Craciun

Un cadou neașteptat de Crăciun

Eu mi-am primit cadoul de Crăciun ceva mai devreme. Am trăit la radio una dintre acele întâmplări care te lasă cu gura căscată. Și încerci să cauți în memorie când ce și cum s-a întâmplat. Și îți dai seama că viața are atâtea nuanțe și momente pe care nu le prindem și nu le înțelegem. Și că vedem diferit atâtea lucruri, dar că simțim împreună. 

Pe femeia care vorbește mai jos nu am cunoscut-o până ieri. Nu ne-am întâlnit sau cel puțin eu nu știam asta. Și a intrat în direct la matinal cu mult noroc, dintre cele șase telefoane pe  care le aveam în linie. Pot doar să vă spun c-am stat apoi îndelung de vorbă cu ea. Se numește Ema, nu ne-am văzut decât o dată în viață, deși eu am uitat. Iar azi am aflat cu surprindere că suntem vecini la câteva sute de metri distanță. Ca să vă stârnesc mai mult interesul, o să vă spun doar că povestea are legătură cu copiii fiecăruia dintre noi. Și că al meu a marcat-o pe viață. Mai mult nu vă spun pentru că merită să auziți lucrurile așa cum s-au întâmplat. 

Știu doar că aseară, după toată povestea asta m-am uitat pe fotografii vechi să regăsesc copilul acela. 

Urări de Crăciun de la mine din cartier

Pe la noi prin cartier se știa că vine Crăciunul când apărea Panciurel cu acordeonul. Panciurel era pe vremea aia țigan, nu știu dacă acum este rrom. Era înalt, negricios și juca cel mai bun fotbal din cartier. Avea viteză și dribling și totdeauna jucam cu el împotriva altor blocuri. Habar n-am de ce îi ziceam Panciurel, că pe el în acte îl chema Aurel.

Taică-său cânta la clarinet și stăteau la singura casă care scăpase de demolare pe lângă noi. De sub gardul lui pornea derdelușul, iar în curte un ofițer de securitate închiriase un loc pentru cușca unui câine de vânătoare care ne teroriza când îi dădea drumul. Ta-su lui Panciurel a fost cel care ne-a adus primii blugi, după revoluție. Și tot el a avut prima mașină tare din cartier, un Opel luat de pe la Paris, pe unde cânta în metrou. Mai mult

Până la ce vârstă au crezut copiii voștri în Moș Crăciun?

Vorbesc cu Alina. ”Știi aparatul foto pe care ți l-am luat anul trecut? Am dat o grămadă de bani și acum cam stă degeaba. Ar trebui să-l repunem în funcțiune”. ”Ce, ăla?”, îl aud din spate. ”Nu ai dat niciun ban pe el”, zice Vladimir.

Și-mi înghit vorbele, căci așa este. Aparatul a apărut sub bradul de Crăciun, iar asta înseamnă musai că l-a adus Moș Crăciun. Și el există cu siguranță. Mai ales că în fiecare an, când adoarme, nu e nimic sub brad și dimineața este plin de cadouri. Iar biscuiții și laptele, puse cu grijă sub pom, pentru bătrânul ostenit, au fost gustate.

Mai mult

Cadouri bărbătești.

Buuuun. Vă dau din casă. Moșu’ mi-a adus printre altele  cele două jocuri din fotografie. Două, pentru că nu s-a priceput exact pe care mi l-aș dori eu. Oricum în opinia specialistului de la magazinul cu pricina, nu există joc mai anost.

Posibil, dacă ai în cap numai împușcături, driblinguri și ideea că jocurile trebuie să te agite. E vorba de alt nivel. Alea-s jocuri de băieți, astea-s de bărbați. Te pun un pic să gândești.

Ce n-am știut eu despre Football Manager 2013, este că au reușit să-l strice. Nu știu cine i-a învățat că mai mult e mai bine.

Mai mult