sexuală în școli:

  • nu crește activitatea sexuală și nici comportamentele sexuale riscante, ba chiar contribuie la amânarea începerii vieții sexuale și la responsabilizare; 
  • nu crește rata de infectare cu boli cu transmitere sexuală; 
  • reduce frecvența sarcinilor nedorite; 
  • crește frecvența utilizării mijloacelor contraceptive (e.g., prezervative); − dezvoltă cunoștințele copiilor, adolescenților și tinerilor despre sexualitate, relații, emoții și sănătate; 
  • este mai eficientă decât programele care promovează abstinența; 
  • în timp, poate reduce rata violenței de gen și contribuie la reducerea ratei de abuz sexual.

Despre homosexualitate:

„Consensul științific internațional, reflectat atât prin manualele de diagnoză, cât și prin pozițiile asociațiilor internaționale de psihologie, este că atracția sexuală față de persoane de același sex nu reprezintă o boală sau o tulburare mintală. O tulburare mintală, prin definiție (conform DSM-5 și ICD-11), constă într-o serie de modificări care produc în sine suferință ori afectarea funcționării în viața de zi cu zi (calitatea vieții, relațiile sociale și/sau performanța academică ori la locul de muncă), ceea ce nu se întâmplă în cazul persoanelor atrase de același sex, decât în măsura în care sunt hărțuite, umilite, sau discriminate.

Despre masturbare

„Comportamentele de auto-stimulare (masturbarea) sunt obișnuite și apar natural în dezvoltarea copilului, încă de la vârste timpurii, din etapa de explorare. În sine, acestea nu sunt periculoase și nu conduc la dezvoltarea unor tulburări pe termen lung. Dimpotrivă, se pare că pedepsirea acestor comportamente, înjosirea/umilirea copilului și rușinea asociată cu pedeapsa pot conduce, mai degrabă, la probleme în dezvoltarea acestuia. Este recomandată o atitudine deschisă, normalizatoare din partea părintelui, completată de instrucțiuni comportamentale cu privire la momentele și situațiile în care aceste comportamente sunt adecvate (de ex., nu într-un cadru social).”

Concluzia APR sună cam așa

Literatura de specialitate evidențiază o serie de beneficii importante ca urmare a implementării programelor de educație sexuală în școli. Astfel, accesul copiilor la informații relevante privind sexualitatea umană, adaptate pentru specificul vârstei, promovează pe termen scurt, mediu și lung sănătatea fizică și mentală a copiilor și a adolescenților. Educația sexuală în școli constituie un factor de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală, a sarcinilor nedorite, precum și împotriva formelor de abuz sexual și a violenței bazate pe gen

Iar recomandare este cât se poate de clară

Îi încurajăm pe psihologi, profesori, guvernanți, parlamentari și alți decidenți să urmeze recomandările ghidurilor internaționale de bune practici în materie de educație sexuală, fiind conștienți de concluziile derivate din cercetarea științifică, expuse mai sus.

Concluzia mea

Acum știți ce se va întâmpla. Oamenii aceștia și-au pus respectabilitatea profesională la bătaie pentru ca România să fie un pic mai mult educată. Nu cu forța, ci cu echilibru, știință și atenție către generațiile viitoare. În schimbul acestei opinii profesionale, vor fi suiți pe gardurile FB-ului într-o atitudine deloc plăcută. Și care le va pune la îndoială nu numai capacitățile profesionale, dar și buna credința. Eu am, însă, încredere că știința este mai puternică. Ce lipsește este decizia politică.

Așadar, dacă există vreun guvern care ar putea fi de acord să predea noțiuni de educație sanitară sau sexuală la școală, ar trebui să știe că din punct de vedere științific, acestea nu cum să le facă rău receptorilor. Aceasta este poziția oficială a celor care se ocupă de sănătatea minții în această țară.

Sigur că există multe nuanțe, lucruri de luat în considerare, dar subiectul educație sexuală nu ar trebui să fie tabu, iar un politician responsabil ar trebui să se bată pentru asta. Restul este retorică.

Photo by cottonbro from Pexels

Adelina Toncean: ” Bunătatea mea poate schimba ceva”

Interviul pe care urmează să-l auziți este uimitor din așa multe unghiuri încât nu o să mai prididiți să vă minunați.

Prima dată pentru că Adelina Tonceanu salvează vieți la care nimeni nu se gândește. Sunt copii abandonați în spitale și la care nimeni nu se gândește. Sunt copii bolnavi care trebuie operați în primul an de viață. Și nu numai că-i salvează, dar le dă și un rost în viață.

Adelina a și devenit mamă pentru doi dintre ei. Blondie, Cristi de fapt, s-a stins înainte de 14 ani. Dacă ar fi fost operat până la un an de malformația de care suferea, ar fi trăit și acum. „Blondie mi-a lăsat această vorbă: Bunătatea mea va schimba ceva.”

Adelina i-a devenit mamă lui Andrei acum. „Băiețelul meu se bucură de fiecare zi din pandemia asta pentru că stau mai mult acasă cu el.”

„Ce-au spus ai tăi când i-ai înfiat? Mama m-a întrebat cu ce vrei să te ajut?”

Numai în ultimul an, Adelina a organizat 50 de zboruri către spitale ale lumii care operează copii care nu au șanse la noi. „Mă bucur de ajutorul doctorului Cîrstoveanu care este un om foarte curajos. Și care învață și o grămadă de rezidenți să sară în ajutor.”

Și, apoi, ce te va mira cel mai tare este lipsa revoltei. „Mi-am dat seama târziu, după câțiva ani, că nu de revoltă am nevoie. Cine sunt eu să-i judec pe oamenii care lucrează la statul român? Ce știu eu ce probleme au și de ce au ajuns așa. Nu mai bine învăț cum, împreună, putem face ceva mai bine?”

Și, da, la sfârșit i-am spus că pare un înger.

Câteva recomandări

Aici este site-ul Asociației Blondie unde puteți contribuie și voi

Și nu uitați că în orice moment, aici găsiți Vorbitorincii

Despre alți salvatori, am vorbit aici.

De câte garduri au nevoie copiii noștri

Astă-noapte, o sumedenie de oameni mi-au scris că nu putem ridica milioane de garduri ca să ne păzim copiii de toate relele. Era un răspuns la imaginile cu fetița care s-a aruncat în calea metroului, dar a scăpat. Găsiți mai jos postarea și toate comentariile ei.

Într-adevăr problema nu este în garduri. Cine alege să-și facă rău, o va face.

Iar problemele adolescenților sunt reale, îmi arată un site specializat pentru această vârstă, adolescenteenro. Nu sunt mituri. Mi-am permis să le trec mai jos exact așa cum le-au identificat ei.

1. Adolescentii au toane nu probleme reale
Problemele de sănătate mintală în rândul adolescenților există și sunt reale. Ele trebuie tratate cu seriozitate pentru a nu evolua până în momentul în care nu să nu mai permită recuperarea. Luați măsuri de la primul semn de întrebare în ceea ce privește starea proastă a unui adolescent.

2. Adolescentii cauta doar atentie, nu trebuie sa-ti faci griji
Mulți dintre adolescenții cu un comportament deviant suferă de o tulburare psihică, de aceea nevoia de atenție sau comportamentul antisocial al unui adolescent trebuie luat în serios și cu prima ocazie îndrumat către un specialist.

3. Adolescentii sunt prea tineri sa sufere de depresie
Depresia este o boală psihică ce se poate instala indiferent de vârstă. Netratată, aceasta poate conduce la suicid.

4. Daca cineva vorbeste despre sinucidere sigur nu o sa faca asta
Sinuciderea este una din cauzele principale survenite în rândul adolescenților. Când cineva vorbește despre sinucidere este foarte important ca acesta să fie luat în serios și direcționat către un specialist sau un punct de ajutor de urgență.

Ce ar trebui să schimbăm?

Adevărata problemă este însă în altă parte. De prea multă vreme refuzăm, în această țară, să facem temeinic lucruri legate de sănătatea minții și a corpului copiilor noștri. Refuzăm ore de sănătate, de educație sexuală, de cunoaștere a propriei minți. Dăm deoparte tot ce poate înseamnă protecție fizică și mentală pentru internet și hărțuire digitală. Respingem discuțiile și educația despre ce înseamnă mintea noastră. Și nici pe părinți nu-i învățăm mare lucru. Stăm și dospim în aceleași tipare de acum 40 de ani. „Că nouă ne-a prins bine.” Între timp ei sunt plecați într-o călătorie digitală fără limite, care ne depășește orice putere de înțelegere.

Dacă nu mă credeți, ascultați ce este mai jos.

Am mai scris despre asta aici

Cinci lucruri pe care statul nu ți le spune despre începerea școlii

Astăzi începe școala. Știu că toată lumea își dorește. Nici nu știi cum să cântărești între răul produs de învățatul în fața calculatorului și posibilitatea să existe focare de infectare la școală sau, mai rău, boala să ajungă la tine în casă.

Dar trebuie să spune exact în ce condiții începe această școală ca să știm la ce ne angajăm. Și eu cred că perspectivele sunt proaste din mai multe puncte de vedere.

Cinci lucruri importante

  1. Nu știm cât de mare este epidemia din România. Statul se folosește de propria incapacitate ca să redeschidă școala. Nu testăm suficient, o parte din populație nu mai apelează la sistemele medicale. Nu testăm nici măcar antigen grupuri mai mari de persoane. Autoritățile preferă această variantă ca și cum, dacă nu o vezi, boala nu există.
  2. Condițiile de siguranță din școli nu pot fi respectate. Nu se poate asigura în multe cazuri distanța de un metru. De fapt, oficial, s-a și renunțat la ea când, prin ordinul de ministru, s-a stabilit că metrul este „acolo unde se poate”
  3. Nu știm câți profesori sunt vaccinați și cât de periculos este pentru ei să se întâlnească zilnic cu sute de copii din medii diferite.
  4. Nu este clar cine și cum are dreptul de a face testarea unui copil care prezintă simptome de răceală. Teoretic, o poate face și școala cu acordul părinților. Dacă nu există acord, asta e.
  5. Dar cred că ne este foarte clar că DSP nu are posibilitatea de a face anchetă epidemiologică totală acolo unde vor apărea cazuri.

Aici găsiți mai multe despre formularul de consimțământ

O explicație despre hotărâre

Înțeleg exact presiunea socială și nevoia de a merge la școală. Știu că un stat sau o societate nu pot funcționa la infinit în formula asta. Înțeleg nevoia oamenilor de a trimite la școală, rezistența din ce în ce mai scăzută la prezența copiilor în casă. Și, da, mi-e clar că pot apărea și proteste masive dacă restricțiile mai zăbovesc.

În plus, mi-e clar că boala va fi aici pentru ceva vreme. Și că trebuie să începe, să conviețuim cu ea. Să ne formăm alt tip de reflexe și obiceiuri.

În egală măsură, să fim lucizi și să ne spunem adevărul măcar între noi. În această situație statul a modificat contractul social. Ne-a pasat o parte din responsabilitate și posibilitatea de a merge mai departe.

Mai clar, statul român și-a asumat că este posibil ca unii oameni să moară în urma acestei decizii. Sunt atât de multe variabile pe ținut sub control, încât, cu siguranță se va ajunge și acolo. Niciunul dintre miniștri nu poate spune: „da, vor muri oameni, sperăm să fie cât mai puțini”. Formalismul este o parte din fundamentul statelor care nu pot funcționa în absența lui.

Dar noi trebuie să știm că avem responsabilitatea de a ne păzi și să acționăm ca o comunitate. Și că, dacă nu o facem, în aceste condiții, este posibil ca unii să aibă necazuri.

Așadar, mergeți la școală, vorbiți cu copiii despre ce se întâmplă, învățați-i să aibă grijă de ei și de alții. Și să sperăm că viața noastră va fi asemănătoare cu ceea știam.

Despre responsabilitate am mai scris aici

Mai jos este ultima dezbatere legată de școală la România în Direct

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!