urbanism

Cea mai mare bătălie a lui Nicușor Dan

O să obosesc spunând că problema orașelor noastre nu este traficul. Și nici aglomerația. Chiar nici aerul poluat sau modul în care înghițim tone de praf aici. Acestea nu sunt probleme, ci consecințe.

Și toate au o singură cauză: încălcarea oricăror reguli de urbanism în comunitățile noastre. Cu ajutorul legii, al primarilor, al consilierilor și funcționarilor de primărie. Avem în fața noastră o mafie care de ani dezile a blocat orice inițiativă de bun-simț a administrației și a cetățenilor.

Care sunt consecințele

Iar rezultatele le vedeți. Este vorba de dispariția spațiilor verzi, de construirea la grămadă și unul peste altul a numeroase blocuri, de retrocedări dubioase și puneri în posesie ciudate. Toate avizate de un sistem administrativ corupt. Și toate s-au realizat prin PUZ-uri și PUD-uri.

Toate au fost guvernate de o singură lege, încurajată de toate administrațiile PSD: ”proprietarul are dreptul să construiască”. Dacă se poate, în condiții profitabile doar lui nu și restului comunității.

Asta a dus la aglomerarea masivă a unor zone, blocarea traficului, încărcarea la maximum a rețelor de utilități, la supra popularea școlilor. Pe scurt, câțiva oameni s-au îmbogățit masiv, iar în schimb au forțat cheltuielile publice și au livrat praf și viață de o calitate mai proastă.

Dacă vreți să știți cine sunt o parte dintre ei, citiți măcare aceste două anchete de mai jos.

Clan City

Firea tunului

Și acum bătălia lui Nicușor Dan

Primarul general a cerut Consiliului General să suspende Planurile de Urbanism Zonal din toate sectoarele Bucureștiului. Asta pentru că erau făcute prin derogare de la lege și duceau la autorizarea unor construcții deja ilegale și dispariția nor spații verzi. Iată cum arată câteva fragmente din proiectul de hotărâre făcut de primar.

„Cifra de spatiu verde pe cap de locuitor pe care o propune PUZ Coordonator Sector 2 este sub nivelul de 26mp prevăzut de art. 10 din Legea nr. 24/2007 a spațiilor verzi. Împărțind suprafața prevazută pentru zona V în bilanțul zonelor (422, 53 ha) la numarul de locuitori ai Sectorului 2, este obținută valoarea de 11,37 mp spațiu verde / locuitor, mult sub norma
legală admisă. În concluzie, schimbarea destinației spațiilor verzi prevăzute ca atare în PUG și, în final, diminuarea spațiilor verzi din Sectorul 2 reprezintă o vătămare adusă dreptului locuitorilor Municipiului București la un mediu sănătos”

Proiect de hotărâre PG

 „cinci terenuri, în suprafață totală de 63, 5 hectare, își schimbă funcțiunea din L în M2 și trec, astfel, de la înalțimi maxime de P+2-P+4 la înălțimi maxime de P+14, ceea ce reprezintă o majorare a CUT-ului cu mai mult de 20%, aspect interzis de art. 32 alin. (7) din Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul”

Proiect de hotărâre PG

Alte exemple semnificative găsiți în acest articol de la Digi

Ce consecințe ar putea avea

Hotârârea, dacă va fi adoptată, va bloca toate proiectele în dezvoltare, dar care nu încă autorizații de construire. Adică va produce efecte pentru viitor. Proiectele care au deja au documentele vor putea fi bine mersi mai departe. În doi ani, însă, noile autorități au posibilitatea să verifice ce urmează, dar să se uite și la legalitatea celor din urmă. Adică se poate ordine și poate chiar justiție. Dar mai ales să stabilească un cadru care să ducă la deblocarea și normalitatea orașelor noastre.

Încă ceva. În săptămânile următoare o să vedeți o bătălie uriașă. Probabil vor veni cele mai virulente atacuri, articole și afirmații despre primar. Va fi zguduitor. Nu e vorba doar de capacitatea de a răspunde a unor oameni de afaceri, ci de forța celor mai puternice clanuri interlope din România. Pentru că marile lor afaceri, acestea sunt. Va fi cumplit de dificil pentru el, dar singura cale de a trăi normal în orașele noastre.

Am mai scris despre asta aici

Aici sunt câteva imagini frumoase din București

Valul de demolări din București. Nu traficul e cea mai mare problemă a orașului, ci urbanismul

Când m-am mutat eu la București, adică la jumătate anului 2000, am locuit pe strada Justiției. Asta este în mijlocul Bucureștiului, cam în spatele clubului Fabrica. Care nu e chiar club, e de-a dreptul un spațiu cultural. Am stat ani buni acolo, întâi în gazdă și apoi cu chirie. E un cartier de case de la 1900, multe dintre ele consolidate, altele serios afectate de trecerea timpului. Casele au o particularitate, cel puțin la etaj: sunt înalte, iar iarna, dacă nu merge căldura, devin amarnic de friguroase. 

În anii aceia, casa în care stăteam eu, dar și mai toată strada, avea sobe cu gaz. Una dintre cele mai nenorocite invenții ale omenirii. Asta înseamnă că noaptea nu poți să le lași deschise. Dacă se oprește gazul și apoi revine, poți să mori. Așa că în fiecare noapte eram condamnat la frig serios. Și cred c-am prins două ierni grele acolo. 

Dincolo de asta, am învățat cartierul pe de rost. Și am stat mereu și am cugetat cam ce loc minunat pierduse Bucureștiul. Ca la mai toate casele, adevărații proprietari au fost îndepărtați, iar la data aceea, mai în fiecare casă se aflau chiriași sau erau ale primăriei. Fiecare a reparat și-a refăcut după puteri. Dar unele erau căzute rău de tot pentru că aveau chiriași din cei mai nevoiași care nu aveau bani și niciun chef să facă nimic. 

Dintr-un cartier de clasă mijlocie, acum o sută de ani, devenise unul de nevoiași, muncitori și o brumă de oameni mai cu dare de mână. Casele erau coșcovite, semnele de bătrânețe erau la tot pasul. În fața caselor se făceau clăci, copacii cam dispăruseră. Și, pe ici-pe colo, se vedeau semnele unei lumi mai bune. 

După plecarea mea de acolo, odată cu mai multă bunăstare, au venit și reparațiile. Am mai trecut pe acolo, viața și-a reluat cursul firesc. Nu strălucitor, dar cu mai multă normalitate. Iar Fabrica a fost un fel de inimă a cartierului. Lumea se strângea acolo de peste tot și-a salutat ani buni renașterea unei noi generații a Bucureștiului. 

Acum clădirea fostei fabrici Apollo, în care se află Fabrica,  este propusă spre demolare pentru a lăsa loc unei clădiri de birouri. Nu e prima din zonă. Mai este una alăturat și care a apărut acum șapte-opt ani. Proiectul este depus spre aprobare la CGMB, dar întreaga procedură este blocată de Ministerul Culturii care ar vrea să claseze clădirea ca fiind de patrimoniu. Am primit o scrisoare de la mai multe asociații care vorbesc despre rolul acestei clasări. 

art. 8 – vechime: medie. Potrivit planurilor istorice ale Bucureștiului anexate, o parte dintre corpurile de clădire ale incintei au fost construite înainte de 1895-1899, iar cea mai mare a corpurilor sunt realizate în perioada 1899-1911. 

art. 9 – valoarea arhitecturală, artistică şi urbanistică: medie. Valoarea partiului arhitectural al incintei și construcțiilor rezidă din faptul că acestea exprimă sincer necesitățile industriei care le-a produs, cât și din ilustrarea prin extinderile și modificările construcțiilor survenite de-a lungul timpului a evoluției industriei. Potrivit planurilor Bucureștiului de la 1911 imobilul a aparținut lui Oprea Soare, dacă identitatea se verifică pe parcursul cercetării ulterioare declanșării clasării, comanditarul reședinței realizate de arh. Petre Antonescu, azi monument istoric din str. Bordea Poenaru, București, important comerciant de cherestea. Astfel, imobilul din Str. 11 Iunie devine important pentru explicarea existenței celui din str. Bordea Poenaru.

art. 10 – raritate şi unicitate – medie. Dintre siturile industriale ale Bucureștiului, un număr relativ redus se mai păstrează, cu atât mai mult se impune clasarea în Lista Monumentelor Istorice

art. 11 – valoarea memorial-simbolica – medie. Imobilul din Str. 11 Iunie este legat de activitatea unui important comerciant și o mărturie importantă în explicarea existenței monumentului istoric din str. Bordea Poenaru. In a doua parte a sec. al XX-lea și până în anii 2000, aici a funcționat „Fabrica de de Ciorapi și Tricotaje Apollo”. Imobilul este important in mentalul colectiv contemporan, aici funcționând un important hub cultural, „Fabrica”, unul dintre puținele exemple de bună practică din București în utilizarea spațiilor fost industriale.

Scrisoarea este semnată de Institutul Național al Patrimoniului, Filiala București a Ordinului Arhitecților din România, Pro Patrimonio, Fundația Comunitara București, Asociația ARCEN, Asociația NOD makerspace, Asociația La Firul Ierbii, Floreasca Civică, Rețeaua Civică București, Asociația pentru Tranziție Urbană, Asociația Legendary Sports, Asociația Pure Origins, Bike Fm, Asociația Locus, Asociația IDEILAGRAM, Asociația Matka.

De altfel, posibila demolare a dus la peste o mie de comentarii pe platforma de dezbatere publică a acestor proiecte, pusă la dispoziție de PMB. 

Marian Ștefănescu: Sa inteleg ca vreti sa puneti in legalitate mizeria care s-a construit ILEGAL pe aceasta strada, intre case cu maxim P+1 , nu este asa ? Mizeria de sapte etaje si cu „arhitectura” care nu are nicio legatura cu mostenirea istorica lasata de aceasta strada. Ma opun, acea cladire trebuie demolata, deoarece a distrus patrimoniul arhitectonic al zonei. Ma intreb cat ati primit de data asta pentru a va pune semnatura.

Marius Budilă . Datele PUZ-ului actual nu sunt compatibile cu Zona Protejata 11 Iunie.Nu au ce sa caute cladiri de peste 20 metri in aceasta zona care este o zona cu cladiri joase specifice perioadei secolului 19 inceput de secol 20.
2. Cladirea in care funtioneaza clubul Fabrica este propusa spre clasare ca monument istoric si avand in vedere istoria locului cred ca ar trebui sa se intample acest lucru.
3. Zona este rezidentiala avand strazi inguste si proiectul actual nu face altceva decat sa creasca traficul auto si in acelasi timp poluarea fonica si atmosferica.
4. Cladirea din Strada 11 Iunie nr 50. ar trebui pastrata si inglobata in cel mai rau caz in noul proiect care ar trebui sa aiba cladiri cu inaltimi sub 20m (maxim 4 etaje).
5. Ma opun actualului proiect care nu face altceva decat sa diminueze valoarea zonei, sa creeze disconfort riveranilor si sa aglomereze o zona rezidentiala prin cladiri de birouri care ar trebui construite in zone libere la periferia orasului.

Marius Maxim: Prin planul acesta urbanistic se observa lipsa de inspiratie si viziune a doamnei primar. In loc sa se profite de cladirile istorice pentru a fi reabilitate si puse in circuitul turistic, sunt demolate si in locul lor se construiesc niste monstruozitati care distrug imaginea. Doamna primar spune ca ea accepta sfaturi numai de la primarii marelor orase europene, ei bine acei primari ar plange.
Din punctul meu de vedere aceasta locatie ar putea aduce un venit interesant de la turisti si locuitorii Bucurestiului, dar desigur mita este frumoasa, cu-i ii mai pasa de istoria orasului, de ce sa investesti in reabilitare si apoi sa ai un venit stabil din potentialul turistic cand poti gandi pe termen scurt si sa distrugi tot ce prinzi.
Proiectul acesta este o gluma proasta.

Carmen: Este greu de inteles care este oportunitatea avizarii unei constructii de pana la 34 de metri intr’o zona cu regim de inaltime de 16 metri. Spatiul existent poate fi imbunatatit si valorificat in continuare, pastrandu’i’se destinatia actuala, de agrement. Cu interes si investitii, se poate evidentia si importanta istorica & arhitecturala. Este de dormit ca toate zonele din afara mult blamatului (pe buna dreptate) Centru Vechi sa dispuna de posibilitati de petrecere a timpului liber. Cartierele cu functionalitati multiple, pe langa cea de ‘dormitor’, din care locuitorii nu trebuie sa iasa in mod expres pentru a participa la diverse activitati sociale & culturale, sunt cartiere sanatoase si exemple de urmat. Sper sa reveniti a supra aceste decizii pripite.

E posibil ca prin intervenția Ministerului Culturii, Fabrica să fie salvată. Dar aceasta este doar o problemă. Una din 38. Pentru că este sfârșit de mandat, toți dezvoltatorii trag tare ca să nu străbată drumuri pe care nu le știu în viitoarea administrație. De asta, se votează pe repede înainte demolări, clădiri de birouri, PUD-uri și așa mai departe. Se votează fără dezbatere și nici măcar să se mai asculte argumente. Publicația Scena 9 a realizat un amplu documentar asupra situației. Iată un fragment

Emblematică pentru modul în care se votează acest tip de proiecte este intervenția viceprimarului Aurelian Bădulescu, în ultima ședință a Consiliului, pe 30 aprilie: „Haideți, bă, la vot și lăsați vrăjeala asta. Păi ce, vreți să fie câmp în București, că vreți voi?”. În mai puțin de două ore, consilierii au „dezbătut” 38 de proiecte, dintre care 30 au fost aprobate și 8 respinse. Proiectele nu au fost au fost dezbătute punctual: consilierii au prezentat câteva propuneri contrare, însă intenția clară a majorității de a le vota a dus la eliminarea oricărei discuții în contradictoriu. În cadrul aceleiași ședințe, arhitectul șef al municipiului, Ștefan Dumitrașcu, a insistat pe factorul economic al proiectelor și pe importanța avizării lor, care ar impulsiona, spune el, economia bucureșteană lovită de COVID și marcată de întoarcerea în țară a muncitorilor români din construcții. 

Și aici este timpul să vorbim de cel mai mare păcat al administrației Firea. Acesta nu este traficul. Traficul este doar o consecință a dezvoltării urbanistice a Bucureștiului. Orașul este sub o ofensivă a dezvoltatorilor imobiliari. Ceea ce nu e rău, dar are consecințe. Pentru că dezvoltarea se face în interiorul orașului, nu spre marginea sa. Astfel, actuala administrație a Bucureștiului a fost de acord cu folosirea la maximum a oricărui spațiu din centrul orașului. 

Pe fiecare bucățică de teren se construiește. Pe un loc gol, pe locul unor foste fabrici, pe spații verzi. Toate locurile sunt folosite la maximum și nasc noi aglomerări urbane. Într-un spațiu relativ mic apar deodată două-trei blocuri, care strâng la un loc mii de oameni și sute de mașini. Nu se mai ține cont dacă aceștia pot să iasă de acolo, ce se întâmplă la ore de vârf, care este perspectiva pe termen lung, ce se întâmplă cu rețelele de apă, gaz, canal, ce se întâmplă cu gunoiul. 

Toată lumea vrea să construiască în centru și nu departe, pentru că acolo prețul apartamentelor scade. Iar primăria este de acord cu această politică sufocantă pentru oraș. Există doar argumentul legalității. Toți cei de la primărie îți vor spune: „Ce să facem noi dacă e legal? Nu te poți opune unui proprietar, dacă vrea să construiască.” Din acest motiv a apărut și așa numitul PUD, diavolul dezvoltării urbane. Cu ajutorul lui sunt ignorate toate planurile de urbanism și se dau toate derogările necesare. 

Orașul acesta, care este compromis deja pentru locuitorii săi, are doar un singur vector de dezvoltare: banul. Adică apartamente cât mai scumpe și cât mai în centru. Aceasta a fost politica de dezvoltare a PSD. Or, rolul unui politician este să răspundă problemelor și să le oprească. Iar următorul mandat ar trebui să aducă stoparea reconstruirii Bucureștiului doar pentru blocuri și birouri. Spațiile acestea deschise care au rămas ar trebui să capete alte utilități. Nimeni nu va putea acuza un partid că va rescrie în sens comunitar dezvoltarea orașului: parcuri, spații, verzi, locuri de joacă, construcții mai mici între cele deja existente. 

Mi-e teamă însă că suntem pe un drum fără întoarcere. Din experiența mea și a oricui a participat vreodată la o astfel de dezbatere la un consiliu local sau în comisii, veți vedea ceva foarte straniu. Pe parcursul discuțiilor, și eu am una care ține de 5 ani, veți observa că angajații primăriilor lucrează ca și cum ar fi angajații unui dezvoltator imobiliar. Ei răspund doar la cererile acelor oameni și fac orice ca să le rezolve. Adică dau dovada de o creativitate și o cerbicie administrativă pentru realizarea unui proiect imobiliar cum nu vei vedea niciodată dacă încerci să împiedici unul. 

Există două posibilități ca această situație să se oprească. Prima ține de voința politică a cui va veni la putere. Și a doua de întoarcerea pe lume a DNA. Cred că procurorii din România ar trebui să aibă un departament special pentru dezvoltare urbanistică. Nu este altă cale de a opri un val de ilegalități. 

În fine. Ca să convingeți cât de spectaculoasă este povestea și în ce situații bizare am ajuns, întoarceți-vă la articolul din Scena 9. Acolo veți afla cum într-unul din cele mai vechi și elegante cartiere de case din București, cel dintre Piața Iancului și Vatra Luminoasă, se vor construi blocuri. Protestele locuitorilor, semnele de întrebare din partea Institutului Național al Patrimoniului au dus doar la răspunsul că totul e legal. 

Nu-mi rămâne decât o concluzie: și votul e legal și în egală măsură demolator. Folosiți-l!

 

 

Ce ar trebui să învețe guvernul României de la un mic oraș din Polonia

Un prieten de-ai mei a călcat recent prin Polonia. Nu ați auzit probabil de Rzezsow și nici nu aveți de ce. E un oraș mic, de nici 200 de mii de locuitori, dar sediu al mai multor companii internaționale. Orașul arată impecabil și pe lângă asta are 49 de linii de autobuz, aeroport, e un nod feroviar important și e în preajma unei autostrăzi.

Rzezsow bucură de o dezvoltare explozivă în ultimii ani și imediat o să vă las să înțelegeți de ce și mai ales cum Polonia are așa un avans în fața noastră. Omul mi-a explicat și unde greșesc guvernele României și de trăim pe o falie așa de mare în ultimii ani.  

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!