Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Ambrozia este o nenorocire

Prima dată am crezut cu toții că Alina e răcită. Tușea de câteva zile bune și nu-i mai dădea de capăt. Cred că era în pragul de-a lua antibiotice. Uneori accesele de tuse deveneau convulsive. Se scutura cu totul. Avea pieptul, gâtul și nasul pline de secreții. Nu cred că mai dormea noaptea. Pur și simplu nu mai avea aer. 

Am găsit-o într-o noapte scuturându-se între tuse și plâns. M-a rugat să deschid geamurile cât mai largi că nu mai are aer.  Și asta era cea mai mare greșeală, dar noi nu știam. S-a mutat dintr-o cameră în alta. Ochii o usturau, gâtul îi era ars, tremura de nesomn. În orice fel ar fi dormit sau s-ar fi așezat, nu mai reușea să pună geană peste geană. 

Ochii i se umflau în fiecare dimineață. Chipul i se mărise cu totul. Era răvășită, dar mai grav era că nu știam ce are. Am ajuns într-una din seri să chemăm salvarea pentru că și inima i-o luase la vale. Toate senzațiile alea doboară un om de pe picioare. 

Am aflat apoi că e ambrozie. Auzisem de povestea asta, nu ne-am confruntat cu ea niciodată. Nu reușeam să identific planta, dar aveam să aflu mai târziu că avem una și în curte. De un verde crud, Alina chiar o stropea căci i se părea frumoasă. Când am învățat, am fost șocați. Sute, mii de plante, se află pe terenurile goale din jurul nostru. La marginea străzii, pe teren, în curți, România este pină de ambrozie. Toate pârloagele nelucrate, toată mizeria și toată lenea au dat posibilitatea ca această plantă să ne cucerească. 

Agresivitatea ei este incredibilă. Eliberează până la opt miliarde de grăunțe de polen și 30 de mii de seminte în fiecare an. Luate de vânt ajung la zeci de kilometri și sunt rezistente 40 de ani. Mai puțin de 30 de grăunțe de polen pe metru pătrat vor da o senzație alergică puternică. Se estimează că sunt expuși șase milioane de români, majoritatea din vestul țării. Pentru că nu luăm nicio măsură, planta se extinde. Ungaria, care o eradicase, o primește acum înapoi de la noi.  

Foarte multă lume întreabă de ce nu a auzit de acest fenomen până acum. Ce s-a schimbat de un an-doi încoace, încât vezi din ce în ce mai mulți alergici? Două lucruri, probabil. Primul este că boala a ajuns să afecteze enorm de multă lume: peste jumătate de milion de oameni în România, potrivit datelor de la Ministerul Sănătății. Al doilea lucru ține de răspândirea din ce în ce mai mare. Vremea caldă și secetoasă îi sporește aria de existență și astăzi se raportează 781 de focare active. Există o hartă a ambroziei la care și tu poți contribui.   

Partea cea mai proastă este că legea nu se aplică. Plus că mai are și câteva goluri. Astfel, dacă statul mai face ceva pe terenurile sale, este foarte greu să-i convingă pe proprietari să taie planta. Chiar și atunci când îi amendează. În Elveția, legea prevede că, dacă nu tai planta, primăria intră pe terenul tău, curăță și-ți trimite nota de plată. Aici nu se poate. Se dau doar amenzi, dar lumea nici nu taie, nici nu plătește.

De fapt, marea problemă este că nu suntem comunitate. Aceasta este o problemă pe care doar un efort masiv comun îl poate rezolva. Așadar, dacă vrei să dai o mână de ajutor, iată ce poți face:

1.Răspândește vorba despre această boală chiar și cu acest text

2.Dacă știi pe cineva care nu se mai oprește din răceală în vreme asta, trimite-l să-și facă un test.

3.Vezi o poză cu ambrozie și uită-te pe terenul tău. Smulge-o și arunc-o, dar nu pe un teren gol.

4. Spune-le altora care au ambrozie pe teren să o cosească

5.Reclamă la primărie tot ce vezi în materia asta și roagă-i să-și facă treaba

6. Nu fi indiferent. Sunt oameni care suferă și poți împiedica asta. 

Vrei să fii ghinionar? Accidente bizare

Știți că în fiecare marți, la Digi FM, batem cele trei ceasuri rele povestindu-ne mai micile sau mai marile ghinioane din viață. Marți am pornit de la întâmplarea teribilă a tânărului de la Târgu Cărbunești care a fost împușcat de un glonț rătăcit din poligon. Omul e bine, dar crezi că ți se poate întâmpla ceva mai straniu decât asta? Ei, da, România pregătește-te!

Stai să o cunoști pe Mihaela care din senin i-a distrus mașina fratelui său. Și, da, s-au dus râzând la Poliție. Ion din Chișinău a fost împușcat chiar de șeful vânătorilor din Republica Moldova. Dar nu e mai mare ghinion decât în povestea adusă de Ștefan care a văzut o mireasă căzând în iarbă verde. Ascultați și vă minunați!

Traian Băsescu, colaborator al Securității

O hotărâre judecătorească nedefinitivă spune că fostul președinte Traian Băsescu a colaborat cu Securitatea. Decizia are un recurs și va primi o nouă judecată. Fostul președinte spune că nu colabora cu Securitatea și că, după știința lui, la data respectivă el colabora cu informațiile militare. 

Hotărârea de mai sus, dacă va fi confirmată de justiție, va accentua sensul în care statul român merge de ani buni. Îi va consolida, în fapt, renumele că este un stat al elitelor, că funcționează în numele și pentru cei puternici și că diferite instituții nu fac decât să schimbe stăpânii. 

Căci această hotărâre vine după ce Traian Băsescu nu mai are putere și nici relații care să-i acopere activitatea. La apogeul puterii sale, când CNSAS făcea dezvăluiri după dezvăluiri, domnul Băsescu a fost de neatins. Chiar a și câștigat un proces cu Mugur Ciuvică pe această temă. Totuși CNSAS a avut în față în anul 2006 o serie de documente care măcar puneau sub semnul întrebării ce s-a întâmplat. 

”În septembrie 2006, CNSAS a primit de la SRI şi de la Direcţia Siguranţă Militară din Ministerul Apărării Naţionale documentele care dovedesc că Traian Băsescu a fost colaborator al Securităţii. Aceste documente sînt:
– Registrul inventar – arhivă al fondului reţea Constanţa, în care se regăsesc toţi colaboratorii Securităţii din judeţul Constanţa
– Registrul Jurnal pentru reţea informativă  al U.M. 02150 Mangalia, în care se regăsesc toţi colaboratorii Securităţii de la Institutul de Marină.
– Procesul verbal de distrugere al dosarului nr. 3990/1973, dosarul de colaborator al Securităţii al lui Traian Băsescu.”

CNSAS a deliberat în octombrie 2006 că domnul Traian Băsescu nu a făcut poliție politică pentru că nu există nicio notă semnată. Consiliul CNSAS era alcătuit din domnii: Constantin Buchet, Florian Chiriţescu, Ladislau-Antoniu Csendes, Mircea Dinescu, Constantin Grigore, Dumitrescu (Ticu), Cazemir Benedict Ionescu, Dan Dorin Lazea, Dragoş Gh. Petrescu, Claudiu-Octavian Secaşiu, Laurenţiu Tănase, Corneliu Turianu.

Treisprezece ani mai târziu, cineva a găsit notele semnate cu pseudonimul Petrov. Ele au completat datele deja existente și au dus la decizia justiției. Pentru multă lume, de abia acum tot spectacolul este edificator.

Ani de zile, Băsescu a fost protejat într-un fel sau altul față de această problemă. A avut apărători ascunși și necinstiți și unii la vedere despre care cred că sunt onești cei mai mulți dintre ei. Polarizarea societății a dus la respingerea unei posibile vinovății. La data respectivă, blazonul său a fost apărat cu dinții, în ciuda unor dovezi indirecte covârșitoare. 

În compensație, cineva a vut grijă să dea notele Monei Muscă și a lui Carol Sebastian, doi oameni onești care au avut decența de a pleca din spațiul public. Penitența lor este atât de îndelungată și atât de ridicolă, acum,  față de ceea ce am văzut în ultimii an încât te umple de durere. Mâna lungă nu i-a protejat, presa i-a lovit dur. 

Muți dintre voi mi-au reproșat că i-am cerut procurorului Lazăr să țină capul plecat într-o situație similară. E util și pentru Traian Băsescu care ar putea să elibereze spațiul public. Cred că aici s-a terminat. El are marele merit de a fi păstrat și consolidat România în zona europeană. Și de-a fi pornit o reformă care a dus la o nouă clasă de procurori și magistrați care au făcut ceva treabă. 

În același timp, odată cu această decizie, rămânem cu ingrata situație în care cel care a condamnat comunsimul este unul dintre micii săi piloni. Esența raportului de condamnare era că Nicolae Ceaușescu și partizanii săi nu ar fi reușit fără sprijinul unui grup masiv de oameni dedicați aparatului comunist. Este și Traian Băsescu printre aceștia? Dacă decizia este definitivă, atunci da. 

În fine, rămâne și sentimentul de înșelăciune pe care mulți dintre susținătorii săi îl au. Dar asta o va regla fiecare în felul său. 

Și poate o regulă pe care ar trebui să o avem: adevărul nu este în totalitate al celor care ne plac. Există multe nunațe și multe umbre. Fiți atenți la ele și mai ales la idei. Nu la oameni, căci nimeni nu este providențial.