plagiat

Marea bătălie a doctorului Ciucă

Press One a publicat, sub semnătura Emiliei Șercan, o anchetă care ridică o gravă suspiciune de plagiat în teza doctorală a generalului Ciucă.

Jurnalista, care are o experiență importantă în domeniul plagiatelor, identifică până la nivel de virgulă ce este în neregulă în lucrarea generalului.

Pe scurt, ea spune că există patru tehnici de mascare a plagiatului în această lucrare și că acesta nu a putut fi detectat cu un soft de identificare. Adică nu există o similitudine perfectă decât în anumite situații. Doar că în verificarea umană, teza conține plagiate din două cărți și două lucrări de doctorat.

Premierul a răspuns cu rapiditate la această chestiune și spune că acuzația nu poate fi dovedită științific. De altfel, Universitatea de Apărare a anunțat că teza ministrului va fi verificată cu rapiditate.

Mona Dîrțu, autoarea newsletter-ului Monday Memo, a pus acuzațiile și răspunsul față în față și a a ieșit o analiză foarte bună.

Eu vă voi arăta altceva, dar și lucrurile de care trebuie să ții cont într-o societate normală.

Perdelele de fum

Există trei narative care răspund dezvăluirii. Pentru că așa se procedează într-o bătălie care implică puterea la cel mai înalt nivel.

Primul spune că acesta este un atac menit să destabilizeze România în timpuri de război și că de asta nu trebuie să-l luăm în seamă. Doar că, dacă ar fi așa, problema se pune cum poate un lider cu credibilitate scăzută să ne ceară să facem mai multe pentru țară.

Al doilea spune că generalul a fost curentat de companiile energetice după ce le-a umblat la profit prin plafonarea prețurilor. Aceasta este o întoarcere ușor de demontat. Companiile nu au nicio problemă dacă nu-și iau banii de la populație. Ele îi vor lua chiar mai ușor de la stat, care va trebui să plătească diferența până la prețurile reale.

Al treilea răspuns se referă la probitatea jurnalistei, acuzată în trecut că și-ar fi plagiat o parte din teza de licență. Emilia a răspuns la povestea asta, dar asta nu face dezvăluirea despre general mai puțin importantă. Dacă este adevărată, el tot plagiator rămâne.

De asta trebuie să trecem la esențial.

Președintele Iohannis și actuala guvernare au primele interesul să răspundă coerent la chestiunea asta. Pentru că nu are importanță cine le-a pus-o în brațe, fie că sunt servicii secrete de aici și de aiurea. Sau grupuri de interese. Viața politică și democratică este plină de interese, mai mult sau mai puțin oneste.

Președintele a declarat că-și menține pozițiile anterioare și că salută decizia UNAp de a verifica teza.

Întrebarea care se pune este legată de interesul public. Iar interesul public spune că o persoană care a furat opera altora nu poate conduce o țară. Ne-a explicat-o domnul Iohannis ori de câte ori a fost vorba de plagiatele PSD. Avem deja un precedent, cel al lui Victor Ponta. Dar și mai recent, al ministrului Roman îndepărtat din guvern pe aceleași motive.

Nu poți să ai un ministru cu plagiat pentru că urmează o criză militară dificilă și va fi foarte greu să le ceri oamenilor să facă ceva mai mult pentru România. Pentru cine să facă acest lucru?

La fel, toate deciziile dificile din viitorul acestui guvern sau cele nepopulare vor fi supuse aceleiași logici. O mare parte din România și-a fixat deja câteva praguri în acest domeniu: plagiatul este furt.

Soluția este simplă. Premierul este primul interesat să ceară analiza tezei sale. Dacă lucrurile stau așa cum susține, respingerea acuzațiilor va fi ușoară. În locul său aș cere analiza și în mod independent, nu numai la Universitatea care s-a aflat ani buni în subordinea sa.

E posibil ca teza să pice la testul științific. Exact cum spune, acum 20 de ani România avea alte reglementări. Adică plutea în ape mult mai tulburi ca azi. Exista un mod putred de a face doctorate, dar în timp, cei care munceau corect și aplicat au reușit să învingă și să iasă la suprafață.

România de azi cere alte standarde. Iar domnul Ciucă ar trebui să știe că-i face acestei țări un mare bine dacă acceptă o decizie care nu-i va fi pe plac. Ar fi un mare pas în față pentru noi. Și unul onorant pentru un mare general.

Problema nu e că ne „păcălesc” impostorii, ci că asta a devenit regula

Cazul Barangă este un simptom al celei mai mari cangrene din societatea românească. Cea de la care pleacă majoritatea lucrurilor pe care le trăim noi: impostura. Și incapacitatea de a găsi soluții funcționale la problemele de care societatea se lovește.  

Dacă vă întrebați vreodată de ce nu avem spitale, de ce nu avem autostrăzi, de ce nu găsim un răspuns adecvat la coronavirus, acum putem desluși foarte bine motivul. O parte dintre oamenii care ne conduc, poate o parte prea mare, sunt impostori incapabil să facă ceva. Ba, mai mult, sunt șantajabili, sunt slabi, vicioși și dedați altor fărădelegi.

Cazul Barangă est uluitor. Puțin zis. Este cea mai mare eroare de sistem care s-a produs până astăzi în România. Sau cel puțin singura de care știm. Un demnitar cu rang înalt, șeful uneia dintre instituțiile implicate în lupta împotriva mafiei, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, este anchetat pentru că și-a falsificat diploma de Bacalaureat. Aceasta era obținută la 32 de ani și fusese baza pentru obținerea altor 19 diplome academice care sunt verificate acum și ele.

Dar acesta nu este întreaga poveste. Funcția ocupată de Laurențiu Barangă se face după verificări minuțioase care atestă probitatea morală și legală a celor care o ocupă. Mai mult, vreme de zece ani, același personaj a activat în cadrul ORNISS. Acesta este Oficiul care atestă că funcționarii cu înalte funcții în stat pot avea acces la secrete de stat. Adică el trebuia să păzească statul tocmai de apariția unor situații de fraudă. Mai mult, deși justiția a desființat toate diplomele deținute de Baranga în 2016, în anul 2017 el a primit și dreptul de a fi conducător de doctorat și a avansat cu viteză în administrația din România

Premierul Orban a avut o reacție curioasă despre acest dosar. „E treaba lui ca ne-a pacalit. Ieri am avut demisia pe masa. Si-a dat demisia, nu mai este presedinte.” Premierul spune că în cazul lui Baranga au fost aplicate toate procedurile pentru ocuparea funcție. Păi, o decizie judecătorească ridicase semne de întrebare asupra probității personajului. Cum să nu știți așa ceva?

Cum e posibil, stai să te gândești, ca un om fără nicio calificare să ajungă într-o astfel de funcție vitală în România. Prieteni, o fi vorba aici doar de impostură? Nu cumva e mai mult? Când ai un om șantajabil într-o astfel de funcție la ce te gândești mai departe?

Dar de-ar fi acesta singurul caz. Din anul 2012, de la plagiatul lui Victor Ponta, aceasta este o discuție nesfârșită. Zeci, sute de plagiate, au fost descoperite între timp la vârful statului român. Plagiatul chiar era un mod de-a fi la nivelul de vârf al administrație. Nu uitați că 73 la sută dintre tezele de doctorat verificate de jurnaliști la Academia de poliție s-au dovedit a fi plagiate. Aici, jurnalista Emilia Șercan chiar a fost amenințată cu moartea de către cei care conduceau Academia ca urmare a dezvăluirilor sale. Ce nivel mai de jos al corupției, cangrenei sau mafiei vă puteți imagina?

România este roasă de această masă de oameni care nu numai că nu sunt capabili să ia decizii, nu pot interpreta fenomenele din fața lor, dar  sunt dispuși să fure mai departe. Or asta ne amenință pe toți acum. Nu ajung ventilatoare, nu reușim să mai facem spitale, să aplicăm măsuri de carantină, tot de aici ni se trage. Iar dacă nu o rezolvăm o să ne tragă mereu în jos.

Și o coincidență care nu face decât să întărească ce spun. Luni, la finalul României în Direct, făceam un apel la premierul Orban să-i socotească pe cei din jurul său aflați în această situație. Câteva ore mai târziu, aflam de la Ioana Ene Dogioiu că șeful Grupului de Comunicare Strategică, Andi Manciu nu și-a dat licența. A trecut prin școală, dar nu și pe la examen. Acesta poate fi un accident, dar în fața percepțiilor noastre pare a fi, de fapt, regula.

Marea mistificare

Stau și mă întreb mereu care trebuie să fie doza de tupeu în viața unui om care să-l împingă să facă niște lucruri de care nu va scăpa întreaga viață. Ce resort sau ce mecanisme rulează în softul său încât să-i dea voie să doarmă bine, după ce aruncă o flegmă pe mai toată societatea?

Dar atunci când încearcă să mintă în față nu numai oamenii din breasla sa, dar și pe cei care au bunul simț de-a trăi decent și pe picioarele lor în țara asta? Dar mai ales atunci când iau parte cu bună știință la schimbarea unui set de valori pe care ar trebui să traiască bine o societate. Căci în ultimele luni sunt oameni care s-au angajat să ia parte la una dintre cele mai mari mistificări de le-am putut vedea vreodată. Iată exemplele.

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!