apă

V-a fost cald vara trecută?

Dacă v-a fost cald astă vară, măcar pe aici, prin sudul României, poate vă gândiți la ce-ar putea urma în anii viitori. De vreme ce batem noi recorduri în fiecare an, mă gândesc că pe viitor s-ar putea să fie și mai rău. Cel puțin asta este tendința.

Și sigur că aici o să intervină încălzirea globală. Multă lume o să spună că există, alții vor spune că nu există, că e vorba de cicluri ale planetei. Și, desigur, o să avem și alte dezbateri legate de cine este vinovat, de cine ar trebui să taie din CO2 și mai ales că asta este o modalitate să ni se bage pe gât diverse reguli. Sau că, oricum este inutil pentru că alții nu vor aplica niciuna dintre măsuri.

Pentru mine acesta este genul de dezbatere care ne ține în loc. Câtă vreme procedăm așa s-ar putea să suferim la nivel individual destul de mult. E strategia greșită pentru a trăi prost în anii viitor.

De asta pentru mine este mai important cine se va ocupa de următoarele lucruri în anii viitori. Unele dintre măsuri va trebui să le luăm de unii singuri și pe nesimțite, deja o facem. Mai jos este o listă de lucruri la care eu mă uit și-i invit și pe alții să o facă. Nu trebuie să aștepți de la diverși lideri de opinie pentru treaba asta. Așadar, poți face tu sau pune presiune pe autorități.

Încălzirea și răcirea caselor

Fără a porni aerul condiționat am avut peste 30 de grade în unele zile în casă. Au fost seri când înăuntru erau 27-29 de grade. Și aici au intervenit panourile fotovoltaice, care pare că au fost o investiție bună. Aerul condiționat a mers cât a fost lumină afară în continuu. În iulie și august am folosit 700 de kilowați, din care 350 de kilowați de la rețea și 350 de la panouri. În ciuda consumului din casă am băgat în rețea 1,5 Megawați.

Casa este izolată, dar mi-am dat seama că nu am ales izolația corectă. Când se încălzește, polistirenul se și răcește greu. Și chiar dacă e mai rece afară, pereții emană căldură. Trebuie luată în calcul altă soluție.

De anul viitor, prețul la curent și gaze se liberalizează. Nu știm la cât se duce gazul, dar pate fi mult. La mine pasul următor este să punem pompă de căldură. Cred că în următorii ani vom trece din ce în ce mai mult spre curent electric. Pentru că ziua ne putem încălzi de la panouri.

Siguranța casei

În ultimii ani, observație personală, vântul bate din ce în ce mai tare și mai mult. Văd multe furtuni uscate, care ridică doar praf. De multe ori și fulgere fără ploaie. Avem o pergolă mare și acum îmi dau seama că de fiecare dată privesc cu emoție la ea când bate vântul. Și mai e și chestiunea acoperișului. Sper să țină. Paratrăsnet suntem singurii din zonă care au.

A plouat în două rânduri de ne-a umplut curtea. Avem un sistem de preluare a apei de pe casă și deversarea lui în gropi cu pietriș făcute în grădină. Funcționează bine, dar nu poate prelua și apa din curte. Nu dăm apa în canalizarea satului. O fac destui și de câte ori plouă, aceasta se înfundă sau dă pe afară. Și asta este o temă de gândire pentru toată comunitatea.

Dincolo de temele individuale sunt cele ale comunității

Ce fel de canalizare ne trebuie ca să preluăm apa din furtunile din ce în ce mai mari? Deocamdată nu discutăm asta la nivel de comunități, dar există varianta să discutăm cu apa la gât.

Câtă apă va fi în sudul României, în special? De unde vom aduce apa în următorii ani, dacă nu va ploua cu zilele? Și puținele surse cum le vom proteja? Aici am doar întrebări, dar este ceva ce mi-ar plăcea să văd pe agenda publică.

Desigur, ca societate am ajuns la nivelul în care un profesor universitar întreabă dacă sunt necesari copacii care fac umbră. Pe mine m-ar interesa să văd un program intens de plantare a unor arbori în oraș și în jurul orașelor. Pentru că aceștia scad temperatura.

Tare aș vrea s ă știu ce rețele electrice sunt necesare ca oamenii de la bloc să poată folosi cu toții aerul condiționat vara. Sau poate nu mai trebuie să aibă aer condiționat individual și să fie obligatoriu să aibă instalații comune. În plus să știți că există o prevedere europeană care să oblige fiecare clădire nouă să-și facă 30 la sută din curentul electric. Sunt curios cum se va pune în aplicare.

Dar rețea pentru mașinile electrice cum o să facem? Că din 2030 nu o să mai fie noi decât din acestea.

Ah, da, și toate astea o să fie scumpe.

Ce vreau să vă spun este că mă lasă rece când cineva mi spune că nu există încălzire globală, că este conspirație sau are o teorie savantă. Știu că sunt câteva lucruri pe care pot să le fac eu ca să trăiesc ceva mai bine. Și că pot vota politicieni care iau măsuri coerente în această zonă. Este atât de simplu.

Am făcut o descoperire uimitoare

Vă spun toată povestea imediat, dar înainte, un pic de context.

Într-o ediție de Out of the Box povesteam cu prietenul Boti ce mici schimbări ar putea face fiecare în viață ca să trăim un pic mai echilibrat. Nu vreau s-o spun pe aia cu sustenabilitatea că nu-mi place, dar asta era idee. Cu o planetă mai bună, nu așa caldă, știți voi.

Și Boți îmi povestea că există o listă de lucruri mici din care fiecare poate alege câteva pe care să le aplice. De exemplu el aproape nu mai merge cu mașina. Doar pe jos și cu transportul în comun. De asemenea își cumpără un singur fel de telefon, de la o marcă unde o parte din bani merg automat spre cauze caritabile. Și nu-l schimbă decât atunci când se strică. Dar nu va renunța, spune, la caietele din hârtie pe care-și notează lucruri. Și nici la mersul cu avionul.

Schimbarea mea a venit aproape din întâmplare, dar întâi trebuie să spun că de o bună bucată de vreme, acasă nu mai mâncăm carne decât o dată maximum de două ori pe săptămână. Vladimir nu poate mânca, așa că am hotărât să-l susținem. Ziua cu carne este un fel de sărbătoare.

Dar schimbarea pe care am conștientizat-o pe deplin este aceea a modului în care beau apă. Trebuie să beau multă și în fiecare miercuri scoteam din casă doi saci cu plastic. Zeci de sticle mici pe care de multe ori le călcăm în picioare ca să nu transporte aer camionul care le lua. Asta îmi lua câteva minute bune.

În toamnă, când am filmat cu Teia Ciulacu, în deșertul Olteniei, ea mi-a dat o sticlă de sticlă. Și mi-a spus ”să bei de acum apă din ea”. ”Mai scapi de plastic”. Sticla s-a dovedit a fi foarte faină. Am purtat-o după mine acasă și la muncă cam vreo două luni. Pur și simplu nu am mai avut nevoie de plastic. Acasă o umplu cu apă din bidoane mari, iar la radio din automatele înșirate peste tot. Nu cred să fi cumpărat în ultimele luni trei sticle de apă.

Sticla s-a spart, într-o greșeală de manevrare a rucsacului. Dar gestul a rămas. După două luni de folosință continuă, am devenit iritat că nu mai am sticla mea. Și mi-am luat un termos pe care-l car zilnic după mine.

Și acum descoperirea uimitoare. Redescoperirea, de fapt, a unui gest pe care nu l-am mai făcut din copilărie. Sticla sau termosul trebuie spălate zilnic. Ca să fie curate când pui apă nouă. Și mi-am adus aminte de existența acelei perii lungi pentru sticle. Mi-am dat seama că în ultimii 30 de ani eu nu am mai spălat o sticlă pentru apă. Le foloseam și le aruncam, fie că erau de sticlă sau de plastic. Spălatul sticlelor era un gest care s-a șters din mintea mea și a fost înlocuit cu tone de plastic. Îmi dau seama cam ce prostie e asta.

Natura umană ține de obișnuințe și de reflexe. Sunt curios câtă vreme o să port termosul la mine. Sper doar să mă țină. Și, atenție, nu scriu asta ca să faceți ceva ca mine. Ci doar să vă gândiți că puteți oricare alt lucru mic care poate schimba ceva.

P.S: Vedeți că e vremea aia în care puteți da o parte din impozite la oamenii cu fapte bune. Teia și Viitor Plus sunt un caz serios de luat în seamă.

Mai jos este episodul Out of the Box de care povesteam.

Foto: shutterstock

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!