litoral

77 de lei o porție de paste. E mult?

Pe internet circulă iarăși un preț foarte mare dintr-un restaurant românesc, de pe litoral. De data asta nu o notă, ci o o poză de meniu. Respectiv, 77 de lei pentru o porție de paste carbonara. Mult, foarte mult pentru puterile multora dintre noi, dar și pentru ce înseamnă o porție de paste, până la urmă.

Dar asta nu înseamnă că avem dreptate sau că avem de ce să ne plângem. Restaurantul nu e cantină socialistă unde merg oamenii muncii. Sau, nu toate restaurantele.

Prețul este raportul dintre cerere și ofertă.

Dacă acestea nu se întâlnesc, prețul va scădea pentru că produsul nu va fi dorit.

La restaurant consideri un preț mare dacă el nu se regăsește în servicii, calitatea personalului, gustul mâncării. Sau dacă locul în care se află nu justifică asta.

Nu ne obligă nimeni să intrăm în restaurant. Acest lucru e hotărâtor. Nu te poți plânge de ceva ce nu te afectează. Dacă este singurul restaurant de pe o insulă pustie, putem purta o discuție.

Știu că „toată lumea ar trebui să aibă dreptul” sau că ” toți își doresc să aibă un pic de relaxare.” Da, dar nu e obligatoriu. Nu ne putem certa cu restaurantele din Paris sau alte colțuri ale lumii că sunt scumpe. Ne certăm cu ai noștri că-s la îndemână.

Vacanțele pot fi frumoase și când mâncăm de la supermarket. Am exersat asta în toată Europa. E scump la Vama Veche? Este o patiserie ținută de o tătăroaică la Mangalia, unde, de 77 de lei, iei pe două zile. Știu și un „împinge tava” senzațional acolo.

Nu știm ce alte prețuri sunt la acel restaurant. Poate pastele sunt scumpe și berea ieftină. Nu știm deloc cum se formează prețul de acolo, ce conține. Respectiv, curent electric, gaz, forță de muncă. De fapt asta e discuția de purtat. În ce măsură criza inflaționistă duce la un profit cinstit sau e o ocazie de jecmănit.

Una peste alta, e scump la mare, la noi. Dar nu doar de acum, ci de ani buni. Și ce este rău e că multe servicii nu sunt la înălțimea prețului. Iar, la cum se vede, sunt mici șanse să se rezolve.

Două lucruri pot fi făcute aici

Primul: standarde corecte și verificate pentru prețurile anunțate. Putem vorbi de calitatea produselor, de reguli, curățenie. Tot ce vrei să primești de acest preț.

Al doilea: nu ne place, nu mergem. Piața reglează cel mai bine astfel de lucruri.

Restaurantele nu sunt un serviciu esențial, vital și nu sunt un drept. Prețurile lor nu pot fi discutate precum cele de la curent sau gaz. Sau prețul apei. Această discuție, în care diverse note de plată apar pe internet și lumea se miră că-s mari, nu are nicio finalitate. Vă aștept la București, să vă luptați, în afara sezonului, cu restaurantele din nordul orașului.

Ce putem face cel mai puțin este să ne plângem de prețuri pe FB. 77 de lei sunt mulți pentru majoritatea și nimic pentru destui care merg la mare. Important este ce accepți să primești de banii aceștia.

Photo by mali maeder, Pexels:

Poporul fără reguli. Azi, faza pe salvamari

Nu știu dacă este o fază care să ne caracterizeze mai bine decât cea cu valurile de la mare. Am stat în sudul litoralului mai bine de o săptămână. Și în fiecare zi au fost valuri din acelea uriașe. Unele erau cât mine. 

Un prieten care stă în Mangalia mi-a spus că așa e toată luna august. Și că în toată luna este arborat steagul roșu care arată că nu poți intra în apă. L-am văzut peste tot: Neptun, Olimp, 2 Mai. Și tot peste tot erau oameni în apă. Cu sutele. 

Mai mult

O întâmplare posibilă doar într-un hotel din România. La mare, în România

Un prieten a fost zilele trecute la mare. A fost la scump, cum ar veni. Mamaia Nord-Năvodari, într-un loc mișto cu super-prezentare, enșpe stele și pretenții. A dat mult, că a vrut liniște și respect.

A ajuns vineri după-masa. Camera mișto, poate nu tocmai acolo unde și-ar fi închipuit, dar bine. Doar că vasul wc-ului pica din perete. „Nu înțelegeți dumneavoastră”, îi spune recepționera. „Nu ați mai văzut model din ăsta”.

Mai mult

Lui Mândruță nu-i place litoralul. Era să-i dau dreptate

Lucian Mândruță a reușit să desființeze scurt și cu talent într-un post pe FB cam toată mizeria de pe litoralul românesc. Și are în parte dreptate.

lucian mandruta

 

Dar, pe undeva am un sentiment ca e și într-o retorică de genul România pute. Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!