sanatate | Striblea.ro

Pacientul Pimen și de ce sănătatea nu este echitabilă în România

22 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:53 2 comentarii

Arhiepiscopul Sucevei, Pimen, bolnav de COVID-19 a fost mutat din spitalul de la Suceava în Institutul Matei Balș de la București. Spitalul de la Suceava funcționează la doar 60 la sută din capacitate după ce sute de cadre medicale s-au îmbolnăvit. Șeful militar al spitalului spune că ”nu puteam risca în cazul unui bolnav de 90 de ani,” cu simptome medii spre severe. De asemenea, au existat cereri pentru mutare din partea apropiaților arhiepiscopului, dar și a Mitropoliei Moldovei.

Transportul s-a făcut cu un elicopter SMURD, alături de un bărbat de 47 de ani, aflat în stare gravă. Nu este primul astfel de transfer. Alți pacienți au fost duși la alte spitale din țară.

Problema este că în același spital fără condiții au murit până acum 94 de oameni, iar 16 dintre ei aveau peste 75 de ani. Întrebarea care se pune este dacă ar fi putut fi salvați în cazul unui transfer către o unitate mai bună? Și dacă da, de ce nu s-a întâmplat?

Statul român acordă un tratament special demnitarilor, prin lege, fiind pregătite paturi pentru miniștri, președinte, dar și parlamentari la Spitalul Militar. Nu este cazul lui Pimen, dar el este un înalt ierarh ortodox. Mai mult, instituția sa a donat 100 de mii de euro și două ventilatoare chiar spitalului din Suceava. El este văzut ca o personalitate locală. Un om cu acces și influență, în ciuda unui dosar de colaborator al securității.

Sigur, medicii români nu au fost puși în situația de a alege pe cine să salveze. Încă rezistă spitalele. De asta decizia de a trata mai bine un pacient este greu atacabilă. Fiecare viață trebuie salvată. Și fiecare dintre noi își alege medicul, să nu fim ipocriți.

Ea ne spune însă mai multe despre o tară a a sistemului public de sănătate. Deși accesul este egal, la contribuții egale procentual, fiecare are acces la resurse medicale pe baza influenței și puterii sale. Nu la actul medical, căci medicii, sunt convins, acordă aceleași șanse oamenilor. Resursele diferă.

Noi avem un sistem solidar, dar am construit un acces capitalist la el în ultimii ani. Și nu pe baza muncii și a banilor, ci pe baza apartenenței la partid, la instituție sau la elita conducătoare. E un sistem cu trepte diferite de influență, deși legal el ar trebui să fie egal.

Iar asta se întâmplă pentru c-am interzis ca o parte din bani să meargă la privat. Dacă exista această alternativă, ca o parte din asigurarea noastră să meargă la un sistem privat, ba să și mai putem adăuga, raporturile ar fi fost schimbate. Accesul natural diferențiat la sănătate s-ar fi făcut firesc, potrivit puterii fiecăruia. Rămânând ca sistemul public să asigure egalitatea de acces și tratament pentru toată lumea care l-ar fi folosit în limitele contribuțiilor noastre.

Acum contribuim toți în egal procent și primim în funcție de scara socială. Iar cu puține luni în urmă, am avut iarăși o opoziție la această reformă. Dovada că lucrurile se pot așeza mai bine este chiar elicopterul care nu se ridică pentru toată lumea.

Avem o șansă să ieșim din această nenorocire, cu două condiții: testați și certificați!

13 aprilie 2020 Cătălin Striblea 0 comentarii

„Înainte de o pandemie, tot ce spui ar putea suna alarmist. Tot ce faci într-o pandemie este complet inadecvat.” Citatul îi parține lui Michael Levitt, cel mai înjurat, ironizat și umilit om din perioada guvernării Bush. Michael Levitt este cel care i-a propus în 2005 lui George Bush un plan de combatere a pandemiilor. Una dintre recomandări, propunea ca americanii să aibă în casă, în orice moment, o rezervă de conserve și de lapte praf.

Nu a existat personaj care să sufere mai mult. Levitt a fost calul de bătaie al adversarilor politici ai lui Bush, dar și ciuca bătăilor de joc la show-urile de noapte. Deși președintele l-a luat în seamă și câteva rudimente de plan au fost puse în aplicare, mai nimeni după el nu a pregătit mare lucru. Administrațiile Obama și Trump nu au avut în vizor așa ceva și cred că mai nimeni de pe planetă. Pregătirea pentru o pandemie este un scenariu costisitor pe care lumea îl ignoră și-l dă deoparte în fața altor priorități.

Și atunci ce faci când pandemia te lovește, când sute de mii de oameni mor, când economia se prăbușește? Care sunt măsurile de luat? Și ce este mai eficace? Răspunsul este complicat, dar trebuie căutat în rândurile statelor care au ceva experiență în domeniu: China, Singapore și Coreea de Sud. Știți părerea mea despe China. După ce-au mințit o țară întreagă și apoi o planetă, după ce sunt vinovați de tot acest dezastru, trebuie să le recunoaștem un lucru bun: ideea de a testa înaintea bolii. Este scenariul folosit și de celelalte două state asiatice. Și ideea preluată acum de o alianță a guvernatorilor din Statele Unite care au început să ignore guvernul federal, dezorganizat și incapabil.

Testați!

Toate statele care au avut succes spun că primul lucru este să aplatizezi curba de îmbolnăvire, după care să ai destule respiratoare și să găsești tratamentul adecvat. Dar al doilea pas este de fapt cel mai important, atât din perspectiva sănătății, dar și din cea a repornirii economiei. Iar pasul acesta este: testați, testați, testați! Cu cât mai mare numărul de teste, cu atât răspunsul mai bun. Și aceasta treabuie să vină împreună cu o armată care să monitorizeze contacții.

Fostul director al FDA, laolaltă cu o echipă de specialiști în epidemii a propus administrației americane un plan de răspuns rapid sanitar, dar și de redeschidere a economiei. Într-o analiză independentă, Universitatea Johns Hopkins a venit cu un set de măsuri similare, foarte asemănătoare. Ambele seamănă în proporții diferite cu ceea ce fac Singapore și Coreea de Sud, lucru care poate fi sintetizat într-o singură frază: „Nu este de ajuns să ai măsuri reactive, trebuie să fii cu un pas înaintea bolii.”

Asta înseamnă, însă că trebuie să faci cât mai multe teste la milionul de locuitori. Cum-necum, trebuie să faci cumva să ajungi într-o zonă relevantă. Cel mai bine stau Insulele Faroe și Islanda, apoi Emiratele Arabe, cu suta de mii la milion. Motivele sunt diferite, dar tot acolo duc. Democrațiile clasice, occidentale nu stau bine deloc. Italia testează cam 15 mii de oameni la milion, Germania tot pe acolo, Norvegia stă mai bine cu aproape 24 de mii. Noi suntem la coadă cu vreo 3200 de teste.

Armata de urmărire

China a avut 9000 de lucrători specializați în Wuhan care a au urmărit toate contactele celor bolnavi. Munca acestor oameni a fost doar aceasta. Să facă o hartă de urmărire a mișcărilor și a persoanelor cu care fiecare om infectat s-a întâlnit. În America, există o situație în Vermont, într-o localitate mică, în care doi lucrători sanitari de la o agenție locală au reușit în câteva ore să depisteze toate cele 13 persoane cu care un bolnav s-a întâlnit. Oamenii au intrat în izolare și nu a mai apărut niciun caz.

O metodă similară folosesc Coreea și Singapore. Cu ajutorul mărturiilor și tehnologiei, epidemiologii fac harta exactă a fiecărei persoane care are COVID. Planul universității Johns Hoplins spune că America are nevoie de 100 de mii de lucrători care să facă asta. Ar costa 3,6 miliarde de dolari. Statul Massachussets este primul care adoptă o astfel de politică de urmărire. Cu ajutorul unei organizații non-profit, 1000 de persoane reușesc să urmărească până la 20 de mii de contacte în fiecare zi. Utah și San Francisco se mișcă în aceeași direcție.

De ce este important? Pentru că poți fi chiar cu un pas doi înaintea bolii. Poți afla de la un bolnav care a fost traseul său și să pui în gardă oameni care nu au nici cea mai vagă idee că sunt în pericol sau sunt un pericol pentru alții.

Tehnologia

Aceasta este dilema societății occidentale. China nu a avut nicio emoție să folosească un aparat de supraveghere pe care-l are deja. Recunoaștere facială, trasabilitate cu ajutorul unor aplicații, conturi bancare, convorbiri telefonice, totul a fost pus la dispoziția autorităților. Singapore folosește tactici similare. Statele Unite încă tremură la folosirea unor astfel de metode. De fapt, oamenii din Asia fac muncă de detectiv criminalist când vine vorba de boală. Știu și află tot despre un bolnav. Societățile noastre democratice trebuie să se hotărască asupra acestui lucru.

În Israel, Singapore și Coreea de Sud sunt chiar aplicații care-i urmăresc pe cei infectați. Taiwanul a instituit un gard virtual în jurul celor care sunt suspecți. Dacă depășesc o limită și telefonul lor nu se mai află în raza de supraveghere sau dacă-l închid, atunci autoritățile sunt avertizate.

De ce este important să ne purtăm așa

Pentru că din acest pas al identificării bolii cu rapiditate, putem să mergem mai departe cu partea economică. Atât planul propus de fostul șef al FDA cât și cel de la Johns Hopkins avertizează că această situație în care toată lumea este în carantină nu poate dura la nesfârșit. Dar pentru asta trebuie să îndeplinim mai multe condiții. Întâi de toate, trebuie să știm cine sunt bolnavii, suspecții, apoi trebuie să-i urmărim. După care trebuie să le dăm certificate de sănătate celor care nu sunt un pericol și pot să vină la muncă. Și apoi să-i izolăm mai mult timp pe cei vulnerabili. Probabil ce vă spun eu aici sună ca o utopie, dar dacă nu ai măsuri cât mai apropiate de acestea, riscăm să nu scăpăm niciodată de boală și să ucidem foarte mulți oameni.

Potrivit datelor existente la această oră, suntem departe, la luni distanță, de posibilitatea unor teste generalizate, dar ele vor trebui să existe și să fie făcute, pentru că, altfel, nu știm cine se poate întoarce la muncă. De fapt, lucrurile încep să se cristalizeze în câțiva pași de întoarcere la normalitate care sunt clari, deși greu de îndeplinit.

Testare, urmărire și certificare. Adică aflarea cu cât mai mare precizie care sunt persoanele bolnave. Și a celor care prezintă riscuri.

Reîntoarcearea la muncă, cu păstrarea unor distanțe sociale care să fie reduse treptat. De exemplu, nu pot veni la muncă grupuri mai mari de 50 de persoane. Telemunca se menține pentru toți cei care pot munci de acasă.

Izolarea grupurilor vulnerabile pentru o perioadă mai lungă care poate merge de la 10 la 14 săptămâni. Majoritatea școlilor încep să se deschidă gradual, dar cu un sistem de rotație a elevilor. Se păstrează regulile care interzic interacțiune fizică. Bătrânii sunt izolați pentru o perioadă mai mare.

Pregătirea liniilor de apărare pentru valul doi. Asta înseamnă totul de la regulamente până la accelerarea măsurilor sanitare care ne pot ajuta: materiale, tratament vaccin. Instituirea de grupuri speciale guvernamentale pentru aplicarea acestor măsuri.

Există și câteva întrebări pe care diverși oficiali americani le-au pus pe o listă pentru perioada următoare.

De câți lucrători am nevoie în perioada următoare?

Ce fel de teste trebuie să folosesc?

Am destule teste la îndemână?

Când și unde voi face testările?

De câte ori trebuie să repet testările?

Cum voi certifica pe cei testați și care nu au probleme?

Ce tehnologie am la dispoziție să-i urmăresc pe cei suspecți de infectare?

Cine va decreta carantina?

Oameni buni, acesta este un efort imens pe care nimeni din societatea modernă nu l-a prevăzut, dar până când nu vom avea un tratament și un vaccin la această nenorocită de boală, astea sunt lucrurile pe care trebuie să le facem. Altfel, ne vom învârti într-o bulă ani buni și multă lume va muri. Iar cealaltă va sărăci. Testarea masivă este singurul noastră armă serioasă acum.

România

Suntem jos, în coada listei de țări care testează. Printre ultimii din Uniunea Europeană cam cu 3200 de teste la milionul de oameni. Motivul ține și de sărăcie și de incapacitate. Nu avem destule teste, nu avem destule laboratoare, nu avem personal destul. Toți angajații noștri de la DSP-uri sunt 3900 de oameni. Ei ar trebui să fie armata de urmărire. Nu avem foarte multe șanse. Dar măcar putem să importăm resursele de gândire ale lumii occidentale și să încercăm să facem ceva similar. Altfel, vom suferi cumplit.

Bebelușii de la Timișoara nu sunt un accident

8 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:07 2 comentarii

Este timpul să vorbim de responsabilitate și despre minciună, după ce la Timișoara familiile a zece copii nou-născuți au fost anunțate că bebelușii au fost infectați de coronavirus. Cea mai probabil ipoteză fiind că infecția vine de la cadre medicale. Noile teste arată că cinci au avut rezultatele greșite. Lucrurile sunt mult mai profunde.

Puneți-vă un pic în locul părinților ai căror copii au astăzi doar o săptămână, dar sunt infectați cu coronavirus. Și așa primele zile sunt grele și nu știi ce să faci mai bine și mai repede. Gândește-te, mai mult, că un copil atât de mic începe să facă febră și că vei afla că are o boală pe care planeta nu știe să o stăpânească. Și că te poți infecta și tu ca părinte, dar și bunicii. Și apoi să afli că ai trecut prin chinul ăsta pentru că cineva a întârziat testele.

Astăzi Parchetul caută vinovății între doctori, asistente și alți responsabili politici. Adevărul este însă că putregaiul e mai extins. Cu câteva zile în urmă, conducerea maternității a hotărât să închidă unitatea pentru că erau mai multe suspiciuni de coronavirus. A reușit doar 24 de ore pentru că DSP-ul local a decis că o carantină după doar cinci suspiciuni este prea mult. Așa că, în ciuda evidenței, maternitate s-a redeschis la doar 24 de ore. Testele au întârziat și de aici a apărut nenorocirea. Șefa DSP a fost și ea schimbată după această decizie. Fusese numită de o lună și era juristă. Ea înlocuise la rându-i pe doamna aceea care nu a putut vorbi în public, dacă mai țineți minte.

Dar aceste episoade au început să fie dese. La Suceava, la Neamț, la București. Spitalele au devenit poartă de intrare a virusului în România. Federațiile sindicale spun că o cincime din cei infectați sunt medici. Medicii acuză lipsa de materiale și protocoale, dar și corupția și politrucii.

Iar ministerul sănătății a decis să preia controlul tuturor spitalelor sau să trimită armata în unele locuri. Asta vine să vă arate de fapt dimensiunea reală a problemei.

Cu ani în urmă, politicienii au văzut spitalele ca o vacă de muls și au trecut o parte din ele în subordinea administrației. Construcții, contracte de utilare, numiri medicale, control de materiale, totul a fost mașinărie de făcut bani din politică. Obedienți, neprofesioniști, pile de partid au fost puși în funcție ca să facă bani. Medicii au fost îndepărtați și s-a inventat managerul cu trei luni de școală care trebuia să facă politici de sănătate.

La rândul lor aceștia au atras în spitale oameni asemănători lor. Ca dezastrul să fie complet, politrucii locali și-au dat seama că DSP e o sinecură bună și-au numit acolo oameni a căror calitate era că știu pe cineva la partid. Iar așa au desăvârșit dezastrul.Nu-mi fac iluzii că oamenii își vor lua mâinile de pe sistem la finalul acestei drame, dar știu că noi trebuie să-i obligăm să o facă.

Cum să ajuți părinții în țara care disprețuiește bătrânii

26 martie 2020 Cătălin Striblea 00:37:48 2 comentarii

M-a sunat un cetățean astăzi la prânz, la România în Direct. Era din Slatina. O dată la cinci zile se duce acasă la mama sa să-i ducă cele necesare. Intră în curte și lasă cumpărăturile deoparte. În curte e scos de fiecare dată un scăunel care-l așteaptă. E la vreo zece metri de casă, îmi spune. La fereastră este mama lui. Mai stau de vorbă unul cu altul,așa de la distanță.

Mama lui e bolnavă de cancer la sân. Este operată de două ori la Fundeni. Și în casă mai este o fată a ei, sora omului nostru. Are 41 de ani și are sindrom Down. Femeia trebuie să aibă grijă de ea, dar și de copil. Acum cu atât mai mult de vreme ce este și va rămâne singurul sprijin al fetei. La țară, probabil e o singură farmacie. Acolo nu e nici magazin mare de la care să te aprovizionezi. Mai e și curtea de care să te ocupi și probabil ceva animale.

Într-un alt colț de țară, la Vaslui, o femeie de 80 de ani îngrijește de un copil cu probleme neurologice. Acesta are 51 de ani și este singurul sprijin. Și misiunea ei în viață. Celălalt fiu este la Focșani de unde trimite tot ce trebuie. ”Mă îngrozește gândul că atunci când mama nu va mai fi, nu știu ce să fac cu fratele meu.” Aveți mai jos poveștile de la România în direct.

Un milion de probleme diferite pentru un milion de oameni diferiți. Și un ceva care le leagă. Toate aceste cazuri ar fi trebuit să aibă parte de ajutorul unui sistem de asistență socială. Niște funcționari ai statului ar fi trebuit să știe exact de ele, să vină mereu acasă și să dea o mână de ajutor. O femeie de 80 de ani nu mai are puterea dea se îngriji corect de un adult care nu se poate deplasa. Amândoi au nevoie de un sistem de stat care să-i ajute. Din păcate asistența socială nu funcționează decât punctual și sincopat. E în funcție de oamenii care sunt aduși acolo, de profesionalismul celor din primărie sau de la CJ, dar mai ales de banii dați acolo.

Ani de zile ne-a plăcut însă mai mult să punem borduri și panseluțe decât să ne ocupăm de treburi din astea. Ne-a plăcut să aruncăm cu bani în cei care stăteau degeaba și să facem un sistem prin care să le luăm voturile. Pentru cei în situații dramatice am pregătit o pungă de ulei și un pachet de făină. Și din când în când i-am trecut în catastif.

Cu greu și de abia după insistența încăpățânată a emisiunii România te iubesc s-a creat un sistem prin care statul a aflat de copiii care sunt lăsați în grija bunicilor. Până atunci nimeni n-a vrut să știe de asta. Iar acum avem o grămadă de bunici care cresc copii și care mai au pe cap și virusul acesta. Și în foarte multe locuri o slabă mână de ajutor.

Multă lume se întreabă de ce pensionari umblă atât de mult prin oraș. Un motiv ar fi cel legat de prețuri. Pentru că mulți sunt săraci merg acolo unde se află o promoție. La fel caută medicamentele în farmacii. După promoțiii și mai ales acolo unde le găsesc.

Adevărul este că în România e o dramă să fii bătrân. E o perspectivă îngrijorătoare. Și probabil și o neînțelegere. La fel cum este și cu ora la care li se dă voie să vină în magazin. De ce nu la prima oră când poate fi mai curat, ci la prânz când deja au trecut sute de oameni pe acolo? Sper să aflu în curând.

Și mai e, sper ceva. Ca după nenorocirea asta să vedem lucrurile care cu adevărat contează. Să luăm panseluțe mai ieftine și borduri mai deloc, dar să facem un sistem de asistență socială care să onoreze bătrânețea. Știu că nu aduce voturi, dar aduce liniște.

Ah și să nu uit. O veste bună la final. Vedeți cum șterge viața toate prostiile alea care ne-au împărțit în două, părinți și copii? Cum am trecut de ”ce ăla al tău e mai bun” sau ”votezi numai hoți.” Nenorocirea asta mai pune niște lucruri în zona lor firească.

Ce face mai bine Croația decât România în criza coronavirusului

25 martie 2020 Cătălin Striblea 2 comentarii

Prietena mea Mirela Rus și soțul său Ionuț Copoiu stau de ani de zile în Croația. Ei s-au mutat cu arme, bagaje și pisici într-o țară care deși atunci nu era membră UE ne dădea câteva lecții în materie de civillizație și organizare. Mi-a plăcut mult Croația de câte ori am fost acolo și am observat de fiecare dată ordine și disciplină. Mirela mi-a scris zilele astea despre cum au procedat croații în criza coronavirusului. Pe data de 24 martie în Croația erau 361 de cazuri, fără decese. Iată ce-mi scrie Mirela.

Adunarile publice sunt interzise, ca si stationarea a mai mult de 5 persoane intr-un loc

Si pe strada suntem sfatuiti sa mergem cate unul, nici macar cate doi (ideal doar o persoana sa iasa din casa, daca e necesar).

Magazinele si restaurantele, mall-urile sunt inchise, iar farmaciile, posta, magazinele alimentare si-au redus programul. Cam toate inchid maximum la 6 seara.

Parcurile si plajele au fost inchise sambata, dupa ce apelurile autoritatilor ca lumea sa stea acasa au fost ignorate in buna masura (erau oameni alergand, bandu-si cafeaua.) Incepand de azi, nu mai sunt premise nici deplasarile intre localitati.

Transportul public a fost sistat (doar pentru doctori, asistente, farmacisti, politisti etc. mai este permis…si taxiurile transporta gratis personalul medical)

Feryboat-urile pentru insule circula inca, dar numai pentru transportul de marfa si pentru cei care au resedinta pe insula. Alte persoane nu au acces la bord.

Scolile sunt inchise de doua saptamani, dar televiziunea publica organizeaza lectii video in fiecare zi, cate o ora pentru fiecare grupa de varsta, ceea ce – din cate am inteles de la prietenii cu copii – este extrem de util.

Statul subventioneaza o parte din costul gradinitei pentru cei care inca lucreaza (doctori etc).

Split este oras universitar, avem aici o facultate de medicina si, prin urmare, un spital destul de mare. De fapt, doua. Unul a fost pastrat pentru cazurile obisnuite, iar al doilea a fost amenajat cu ajutorul Torcidei- galeria formatiei de fotbal Hajduk Split – exclusiv pt cazuri de coronavirus.

S-a deschis si o clinica speciala, unde cei care cred ca au simptome sunt vazuti de un doctor si daca doctorul considera ca simptomele sunt specific coronavirus, ii testeaza. S-a amenajat si un spatiu suplimentar cu 200 de paturi, intr-o sala unde de obicei sunt spectacole, in caz ca spitalul se aglomereaza.

Comunicarea de criza este foarte buna. Ministrul sanatatii Vili Berosh, care a fost numit doar in urma cu 6-7 saptamani (dupa ce predecesorul lui a fost acuzat de coruptie) este fata calma, rationala, cu autoritate, pe care o vedem de doua ori pe zi cu informatii clare despre evolutia situatiei si masurile luate. Alaturi de el este mereu directoarea spitalului din Zagreb unde sunt tratati pacientii infectati. De altfel, intr-un sondaj de saptamana trecuta, cei doi au fost votati ca fiind cele mai populare figuri publice din Croatia. Sondajul a fost organizat de unul dintre cele mai urmarite portaluri de stiri de aici, Index.

S-a infiintat un numar de urgenta special, 113, dedicat intrebarilor si situatiilor legate de coronavirus, avem si un website official numai pentru asta. Ministrul a organizat chiar vinerea trecuta o sesiune live pe facebook unde a raspuns intrebarilor primite.

Si o chestie absolut inedita (as zice o lectie de comunicare de criza pentru multe alte state, inclusive pt Romania) – pentru a contracara informatiile false care continua sa circule, ca peste tot, si aici – guvernul Croatiei a anuntat ca trimite informatii oficiale prin Viber. In 12 ore a adunat 325 de mii de viber fans.

Nu o să trag multe concluzii. Calmul, organizarea și solidaritatea sunt soluțiile unei astfel de situații. Și cred că cele două țări, România și Croația, sunt în linie cu tot comportamentul lor din ultimii ani. Ei, mai organizați și mai calmi, noi haotici și hei-rupiști. Aici se face diferența.

Aveți grijă de medici!

19 martie 2020 Cătălin Striblea 00:58:04 4 comentarii

Uimitoare ediția din 19 martie a programului România în Direct pe care l-am realizat împreună cu Tudor Mușat. Am invitat în direct medici, asistente, oameni care de câteva zile se confruntă cu valul de coronavirus. Ce sentimente au, ce emoții, ce le lipsește și cum o să trecem peste asta? Că nu au de nici unele, probabil că vă așteptați. Statul român este, ca de obicei, nepregătit pentru astfel de situații. Se fac eforturi mari și pe ici-colo, pentru unii, se mai rezolvă câte ceva. ”Să vă spun întâi ce am”, a sunat una dintre introduceri. Adică douăsprezece măști și 12 costume pe care un medic ar trebui să le împartă cu o asistentă. Potrivit regulilor, acestea ar trebui schimbate la fiecare pacient. Dar asta este o glumă.

Nu au cu cine să-și lase copiii este al doilea mesaj pe care l-am primit insistent din familii de medici. Amândoi nevoiți să meargă la spital, pe aceleași ture, dar și cu temerea că vor duce ceva și acasă. ”Nici nu știu cum să intru în casă”, ne spune unul dintre ei. ”Ne spălăm pantofii de fiecare dată la intrare, ne curățăm, nu mai purtăm niciun fel de accesorii.”

Dar ce-i doare cel mai tare, dincolo de incapacitatea statului de a le da armele necesare, este lipsa de grijă a celor din jur. Mesajele au picat unul după altul. Ne-a sunat Etelka din Zalău. În farmacia ei trebuie să impună respectarea distanței cu forța. Deși are afișe nimeni nu respectă distanța. Dacă lucrează cu ei la celebra fereastră din ușă, atunci lumea se îmbulzește în spatele celui de la geam. Dar ce-a îngrozit-o cel mai tare ”sunt zecile de mașini cu număr de Italia și Spania” din curte de la supermarket. Proprietarii lor ar fi trebuit să fie în carantină sau în izolare, dar magazinele sunt pline de ei.

Într-o altă parte de țară, la Timișoara, un cetățean tușește aprig pe holul de la cabinetul medicului de familie. Acesta iese afară și-l întreabă dacă vine din străinătate. Omul spun hotărât că ”nu” și lumea de pe hol se mai liniștește. Apoi, când îi vine rândul, intră în cabinet și recunoaște că vine din Italia. Medicul este surprins fără costum de protecție. Cu două zile înainte îi văzuse soția, răcită, care a uitat să-i spun că soțul i-a venit din nordul Italiei. Cheamă o ambulanță să-l ia. Aceasta sosește, dar încă nu i-a fost comunicat rezultatul testului. Fiind posibil contact, doctorul nostru nu s-a mai dus acasă și nici pacienți nu mai vede. Doar le trimite rețetele.

La rându-i, Simona se simte fără apărare în fața valului de oameni care nu-i spun adevărul, dar și cu spatele la zid, neavând de mai niciunele când îi consultă. Are un nod în gât când vorbește la Europa FM. Și-mi dau seama exact unde ne aflăm. Prinși între două minciuni, acești oameni sunt primii care ar putea să cadă. Iar dacă doctorii o să cadă, cade și fragila linie de apărare pe care o avem. Astăzi este o atitudine civică, chiar patriotică, să-i apărăm pe acești puțini profesioniști care urmează să treacă prin încercarea vieții lor. Și a noastre. Iar primul lucru pe care trebuie să-l facem este să nu mai mințim.

De ce tratamentul și vaccinul pentru COVID-19 sunt atât de îndepărate

16 martie 2020 Cătălin Striblea 1 comentariu

Lucrul de care se vorbește cel mai puțin în aceste zile este posibilitatea de a avea un tratament la coronavirus. Un tratament, un vaccin sau o soluție de răspuns la ce ni se întâmplă. De fapt, ceea ce-și doresc guvernele lumii este să întârzie cât se poate de mult îmbolnăvirea masivă a populației în așteptarea unei soluții.

De ce nu se vorbește mai mult de asta? Și de fapt există vreo veste bună pentru următoarea perioadă? Voi încerca să vă aduc câteva lucruri pe care să vă bazați.

Săptămâna trecută Rachel Maddow de la MSNBC l-a intervievat pe David Ho. Acesta este unul dintre cei mai importanți cerecetători ai lumii în domeniul medicamentelor retrovirale. Contribuția lui majoră este legată de dezvoltarea unor medicamente împotriva HIV. Este laureat al mai multor premii medicale excepționale și decorat de mai multe state ale lumii.

Ho care lucrează de urgență la un tratament împotriva virusului ne-a dat vești bune și vești proaste. Vestea bună este că intuiește un drum pentru un tratament eficient. Fără a intra în detalii, el țintește două enzime care determină înmulțirea virusului. Odată blocată măcar una dintre enzime, virusul este ca și mort. Veste foarte bună, potrivit lui Ho este că în această direcție există deja biblioteci de substanțe chimice care ar putea avea un efect.

Vestea proastă este că găsirea celei mai potrivite va dura luni de zile. Odată ce este găsită țintirea, optimizarea medicamentului va dura alte luni. Și, în fine, producția este estimată la late luni. Termen de realizare? Peste un an măcar, spune David Ho.

O veste cu adevărat bună este că una dintre cele mai mari companii din lume în domeniul medical, Roche, a primit autorizație de urgență de la FDA pentru un kit de testare a coronavirusului. Marii jucătorii de pe piață nu aveau până acum zona de testare autorizată de FDA. Roche are în acest moment 400 de mii de kituri de testare și poate produce până la 1,5 milioane pe lună.

Asta înseamnă că și alte state ar putea beneficia de acest test. Până astăzi erau doar șase companii care făceau acest lucru. În toată lumea. Una dintre ele era în Turcia. Elyf Akyuz este proprietara acestei companii și vorbește pentru publicația Vice. ”Suntem o companie mică, una care nu se poate compara cu giganții farmaceutici.” Compania face în jur de 30 de mii de teste pe săptămână. La jumătatea lunii decembrie, experiența le-a spus că se întâmplă ceva. La data respectivă nu aveau testul pentru nCov, dar l-au făcut repede după ce-au avut genomul. După aceea au mutat producția în aceasă zonă. Pot face astăzi, la actuala capacitate, în jur de 1,5 milioane de teste. Dar încearcă și mai mult. Deja au scurtat lanțul de producție de la două săptămâni la trei zile.

”În toate aceste săptămâni cu un ochi eram la linia de producție și cu celălalt la telefoanele pe care le primeam de la diverse guverne.” Unul pe care l-a reținut foarte clar este al premierului Poloniei care i-a spus că în virtutea bunelor relații pe care le-au avut de-a lungul anilor îi este datoare să-i trimită cu prioritate kituri. Rețineți, era jumătatea lui ianuarie când lumea pe aici nu se agita. După numeroase cereri, compania lui Elyf a îndreptat toată producția către acest test de coronavirus.

Ciudat este că mai toate speranțele specialiștilor se pun într-un medicament care s-a dovedit a fi un eșec în cazul Ebola. Remedesvir este gândit ca un anti-viral cu spectru larg și care a oprit multiplicarea unor virusuri în condiții de laborator atât la oameni cât și la animale. Doar că la oameni, în cazul Ebola, el nu a dat rezultatele așteptate. Cu toate acestea, potrivit OMS, ar putea funcționa în cazul COVID-19. De altfel, compania care-l produce a și expediat mai multe transporturi în China, chiar fără aprobarea agenției americane de specialitate. Rezultatele oficiale vor veni în aprilie.

De fapt, la această dată nu mai puțin de 40 de companii mai mari sau mai mici sunt înscrise în cursa pentru tratament sau vaccin. Marea problemă a acestora este legată de finalul aceste curse. Pentru că numai una sau două vor face un produs în care să-și recupereze banii. Iar investiția este de milioane de dolari. Iar rezultatele pot apărea prea târziu sau să nu fie cele mai bune sau să nu fie aprobate. Sau pur și simplu, o companie să stea mai bine pe distribuție, marketing, vânzări. Și mai e și factorul natural: ce faci cu medicamentul dacă e doar o treabă sezonieră? Dacă ajungi la final și boala nu mai e atât de răspândită? Dar dacă nu mai apare sezonul următor? E o afacere complicată și nu cu rezultate sigure.

Doar că de această dată potul este uriaș. Nu numai că banii pe care poți să-i faci sunt enormi, dar mai este și finanțarea guvernamentală. Guvernul Trump a pus un miliard de dolari pe masă pentru găsirea unui vaccin. Asta a generat și un scandal imens cu rezonanțe în Germania și America. Una dintre cele 50 de companii contactate de americani este CureVac din Germania. Autoritățile germane au aflat că administrația Trump a cerut exclusivitate pe rezultate. Lucrul acesta a fost interzis de germani, iar Trump a dat asigurări că lucrează pentru toată lumea. Principalul investitor al companiei spune că patentul unui posibil vaccin va fi dat tuturor, dar de aici lucrurile se complică. Pentru că nimeni nu știe când și în ce condiții.

Deocamdată aici suntem. Câteva zeci de companii și minți trălucite ale lumii știu un drum. Deasupra lor, corporații și guverne încearcă să tranșeze afacerea. Când vor bate palma, probabil că drumul spre o rezolvare va fi mai rapid.

Acest text are la bază relatări din NYT, Washington Post, Vice, NPR și MSNBC

Cum au ascuns comuniștii chinezi epidemia de Coronavirus

9 martie 2020 Cătălin Striblea 8 comentarii

Am scris duminică seara pe Facebook următoarele lucruri:

Nu o să obosesc să spun că ce trăiește planeta acum se datorează unui guvern iresponsabil care și-a mințit populația cu privire la virus.

Vreme de o lună și jumătate autoritățile chineze au ascuns informația, nu au luat măsurile necesare, au mințit chiar și personalul medical, care nu a fost instruit corect și-a fost expus la virus fără măsuri excepționale de protecție.

Mai mult, cei care au alarmat lumea au fost agresați, îndepărtați sau făcuți dispăruți de autoritățile chineze. Comentariile lor au fost îndepărtate de pe rețelele sociale și marea masă a populației a fost ținută în întuneric până a fost prea târziu. Adăugați aici și raportări false în interiorul partidului.

Asta înseamnă autoritarismul, lipsa democrației și controlul discreționar al puterii. Pe scurt, acesta este comunismul, cel mai mare rău politic al planetei.

Am văzut că multă lume are îndoieli. Poate nu am fost destul de clar cu se s-a întâmplat. Partidul Comunist a interzis comunicarea datelor despre virus, a interzis anunțurile publice legate de acesta, nu a luat niciun fel de măsuri de pregătire, a făcut o prioritate din reuniunile partidului în fața bolii. Medicii nu au purtat măști, ba, mai mult, au fost autorizate serbări și mese populare la care au participat câte 40 de mii de oameni deodată. Detaliez imediat, așa cum sunt datele din Epoch Times și NTD, două mari instituții de presă care reflectă ce se întâmplă în China, dar sunt situate în America și au o atitudine critică la adresa Partidului Comunist.

Luați-vă ca punct de referință data de 20 ianuarie. Atunci Partidul Comunist a făcut public anunțul că ne aflăm în fața unei epidemii. Dar până atunci despre acest lucru nu s-a făcut vorbire public.

Primul semn a apărut în luna noiembrie, la jumătate, susține un medic de la o clinică din Wuhan, doctor Wei, într-un interviu pentru NTD. El spune c-a observat la acea dată o afluență suspectă de oameni cu febră. Cea mai importantă publicație medicală din lume, Lancet, cuprinde un interviu în care expertul Daniel Lucey spune că noiembrie sau ceva mai devreme este data apariției primelor cazuri.

De atunci și până în ultimele zile ale lui decembrie, nu se întâmplă nimic oficial. Dar în spitalele din China au început să circule vești despre o epidemie care provoacă pneumonie. Se vorbește pe la colțuri de un virus SARS și, tot așa, apar primele sfaturi de la medici ca să fie evitată piața de pește Huanan. Unul dintre medicii din Wuhan postează într-o lucrare adresată unor studenți, pe data de 30 decembrie, că din piața cu pricina se află la spitalul lor 7 pacienți bolnavi cu SARS. Le spune clar studenților să-și protejeze familiile.

În același timp apar și cazuri de infectare ale medicilor, primul semn că se transmite de la om la om. Partidul comunist nu anunță acest lucru, însă. Ba, mai mult, în aceeași zi de 30 decembrie transmit o circulară prin care interzic să se vorbească public despre acest lucru. În aceeași noapte, medicul care și-a anunțat studenții despre epidemie este vizitat de poliție care-i transmite să-și țină gura.

O zi mai târziu apare și primul anunț oficial. Se vorbește de 27 de cazuri și că nu există dovezi că se transmite de la om la om. Dar la data respectivă erau cel puțin 105 cazuri. În secret, un întreg etaj al unui spital din Wuhan a fost transformat în zonă de carantină. Deși aveau toate datele despre locul unde a pornit epidemia, pe 31 decembrie, piața de pește era încă deschisă și se puteau cumpăra lucruri de acolo.

Au existat două tipuri de atitudini în Wuhan în această perioadă. Civilii fără surse de informații au circulat liber și nestingheriți. În mod obișnuit în trei zile sunt cam trei milioane de plecări cu trenul din localitate spre alte regiuni. Într-un campus militar, însă, există date certe care arată că s-a intrat în carantină de la data de 2 ianuarie.

Pe 6 ianuarie a fost decodată secvența genetică a virusului. Dar după aceea s-a întâmplat ceva bizar. Toate știrile și anunțurile despre noile cazuri au dispărut vreme de 11 zile. Ca și cum nimic nu s-ar fi existat. Deși ceva se întâmpla. În aceste zile avea loc plenara partidului de la Wuhan. Era momentul raportărilor glorioase. La ședințe nu s-a făcut vorbire de virus.

Doar că locul știrilor a fost luat de mesajele pe rețele sociale. Cel puțin două vorbesc despre faptul că la spitale erau atât de mulți pacienți, încât nu mai erau locuri. Aceștia stăteau pe culoare. Postările au fost șterse apoi.

Mai mult, într-o încercare de a opri știrile negative, biroul de turism din Wuhan a lansat pe piața din China 200 de mii de bilete gratuite pentru vizitarea orașului. Și apoi a urmat un banchet grandios de anul nou chinezesc la care au luat parte 40 de mii de persoane. Câțiva funcționari au pus problema anulării acestuia, dar, ca decizie politică, a fost imposibil. A existat și o directivă locală pentru rezidenți. Ea spune că nu sunt medici infectați, că boala nu se transmite de la om la om și că epidemia este controlabilă.

Trei zile mai târziu, un expert a apărut însă la televiziunea centrală. A confirmat că virusul se transmite între oameni. Concomitent, orașul a fost închis. Minciuna se terminase.

Nu șiu dacă există măsuri reale de stăpânire a unui virus. Dar cred că o populație conștientă s-ar fi putut apăra mai bine. Or aici nu există nicio diferență față de Cernobîl. Și nu e întâmplător. Regimurile comuniste mint pentru că așa își păstrează putearea. Ea prevalează interesului public. Iar pentru asta se poate face și moarte de om. De oameni.

Q&A despre Coronavirus (2)

25 februarie 2020 Cătălin Striblea 0 comentarii

Revin la chestiunile esențiale legate de Coronavirus. Mai ales c-am văzut două mesaje virale, atribuite unor instituții de cercetare sau statului, dar care erau false. Acest Q&A este bazat pe cel făcut de BBC pentru cazul Italia și pe care l-am pus și în știrile internaționale.

Dacă locuiesc în Italia ce măsuri de protecție trebuie să-mi iau?

Virusul se transmite prin contact direct sau prin stropii de lă strănut sau de la tușit. Așa că trebuie să te speli bine și frecvent pe mâini cu apă și săpun sau cu dezinfectant pe bază de alcool. Nu vă atingeți fața cu mâinile murdare. Evitați contactul cu oameni care tușesc, strănută sau care par răciți.

Este Coronavirusul mai infecțios decât gripa?

Nu se știe acest lucru cu exactitate. Gripa are rata de transmitere de o persoană. În timp ce Coronavirusul se poate transmite la două sau trei. Cu toate acestea, gripa se transmite mai repede decât Co-Vid 19. Așa că sunt cam pe picior de egalitate.

Poți să iei virusul de pe lucruri cum ar fi o clanță? Și câtă vreme rezistă pe suprafețe?

Dacă o persoană infectată atinge un obiect, atunci virusul poate rămâne pe acel obiect. Nu se știe însă pentru câtă vreme ar putea să rămână acolo. Unii experți cred că este vorba de ore, mai curând de zile. De aceea este indicat să te speli pe mâini după ce atingi diverse obiecte.

Este virusul afectat de temperatura de afară?

Nu e clar. Încă suntem la început cu studierea acestui virus. Este cunoscut că unor virusuri le place temperatura mai scăzută și lunile de iarnă. Dar, în cazul lui Mers, care face parte din familia Coronavirus, se știe că acesta preferă lunile mai calde.

Poți să iei virusul de la cineva care face mâncare?

Dacă persoana respectivă nu respectă regulile de igienă, cu siguranță. Este obligatoriu ca persoana respectivă trebuie să se spele pe mâini, înainte de a atinge mâncarea.

Devii imun după ce faci boala?

Corpul are memoria unor astfel de situații. Ține minte câteva secvențe de virus și de aceea se poate apăra în multe cazuri. Nu știm însă dacă această imunitate durează. Și de fapt cât de mare și importantă e.

Sunt măștile folositoare?

Există prea puține dovezi că aceastea îi ajută pe oamenii sănătoși. Dacă te speli, este mult mai bine.

Se poate transmite virusul pe cale sexuală?

Nu știm, dar picăturile de salivă cu siguranță transmit boala.

Te poți recupera și deveni complet sănătos?

Da, sigur. Cei mai mulți dintre cei care fac boala au doar simptome ușoare și-și revin cam într-o săptămână. Boala îi afectează mai grav pe cei în vârstă sau care au și alte boli.

Se poate transmite prin obiectele care vin la poștă din China?

Virusul supraviețuiește puțin pe suprafețele de metal sau plastic, deci este puțin probabil.

Epidemia de Coronavirus. „Aici nu sunt medicamente, nu există personal medical, nu avem mâncare”

10 februarie 2020 Cătălin Striblea 0 comentarii

Epidemia de Coronavirus a făcut, în mod oficial, mai mulți morți decât epidemia precedentă, de SARS. Cele două virusuri fac parte din aceeași familie. Doar că acesta Coronavirus, care declanșează peneumonia, se răspândește mult mai repede. Bilanțul oficial al celor infectați se situează undeva la 37 de mii, dar adevărul ar putea să fie mult mai negru. De ce? Pentru că orice regim comunist, autoritar, sau care este dominat de un singur partid politic are darul minciunii și al lipsei de transparență.

Acest lucru trebuie explicat. Știu că lumea este căzută în admirația ridicării celor două spitale de campanie, șmecheria de marketing a partidului comunist, dar lucrurile stau rău și foarte rău, dacă le privești la firul ierbii.

Autoritățile comuniste au știut mai bine de trei săptămâni că virusul se transmite de la om la om, dar nu au anunțat pe nimeni și nu au luat nicio măsură. Acest lucru este confirmat de surse multiple de pe rețelele de socializare din China. Partidul poate controla presa, dar nu poate controla Weibao, Twitter-ul local, decât după ce dovezile au fost publicate.

Una dintre dovezi este o fotografie de la o întâlnire cu ușile închise a cadrelor medicale. De acolo a apărut un slide cu rata îmbolnăvirilor. Slide-ul arăta numărul de îmbolnăviri ale cadrelor medicale de la diverse spitale din Wuhan, data la care s-au produs, cu cine au intrat oamenii în contact și trăgea concluzia că îmbolnăvirile s-au făcut de la om la om. Întrunirea era de la începutul anului. Între timp, contul de Weibao care a publicat-o, nu mai există.

Pe 11 ianuarie autoritățile chineze încă refuzau să spună public că virusul este transmis de la om la om. De abia pe 20 ianuarie au spus acest lucru, anunțând că un singur pacient a îmbolnăvit 14 persoane.

Între timp, rețelele sociale din China au explodat pur și simplu atunci când în țară a fost răspândit un raport din The New England Journal of Medicine. Raportul este realizat de medici și cercetători chinezi care lucrează în Wuhan și provincia Hubei. Raportul atestă că se știa de infectările de la om la om de la jumătatea lunii decembrie. Această informație a stârnit valuri de indignare căci anunțul oficial a fost făcut doar pe 20 ianuarie.

Dincolo de aceste date mai este ceva la care trebuie să vă gândiți. Situația de pe teren care rată mult mai prost decât ne putem imagina. Statul chinez poate concentra resurse majore, dar nici el nu poate livra tot ce este nevoie în acest caz.

În Wuhan sunt 14 spitale desemnate să se ocupe de cazurile de Coronavirus. Plus cele două spitale de campanie. Medicamentele, măștile, costumele de protecție nu sunt de ajuns. Cu atât mai puțin numărul de medici și asistente. Sute de oameni vin zilnic către aceste spitale. Ei nu mai sunt admiși și sunt trimiși acasă. Potrivit unei angajate „vor fi primiți înapoi când moare cineva.”

Personalul medical lucrează zile în șir, fără pauză și-n condiții proaste. Se lucrează zi lumină. În tot acest timp sunt expuși bolii. În spitalul în care lucrează această femeie, 70 de cadre medicale au contractat boala. Unii dintre ei au căzut pe jos de la epuizare. Chiar dacă au echipament, o mască pusă prost, o mănușă neajustată, duc la îmbolnăvire. Atenție, nu toate măștile funcționează, ci doar cele special concepute. Spitalele nu primesc mai multe de 200 de măști pe zi și aceasta este una dintre principalele probleme.

Pentru că restaurantele din oraș nu sunt funcționale, nu există hrană care să fie livrată în toate spitalele. Tehnic, doctorii mănâncă din donațiile publicului. Dar aceasta este fața văzută. Cea despre care se vorbește mai puțin se află în zonele de carantină sau zonele de campanie, spitalele ad-hoc înființate de autorități.

Atenție, nu vorbim despre cele două spitale de campanie care au fost ridicate în zece zile, ci de cu totul altceva. E vorba de spitale de campanie care sunt făcute pe stadioane, în săli de sport sau în școli și în care sunt aduși bolnavi care nu pot intra în spitalele obișnuite, cei care sunt puși în diverse forme de carantină, sau aflați în stadii ușoare ale bolii.

Într-un video postat pe o rețea socială pe 6 februarie un pacient spune: „Aici nu sunt medicamente, nu există personal medical, nu avem apă caldă, nu se află mâncare, căldura lipsește și curentul electric se oprește din când în când. De fapt, este ca un lagăr de concentrare.” Un alt video, intens circulat îl arată pe directorul locului respectiv spunând în felul următor. „Acesta nu este un spital, este de fapt un loc de carantină. Nu-mi asum responsabilitatea pentru nimic rău din ce se poate întâmpla.” Omul este confruntat de pacienți și rude ale acestora. Îi îndeamnă să-și procure singuri medicamente și spune că nu știe ce se va întâmpla când rudele nu le vor mai aduce pastilele. „Ideea generală este că de aici nu mai puteți pleca, odată intrați. Trebuie să-i ferim pe cei sănătoși.”

Scenele dramatice din „carantina” de la stadionul local abundă. Nu există căldură, curentul se oprește, oamenii nu au medicamente, nu e nimeni să facă curățenie. Și cu atât mai puțin nu este personal medical. În câteva videouri vezi oameni care tușesc violent, dar și unii care nu se pot ține pe picioare.

Autoritățile comuniste l-au demis între timp pe oficialul care coordona acțiunile medicale în provincia Hubei. Lumea crede că este, însă, prea puțin și prea târziu. Și nici perspectivele nu arată mai bine. De luni, majoritatea chinezilor vor trebui să se întoarcă la muncă, după vacanță și o pauză impusă de două săptămâni. Nimeni nu știe cum se poate întâmpla acest lucru. Dacă oamenii nu revin la treabă, economia riscă să se dărâme. Dacă revin, se poate petrece o tragedie. Deocamdată, povestea pare să aibă un sfârșit prea optimist.

Sursele acestui articol sunt în publicațiile NYT, The Washington Post, BBC, The Epoch Times și The New England Journal of Medicine.

Fotografia este publicată de Epoch Times și realizată de Getty.