impostură

Problema nu e că ne „păcălesc” impostorii, ci că asta a devenit regula

Cazul Barangă este un simptom al celei mai mari cangrene din societatea românească. Cea de la care pleacă majoritatea lucrurilor pe care le trăim noi: impostura. Și incapacitatea de a găsi soluții funcționale la problemele de care societatea se lovește.  

Dacă vă întrebați vreodată de ce nu avem spitale, de ce nu avem autostrăzi, de ce nu găsim un răspuns adecvat la coronavirus, acum putem desluși foarte bine motivul. O parte dintre oamenii care ne conduc, poate o parte prea mare, sunt impostori incapabil să facă ceva. Ba, mai mult, sunt șantajabili, sunt slabi, vicioși și dedați altor fărădelegi.

Cazul Barangă est uluitor. Puțin zis. Este cea mai mare eroare de sistem care s-a produs până astăzi în România. Sau cel puțin singura de care știm. Un demnitar cu rang înalt, șeful uneia dintre instituțiile implicate în lupta împotriva mafiei, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, este anchetat pentru că și-a falsificat diploma de Bacalaureat. Aceasta era obținută la 32 de ani și fusese baza pentru obținerea altor 19 diplome academice care sunt verificate acum și ele.

Dar acesta nu este întreaga poveste. Funcția ocupată de Laurențiu Barangă se face după verificări minuțioase care atestă probitatea morală și legală a celor care o ocupă. Mai mult, vreme de zece ani, același personaj a activat în cadrul ORNISS. Acesta este Oficiul care atestă că funcționarii cu înalte funcții în stat pot avea acces la secrete de stat. Adică el trebuia să păzească statul tocmai de apariția unor situații de fraudă. Mai mult, deși justiția a desființat toate diplomele deținute de Baranga în 2016, în anul 2017 el a primit și dreptul de a fi conducător de doctorat și a avansat cu viteză în administrația din România

Premierul Orban a avut o reacție curioasă despre acest dosar. „E treaba lui ca ne-a pacalit. Ieri am avut demisia pe masa. Si-a dat demisia, nu mai este presedinte.” Premierul spune că în cazul lui Baranga au fost aplicate toate procedurile pentru ocuparea funcție. Păi, o decizie judecătorească ridicase semne de întrebare asupra probității personajului. Cum să nu știți așa ceva?

Cum e posibil, stai să te gândești, ca un om fără nicio calificare să ajungă într-o astfel de funcție vitală în România. Prieteni, o fi vorba aici doar de impostură? Nu cumva e mai mult? Când ai un om șantajabil într-o astfel de funcție la ce te gândești mai departe?

Dar de-ar fi acesta singurul caz. Din anul 2012, de la plagiatul lui Victor Ponta, aceasta este o discuție nesfârșită. Zeci, sute de plagiate, au fost descoperite între timp la vârful statului român. Plagiatul chiar era un mod de-a fi la nivelul de vârf al administrație. Nu uitați că 73 la sută dintre tezele de doctorat verificate de jurnaliști la Academia de poliție s-au dovedit a fi plagiate. Aici, jurnalista Emilia Șercan chiar a fost amenințată cu moartea de către cei care conduceau Academia ca urmare a dezvăluirilor sale. Ce nivel mai de jos al corupției, cangrenei sau mafiei vă puteți imagina?

România este roasă de această masă de oameni care nu numai că nu sunt capabili să ia decizii, nu pot interpreta fenomenele din fața lor, dar  sunt dispuși să fure mai departe. Or asta ne amenință pe toți acum. Nu ajung ventilatoare, nu reușim să mai facem spitale, să aplicăm măsuri de carantină, tot de aici ni se trage. Iar dacă nu o rezolvăm o să ne tragă mereu în jos.

Și o coincidență care nu face decât să întărească ce spun. Luni, la finalul României în Direct, făceam un apel la premierul Orban să-i socotească pe cei din jurul său aflați în această situație. Câteva ore mai târziu, aflam de la Ioana Ene Dogioiu că șeful Grupului de Comunicare Strategică, Andi Manciu nu și-a dat licența. A trecut prin școală, dar nu și pe la examen. Acesta poate fi un accident, dar în fața percepțiilor noastre pare a fi, de fapt, regula.