deșert

Zece zile în Oman – ce este de văzut?

Am petrecut câteva zile de vacanță în Oman și am să vă fac o dare de seamă, în caz că vă bate gândul vreodată. Mai ales că este o țară arabă, musulmană și care nu intră pe hărțile noastre mentale. Nu are nici luxul și nici marketingul vecinilor din Dubai și Qatar. Are în schimb farmec, peisaje diverse și spectaculoase, tradiție, bun gust și toleranță față de străini.

Am venit în primul rând la invitația unor prieteni care locuiesc aici. Dragul de ei și dorința noastră de a ne vedea măcar o dată pe an a fost motivul principal. Asta mi-a dat posibilitatea să descopăr un loc care mi-a plăcut mult.

Omanul este cea mai sudică dintre țările arabe. La nord se învecinează cu Emiratele, la est cu complicatul Yemen, țară în care mai are de spus câte ceva. A fost imperiu și și-a întins dominația până în Zanzibar. De aici și o mare diversitate de populație. Este o țară foarte mare, întinsă, cu distanțe mari între orașele importante.

Țara este un sultanat, condusă de aceeași familie de aproape 300 de ani. Sultanul manevrează cu diplomație între triburile locale și asigură un acces la funcții mai multor facțiuni, dacă pot să zic așa. Nu este o democrație, ci o formă de monarhie constituțională. Diplomatic, stăpânesc alături de Iran strâmtoarea Urmuz, iar avantajul lor competițional este că au deschidere la Oceanul Indian în mai multe porturi. Au și petrol, evident.

O să fac o listă cu locuri de văzut, atracții, dar și cu lucruri care trebuie știute

Întâi de toate, luați în calcul că este o țară vastă. Așa că vă trebuie multe zile să vedeți lucruri importante. Și asta înseamnă și mașină. Drumurile sunt impecabile, autostrăzile, multe și cu câte cinci benzi. Puteți alege și curse aviatice interne.

Noi am stat în zona Muscat, capitala țării.

Orașul nu are mai mult de 1,5 milioane de locuitori, dar se întinde pe mai mulți kilometri, cam ca Ilfovul. Fără mașină sau fără taxi nu are rost să-ți faci treabă în el. Sistemul public de transport este ca și inexistent. Ca să vă faceți o idee, între două puncte pe care le vedeți în aceeași zi, în oraș, pot fi și 40 de km. Legătura între cartiere se face însă pe autostrăzi pe care se merge cu 120 km/h. Orașul este situat între munți și fiecare cartier este ca o insulă pe câte o vale.

Punctul cel mai atractiv este Marea Moschee a sultanului Qabooz. Este nouă, contruită în anii 70 și vrea să rivalizeze cu marile moschei ale lumii. Are o suprafață imensă, poate găzdui până la 6000 de credincioși deodată. Grădinile și zonele accesorii sunt cât un oraș. În moschee, tavanul are 8 milioane de piese de mozaic, dar și un candelabru vienez cu cristale Swarovski de 8,5 tone. În plus, aici găsiți cel de al doilea cel mai mare covor din lume, țesut chiar pe loc, în moschee, de femei iraniene, timp de 1 an și jumătate.

Dar cel mai mult aici mi-au plăcut cele două culoare laterale din grădină care cuprind o istorie a mozaicului în lumea islamului. Sunt absolut spectaculoase. Nu ratați o discuție cu voluntarii de la Centrul de informare privind islamul. A fost o oră bine petrecută. Oamenii de acolo răspund chiar și la întrebări sensibile: căsătoriile poligame, lgbtq+, Sharia.

Fac o paranteză. Căsătoriile cu mai multe femei sunt permise în această țară, conform legilor locale. Femeile trebuie să aibă însă venituri și locuințe separate. Se fac contracte prenupțiale cu obligații clare. Țara se modernizează și în marile orașe în mod natural căsătoriile devin monogame. Femeile pot lucra, au funcții publice, unele chiar importante.

Muzeul Național și Muzeul ”Țăranului” (care se numește People Place) sunt obiective de văzut. Urmăriți mai ales detaliile și subtilitatea bijuteriilor. La fel, urmăriți asta și la muzeul al Zubair, care este unul al tradițiilor locale. Hainele sunt spectaculoase.

Îmi pare rău că am ratat galeria Aliei al Farsi, artistă contemporană de succes. Am fost la fabrica de parfumuri celebre Amouage. Puteți vedea și o istorie a acestor parfumuri, dar și procesul de fabricație. Este și un loc de cumpărături, evident. Pont: parfumurile sunt ceva mai ieftine decât în aeroport. Nu cu mult, dar contează. Este o țară scumpă.

Una lângă alta, în cartierul Muthra din Muscat găsiți bazarul – care aici se numește Souk, și piața de pește, care este un loc de vizitat în sine. Peste drum de ea este un restaurant de pește ieftin și bun. Orașul este înconjurat de plaje memorabile, alegeți oricare cu încredere.

Să mergem în afara Muscatului

Cel mai important punct apropiat de Muscat este canionul Jebel Sham. Cei care au fost la Marele Canion în America spun că cele două rivalizează. Nu și în materie de servicii turistice, dar locul este spectaculos. Și drumul până la el. Atenție, e preferabil oricând să ai o mașină cu tracțiune integrală. Prin munte, drumurile sunt pieptiș și există bucăți scurte neasfaltate (asta dacă vrei să vezi priveliști de-a dreptul impresionante).

Aproape de Jebel Sham este orașul Nizwa, renumit pentru fortul său străvechi. Este un muzeu chiar bun, care merită vizitat. În apropierea sa este și bazarul local. Acesta este o experiență în sine. Puteți negocia orice, evident. Omanezii sunt renumiți pentru argintul lor. E o idee mai ieftin ca în România, dar bijuteriile sunt, în multe cazuri, speciale.

Omanul este împânzit de morminte ale unor populații preislamice. Unele sunt vechi de mii de ani și trecute în patrimoniul UNESCO. Sunt vizitate de turiști, dar numărul lor este chiar mic. Accesul este dificil, pe măsură. Dacă alegeți să mergeți la ele, trebuie să vă faceți o documentare prealabilă bună de tot. Drumurile sunt dificile, de obicei la înălțime. Un alt motiv pentru care vă trebuie o mașină 4×4.

Noi am ajuns la mormintele-stup de la Al Ayn. Toată valea merită văzută, nu numai vestigiile. O să vă placă și drumul până acolo, dar și liniștea locului.  Deoarece accesul la sit-ul arheologic este complet nemarcat, trebuie să luați din timp notițe despre modalitatea de acces. O să vedeți mormintele din drum, veghind întreaga vale, dar pentru a ajunge la ele, trebuie să treceți pe jos printre case sărăcăcioase și prin albia a două râuri secate, apoi să urcați o pantă plină de roci sfărâmate. Tot drumul per pedes: vreun kilometru în total, nu mult.  Recomand cu căldură vizita spre după-amiază, când lumina aurie îmbracă magnific peretele de stâncă stratificat în felii clădite în milioane de ani. Sit-ul este magnific și pașnic. Nu este probabil să îl împărtășiți cu mulți alți turiști. În timpul vizitei noastre, ne-am intersectat la venire cu alți doi americani, care tocmai plecau și care ne-au și explicat traseul către necropolă.  Nu există taxă de intrare, dar nici altfel de servicii oferite: informații, ghid ori orice altceva. Lângă vestigiile aflate pe culmea unui deal înconjurat de munți înalți de piatră la poalele cărora e o vale verde, fertilă, atipică Omanului, te simți conectat cu trecutul îndepărtat și cu prezentul, dar și, deopotrivă, te încearcă un sentiment că poți fi veriga ce leagă două lumi atât de diferite. Atâta pace am găsit acolo, ca niciunde.

Evident că, dacă veți vizita Omanul, o să vreți o experiență în deșert.

Opțiunile sunt nenumărate. În mai multe zone ale țării sunt mici stațiuni în deșert. Aveți acolo de la cazare de calitate, până la mici excursii pe dune, plimbări cu cămila, ieșiri off-road la răsărit sau la apus. În funcție de banii pe care ești dispus să-i dai, poți alege tot ce-ți trece prin cap. O zi în deșert pentru două persoane, cazare, mâncare, off-road te duce la 200 de Euro. V-am spus că nu e o țară ieftină.

Din ce în ce mai mulți români merg la Salalah. Aceasta este o stațiune în sudul țării, spre granița cu Yemen. Aici este un microclimat care oferă temperaturi rezonabile, chiar și în lunile de vară. Inclusiv foarte multă ploaie. Puteți merge acolo chiar și în lunile iunie-septembrie când restul țării este inabordabil. Temperaturi de 50 de grade sunt obișnuite, dar în Salalah pot fi și 30. Nu am fost, dar mi s-a spus că stațiunea merită vizitată.

Un alt punct de atracție sunt diversele oaze care au ape spectaculoase și locuri de relaxare. Alina a fost la Wadi Bani Khalid și spune că locul merită o zi întreagă. Pentru temerari, ar mai fi mult mai spectaculosul Wadi Shab, însă traseul acolo este dificil, implică chiar și o porțiune în care trebuie să înoți.

Cu mâncarea nu prea ai cum să dai greș. Se mănâncă bine cam peste tot.

Nu uitați că este o țară de pește, e un neam de navigatori, toată istoria lor au știut să exploateze oceanul. De la rechin, la doradă, la mahe, sau sheri, totul este bun. Creveții și calamarii impecabili. O să vă placă orice ați alege.

Am încercat și cămilă. Nu e rău, dar nici nu cazi pe spate. Laptele de cămilă e aproape la fel ca cel de vacă, dar nu mi-a plăcut întrutotul. Altfel, găsești toată bucătăria internațională, dar și produsele obișnuite ale globalizării. Există și Mac sau Burger King. O parte din locuitori boicotau Mac, din cauza situației din Gaza.

Dacă vrei să bei, aici e o problemă. Băutură este doar în restaurantele cu prețuri mari și la costuri pe măsură. Nu merită efortul. Poți să vii cu ceva băutură la tine, cam trei sticle de vin de om. Dar se poate trăi și fără.

Halwa este desertul local. Pronunțat ”halua”, iar nu ”halva”, cum ai crede că se citește. De altfel, nu are legătură cu halva pe acre o știți.  E o pastă preparată din sirop de fructe, îngroșat cu amidon de porumb, tone de zahăr, curmale, fistic. O bombă dulce din care trebuie să gustați de câteva ori. În Souk-ul din Nitzwa există piața de dulciuri, unde puteți testa gratuit diverse tipuri de halwa. Atenție: Souk-ul și Piața de dulciuri se închid de la ora 12.00 la ora 16.00.

Câteva lucruri utile

Dacă vă luați bilete de avion din timp, le găsiți și la 450-500 de Euro, poate mai ieftin. Perioada de vizitare este octombrie-martie. După martie, nu o să rezistați de căldură. Excepție face Salalh, care beneficiază de un microclimat specific.

Nu trebuie viză, dar la aeroport așteptați-vă la cozi mari la intrare în aeroport.

Obligatoriu de luat cartelă de mobil locală. O găsiți și la aeroport, descărcați o aplicație, dar – atenție – nu o puteți încărca decât într-un birou al unei companii locale. La un mall sau la aeroport, cel mai bine. O mare parte dintre plățile internaționale nu pot fi efectuate online. Pur și simplu nu vă lasă să faceți top up.

Obligatoriu: vă instalați VPN înainte de sosirea în Oman. Toate aplicațiile de mesagerie au restricționată opțiunea apelurilor audio și video: nu o să puteți vorbi cu nimeni pe Whataspp nici de acolo, nici din țară, dacă nu aveți VPN. Nu am știut asta, pur și simplu nu am vorbit decât prin mesaje scrise în toată această perioadă.

Vă trebuie aplicație de taxi, este una singură Otaxi. Alegeți opțiunea cash de circulație, pentru că nu puteți face altfel plăți. Taxiuri sunt nenumărate. Nu luați din stradă. O să vă luați țepe la nesfârșit. Și țepe din alea grave cu prețul de șapte ori mai mare. S-a pățit. Dacă luați de pe stradă negociați la sânge, după ce verificați prețul real pe Otaxi.

La fel, negociați în bazar. Fără milă, căci nici ei nu au.

* Fotografiile sunt ale Alinei, după cum știți.

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!