Nu ştiu dacă e corect aşa, nu ştiu dacă se cade acum, când nu mai e, dar de când mi-au dat vestea, nu am reuşit să mă întristez. Şi asta pentru că mi-a revenit un val de amintiri. Un val de emoţii, de drumuri şi de întâmplări pe care le-am trăit foarte tânăr. Şi o idee care mă stăpâneşte din ce în ce mai tare: am fost foarte norocos că l-am cunoscut pe Valeriu Ştefan. Şi atunci îmi vine să zâmbesc, pentru că mintea mea de acum tocmai înţelege cât de mult a contat Vali în ceea ce fac acum.

Pentru mine Vali Ştefan înseamnă câţiva ani de muncă, energie, vise şi puterea aceea pe care o ai doar la 20-21 de ani, când nimic nu-ţi stă în cale. Şi mult râs. Cu Vali am râs minunat în zeci de drumuri, ore şi emisii petrecute împreună. El ştia toată lumea din Moldova, avea peste tot popas, subiecte şi oameni de intervievat. Tovarăş la prostiile noastre, la ideile noastre uneori prea îndrăzneţe, niciodată nu s-a profilat, însă, altfel decât un şef.

Mai mult