rezist

Guvernul se ocupă de ”sandilăi”

UPDATE: Nu aveam această informație când am scris textul. Un fel de ”ne-ai făcut plângere? Să vedem dacă îți lăsăm copiii. De fapt unul dintre ei. Cel care are 14 ani,  pentru că celălalt este adult.  Ce ticăloșie!

 

Cumva, Darius Vâlcov și-a cerut scuze după ce a publicat datele medicale ale unui om. Zice că e mâhnit că a căzut pradă tensiunii din România. Dacă mă întrebați, un avocat l-a învățat să nu-și agraveze situația, mai ales că este deja condamnat în primă instanță. 

Fapta domnului Vâlcov este penală. Adică nu ai voie să publici nimic legat de sănătatea unui om. Și e la fel de vinovat și cel care i-a dat demnitarului această fișă. Vom afla cine este în timpul anchetei, probabil. Fapta în sine este un bun exemplu de poliție politică. În epoca Ceaușescu, prezentarea ca nebuni a unor adversari ai puterii era des întâlnită. Diferența e că atunci multe dosare erau fabricate.  

Mai mult

Democrația a luat bătaie în Piața Victoriei

Ziua de sâmbătă a fost una definitorie pentru natura României in ultimul an. Pentru prima dată taberele s-au așezat față în față. Și-au dat măsura puterii și a inteligenței cu care se duce lupta. Este definitorie și pentru cum sunt noi astăzi ca societate, gata să ne păruim.  

Și definitorie pentru că va regla unele ape și în PSD. Și ar putea fi definitivă, nu definitorie, pentru legile justiției. Pentru că eu cred că de aseară, de la întâlnirea de noapte, grupul conservator al PSD s-a hotărât.  Sunt câteva lucruri care trebuie spuse însă.

Mai mult

#rezist se aprinde greu, dar ține mult

Într-un colț de Românie, la un magazin dintr-un sat sucevean, cineva a avut ideea să aducă niște cărbuni pe care scrie #rezist. Adică sunt cărbuni normali, de grătar. Dar pe ei scrie frumos #rezist. E și grătarul o formă de rezistență. Scrisul acela  poate fi și o formă de ironie, dar poate mai curând e o formă de a fi. 

Poate nu aveți idee cum se face mangalul. Încet și cu multă muncă. O stivă arde în 20-25 de zile. Câțiva oameni din Lupeni fac numai asta toată viața lor. Nu cu mult profit. Dimpotrivă. O stivă de câteva tone le aduce nici o mie de euro. Iar ei trebuie să stea acolo, în ture, zi și noapte ca să nu se aprindă. Să ardă mocnit. Pentru asta acopera stiva mai mereu cu un praf. La sfârșit, trebușoara asta este vândută la niște băieți care o împachetează. Și o vând mai departe.  

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!