Un recidivist a violat o femeie în mijlocul Bucureștiului. Era trei noaptea. S-a întâmplat pe Calea Moșilor. După ce a violat-o, i-a luat din portmoneu și 50 de lei, cât mai avea femeia la ea.
Omul fusese eliberat din pușcărie cu trei zile înainte. Fusese condamnat la zece ani pentru violul unei fetițe de 13 ani. Pentru că au fost condițiile grele în pușcărie, a plecat cu un mai devreme. Încă o dată, violase o fetiță de 13 ani.
Consemnați declarațiile ieșite din comun ale zilei de ieri. Și faptele sale nelalocul lor. În timp ce lumea aprindea lumânări la Colectiv, PSD aprindea cărbunii de grătar la Clubul Floreasca. Știrea spune că s-ar fi sărbătorit ziua lui Dragnea. Dragnea zice că ”m-am născut și eu o dată.” Și a dat-o și pe Gabi Petrea, că e și ziua lui. Și că, de fapt, tot PSD-ul s-ar întâlni în fiecare luni. Vă rog să-i căutați și lunea viitoare tot acolo.
Dar cel mai bine a sintetizat-o Florin Iordache, un fel de kamikaze de serviciu: ”ce să faci, asta este viața.” Exact. Ce să-i faci când cineva vrea să nege evidența și să răstoarne bunul-simț? Dar să mergem mai departe.
Astăzi intră în vigoare legea care permite deținuților să fie eliberați condiționat, dacă au stat în condiții improprii. Pot ieși mai devreme cu șase zile, la fiecare 30 de zile petrecute în spații care nu au condițiile legale. Potrivit ministrului justiției, toate închisorile din țară au făcut calcule cu deținuții care vor ieși din închisoare. Măsura se numește recurs compensatoriu și o să tot auziți de ea în perioada următoare.
O să auziți pentru că nu e foarte clar de câți oameni vorbim. Deși statul a făcut toate calculele, nimeni nu ne spune câți vor ieși din închisoare azi, mâine sau în perioada următoare. Un indiciu avem din comunicatele anterioare ale sindicatelor din penitenciare. Acestea vorbesc de mii de oameni. De mii de oameni care ar avea dreptul la o primă strigare, dar se așteaptă ca majoritatea celor 28 de mii de deținuți să vrea o recalculare. Adăugați asta dosarelor de eliberare condiționată aflate pe rol. Aveți mai jos un fragment relevant dintr-o analiză făcută de sindicatele din penitenciare.
Închipuiți-vă că în România există o societate de distribuție și furnizare a curentului uriașă. Că se întinde de la Cluj la Brăila, are 12 mii de angajați, 500 de milioane de euro în conturi, 10 mii de acționari mici și că e deținută în proporție de 48 la sută de stat și 52 la sută de mediul privat.
Compania este atât de mare încât poate determina prețul curentului pentru o perioadă lungă de timp și poate da contracte serioase la o grămadă de lume. Ei, având toate datele și lăsând imaginația deoparte, pe cine numești tu ca stat șef al acestei companii strategice în România?
Mihai Tudose a ieșit aseară la televizor. Și-a lăsat poantele acasă și a luat o morgă serioasă și ușor melancolică. Domnul Tudose nu se mai înțelege cu domnul Dragnea. A refuzat să semneze sesizarea către CCR împotriva DNA în dosarul Belilna.
Drept urmare, s-a trezit cu un sondaj în care ditamai popularitatea sa câștigată prin măsuri care mai de care mai aplaudate s-a prăbușit. S-a prăbușit în ciuda măririlor de salarii, de pensii, a tuturor pomenilor alocate. S-a prăbușit, dar partidul s-a ridicat pe cele mai înalte culmi de admirație.
Cu ceva ani în urmă PDL-ul își făcuse un titlu de glorie din a tăvăli alegătorii care credeau altfel decât ei. De la ”plebe” la ”mahala ineptă” sau la ”viermi”, am auzit cam tot ce se putea. Apoi PSD i-a gratulat pe oameni cu titlul de ”răgălii” și ”putori” la protestele din februarie. Mult prea mult pentru niște băieți care nu au dat niciodată dovadă de capacități intelectuale peste popor.
Astăzi, asistăm la un nou tip de tratament pentru cetățean. Prosteala pe față și râderea de inteligența omului obișnuit. Vrăjeală de șmecheri revărsată peste tot. De la Varujan care numără găurile făcute de ouă în bugetul statului până la Daea care le spune poezii ciobanilor, spectacolul asigurat este aproape zilnic. Dar nimic nu poate fi mai tare decât tratarea în răspăr a unor probleme reale.
O fotografie. Liviu Dragnea iese pe poarta Înaltei Curți de Casație. De fapt aici se petrece totul. Aici se scrie istoria unei zile care a pus două lumi față în față. Două lumi care se urăsc. Domnul Dragnea are privirea neagră a unei zile umilitoare. Întreaga sa putere nu a putut opri vorbele aruncate de câțiva manifestanți. Și nimic nu a putut opri ca o persoană să-i fluture prin fața ochilor o pereche de cătușe.
Înapoi la imagine. Liviu Dragnea este înconjurat de ziariști. Și flancat de cei patru băieți cu aspect de interlopi și apartenență incertă. Liderul lor este în centru. Grupul de mușchi și creierul lor, judecat pentru o mânăreală de bani publici. La poartă, un umil reprezentant al statului dă onorul grupului care tocmai trece. Politistul stă smirna în fața adevăratului stat, cel care tocmai își arată forța. Cel care diriguiește și rezolvă tot în România. Și al cărui șef a renunțat la protecția instituțiilor autentice, în favoarea celor subterane.
Coaliția de la guvernare este stăpânită de un fenomen îngrijorător în ultimele săptămâni. Oamenii nu mai caută argumente pentru acțiunile lor, ci se desprind de realitate. Nu mai e ceva care ține de iliberalism sau alte doctrine înalte. Pur și simplu, au renunțat la argumente, rațiune și logică și oferă variante alternative asupra realității. Sau pur și simplu o ignoră.
Domnul Tăriceanu spune că nu s-au mărit prețurile la benzină pentru că el nu a văzut asta. Doar pentru că el nu a văzut. La rându-i ministrul energiei fuge de întrebare spunând că nu e șofer. Ca și cum ministrul agriculturii ar spune că nu știe prețul pâinii pentru că el ține cură de slăbire.
Am stat să mă gândesc un pic ce-ar face un privitor obișnuit când se întâlnește cu povestea asta de la Belina. Ce ar vrea să înțeleagă și ce știe el despre lumea care poartă așa un război pe deasupra noastră. Mă refer la cei care nu vor să aleagă nicio tabără. Ci doar cea a legii și a bunului simț.
Un astfel de om ar vedea o cerere a președintelui ca doi miniștri să plece din funcție. I-ar vedea pe miniștri care spun c-au respectat legea la milimetru. Apoi îl află pe liderul partidului de guvernământ care face scut din imunitate. O face doar când îl vizează. Pentru că acum doi ani l-a lăsat pe Șova să meargă la pușcărie pentru că ”nu e judecător.”
Klaus Iohannis zâmbește reținut în fotografia cu Donald Trump. Mai curând e veselă doamna Iohhanis, iar cuplul american pare de la muzeul figurilor de ceară. Știți cum se fac fotografiile astea. Președinții, prim-miniștrii stau o bună bucată de vreme la o mică recepție și primesc un număr de ordine precum noi la pașapoarte. Pe măsură ce numărul lor se apropie, se așează la o coadă și așteaptă strângerea de mână protocolară. Asta durează cam un minut și se lasă cu multe zâmbete.
Greutatea pică pe umerii președintelui american, oricare ar fi el. Oamenii știu că fotografia asta este mai importantă în tara de destinație decât in cea de origine. De asta vreme de o oră și jumătate stau cuminți și fac acest exercițiu dureros. Fiecare dintre cei care au stat la coadă au de transmis un mesaj în propria țară. Așa cum face și domnul Iohannis. O nouă întâlnire cu prietenul Trump. România și SUA sunt deja într-o relație excelentă. Cei doi par să fi devenit amici. Legătura este consolidată și de cumpărăturile de rachete pe care le facem cu atâta abnegație.
Poți primi toate noutățile direct pe email!
