criză

Marcel Bartic: „Cei care nu au reușit să facă școală online nu au ce căuta la catedră.”

L-am invitat la Interviul de Zece pe Marcel Bartic, profu’ cool de pe internet. El a luat cu asalt Facebook-ul acum câțiva ani și și-a câștigat renumele unui om care spune lucrurile verde în față. De asemenea, este omul care a căutat soluții la problemele pe care le-a avut în față și nu a dat bir cu fugiții.

De-a lungul carierei sale a predat de la școala din sat până la școli particulare din București. Acum conduce școala Little London, dar au fost și vremuri când banii din salariu nu-i ajungeau nici de navetă. Așa că știe școala românească pe de rost. De asta are un verdict dur acum în pandemie: „Cine nu poate, nu vrea.”

Și încă ceva, România va merge mai bine când vom învăța că greșeala e firească.

Ca de obicei, aveți și podcast, dar și video. Înregistrarea video e cea completă.

Descentralizarea epidemiei

Orașul Iași este prima localitate mare care anunță că va recurge la măsuri apropoiate celor din perioada de carantină. Restaurantele, cinematografele, teatrele și cazinourile se închid pentru o săptămână. Cele care funcționează la interior. Există câteva reguli care le dau voie celor de la pensiuni și hoteluri să funcționeze. La fel, pot lucra cei care livrează mâncare. Situații similare sunt la Dej și Gherla.

Închiderea vine cu o săptămână înainte de sărbătoarea de Sfânta Parascheva, care poate fi celebrată doar de locuitorii orașului . Rarta de infectare este mai mare de 1,5 la mia de locuitori în ultimele zile.

La ora la care scriu, de măsuri similare se pregătește și Bucureștiul. Acesta are demult o rată de 1,86 la mia de locuitori, dar nu a adoptat încă o politică restrictivă. Aici se vor închide baruri și restaurante, iar evenimentele private vor fi restricționate. Se vor înteți controalele la în zonele publice.

Toate astea se întâmplă din mai multe rațiuni. Prima este că săptămâna trecută s-a înregistrat cel mai mare număr de cazuri de la începere epidemiei. Rata de pozitivare ne dă câteva indicii.

Dar cel mai atenți trebuie să fim la graficul de mai jos, realizat de G4 Media. De fapt, marea presiune în acest moment este pe sistemul sanitar. Mai multe județe din țară nu mai au loc la terapie intensivă. Și, chiar dacă se mai cumpără ventilatoare, nu o să fie destui medici.

Iată și evoluția cazurilor de la ATI. E cel mai înalt nivel de până acum.

Estimarea mea este că situații punctuale de închidere vor mai apărea. Nu numai la București și Iași, dar mai peste tot unde vedeți paturile alea roșii. Statul român nu are destule resurse să se apere de boală care face probleme și-n Europa. Așadar, ne-am întors la același moment în care trebuie să împiedicăm o mai mare presiune pe doctori. Încă nu suntem în situația de a alege cine moare. Dar nu suntem departe.

Nu mai este nicio îndoială că România este în valul 2 al pandemiei coronavirus. Cât de mult se va înălța acest val, nu…

Publicată de Vlad Mixich pe Luni, 5 octombrie 2020

De asta spun că în săptămâniile următoare vom asista la o descentralizare a epidemiei. Punctual, din ce în ce mai multe localități mari vor lua măsuri similare. Autoritățile locale vor repeta modelul de la Iași și de la București. Este principala armă pe care a o au la dispoziție. Măsurile vor fi periodice și vor funcționa alternativ cu perioade de pauze. Și, da, vor fi impulsionați major de autoritățile centrale.

Din rațiuni economice, foarte greu președintele Iohannis va ajunge la reluarea stării de urgență. Oricum și aceasta trebuie întregită politic în Parlament. Așadar, va fi ultima soluție. Deocamdată, epidemia va fi în mâna autorităților locale și a fondurilor pe care le poate pune la dispoziție Guvernul. Dar, cel mai mult, ce se va întâmpla ține de noi. Fiți cu băgare de seamă, purtați masca și evitați aglomerațiile!

Eșecul școlii online e o nouă ticăloșie a statului român

Se înmulțesc relatările care arată că școala online a început poticnit sau prost de-a dreptul în multe dintre cazuri. Mulți părinți relatează chiar că în zona urbană din România lucrurile stau prost și foarte prost.

Iată un exemplu prezentat de Europa FM.

Mai multe școli din Sectorul 4 nu pot face orele online deși sunt în scenariul galben. Asta pentru că nu toate clasele au internet. Iată ce spune învățătoarea Alina Pintilii.

Suntem cu toate varză la școală, nu avem de niciunele. În condițiile în care suntem în Scenariul Galben, iar jumătate din efectivul clasei este la școală, iar cealaltă jumătate acasă, evident că trebuia să predau concomitent și pe calculator. Este imposibil atâta vreme cât n-avem internet în clase. Am făcut cerere la Direcția de învățământ a Primăriei Sector 4.

Alina Pintilii, învățătoare, pentru Europa FM

Iată și o situație de la Cluj, relatată tot de Europa FM.

Mai multe școli din două comune din județul Cluj sunt obligate să înceapă anul școlar exclusiv online, după apariția unor focare de Covid-19 în zonă.

Numai că sute de elevi nu au tablete, iar șansele să le primească până săptămâna viitoare sunt minime. Autoritățile locale spun că așteptau de la guvern tabletele și au aflat abia recent că acestea nu vor sosi în timp util.

Comunele Aghireșu și Cornești sunt singurele din județul Cluj unde școala trebuie să înceapă online.

Școlile au făcut apel la primării, dar primarii ridică din umeri. Ei spun că negociază cu operatori privați și că se face tot posibilul pentru ca acești copii să aibă tablete, dar sunt șanse minime ca acestea să ajungă în timp util.

În unele localități din cele două comune nu există nici măcar semnal pentru a avea internet.

Europa FM

Sigur că te-ai fi așteptat să apară probleme la țară. Dar nu și la oraș. Într-un oraș cum e Bucureștiul, internetul curge pe tine, iar majoritatea copiilor au o tabletă. Aici problemele ar fi trebuit să fie de natura Dan Tudorache de la Sectorul 1.

Primarul Sectorului 1, Daniel Tudorache, a anunțat marți că a finalizat achiziția celor 48.000 de tablete care vor ajunge la elevi și profesori până la începerea școlii. Acesta a declarat că pentru o tabletă, cu abonament la internet pe 2 ani, a plătit circa 1.600 de lei, deci în total circa 76 milioane de lei. Contactat de HotNews.ro, primarul Daniei Tudorache a declarat că nu știe de la cine au fost achiziționate tabletele, deși o sumă uriașă din bugetul Primăriei a fost alocată pentru asta, iar dacă vrem să aflăm trebuie să trimitem o solicitare scrisă. Lucru pe care l-am făcut, dar nu am primit niciun răspuns. Primăria Sectorului 1 nu vrea să spună ce firmă a primit din bani publici 76 milioane lei.

Hotnews

Și, sigur, mai sunt relatările pe care le auzi cu jumătate de gură că unii profesori pur și simplu nu vor să facă orele online. Din rațiuni care țin de posibilitatea de a fi înregistrați și judecați de opinia publică. Bănuiesc. Asta ți-o vor spune părinții, dar nu cred că o să auziți oficial. Dacă vreți să vedeți mai multe, vă las aici discuția pe care am avut-o la Drum cu Prioritate cu Radu Constantinescu.

Rațiunea Zilei, de Cătălin Striblea: Școala online. Guvern, primari și școli își bat joc de copii

Rațiunea Zilei, de Cătălin Striblea: Școala online. Guvern, primari și școli își bat joc de copii

Publicată de Radio Europa FM pe Marţi, 15 septembrie 2020

Explicațiile de care avem nevoie

Așadar ce se întâmplă de-am ajuns în această situație complicată deși am avut enorm de mult timp la dispoziție? O să încerc să vă atrag atenția la câteva lucruri care țin de funcționarea statului român.

În luna martie, odată cu instaurarea stării de urgență, nu puteam să fim pregătiți pentru online. De asta până la Paște nimeni nu le-a cerut profesorilor să facă orele pe calculator. A fost cum și-a dorit fiecare. După Paște a venit un ordin al ministrului care a amenințat cu tăierea salariilor. Atunci au început orele.

Au fost două rezultate. Primul e acela că o treime dintre copii au fost nemulțumiți de modul în care se făceau orele.

Școlile din țară s-au închis din data de 11 martie și, de aproape două luni, elevii au fost nevoiți să lucreze online. Un sondaj făcut de platforma U-Report arată că 28 la sută dintre elevii români nu sunt mulțumiți de cum decurge actul educațional în noile condiții și nu urmează cursurile prin intermediul platformelor virtuale.

Libertatea

Al doilea lucru este că la țară, potrivit unui raport World Vision, 60 la sută dintre copii au pierdut legătura cu școala.

Din aceste două probleme a rezultat că ministerul a pregătit câteva mii de profesori pentru online. Și a făcut un calcul care arăta că în toamnă 250 de mii de copii ar avea nevoie de tablete. Drept urmare a avut șase luni la dispoziție să facă câte ceva.

Guvernul a demarat o procedură de achiziții publice prin ONAC. Și a și deblocat bani pentru 500 de mii de tablete, a anunțat ulterior vicepremierul Turcan

„Am adoptat o ordonanţă de urgenţă care prevede decontarea prin Ministerul Fondurilor Europene a achiziţiei de 500.000 de tablete, achiziţii făcute de către autorităţile publice locale sau de inspectoratele şcolare judeţene. 500.000 de tablete necesare pentru începutul anului şcolar, iar această achiziţie este în valoare de 100 de milioane de euro

Raluca Turcan

Doar că lucrurile nu au mers cum trebuie. Achizițile s-au blocat, astfel încăt cu o săptămână înainte de a începe școala, premierul a dat-o afară pe șefa de la ONAC.

”Eu nu am vrut să umblu la baza de achiziţii, că ieşea imediat scandal. Preşedintele ONAC este preşedintele pe care l-am găsit în funcţie. Trebuie un motiv ca să iei o astfel de decizie. Aici a existat foarte multă, după părerea mea, obtuzitate şi o rigoare excesivă în derularea procedurii, a durat prea mult. O să achiziţionăm, până la urmă, 70-80.000. Dar ne-am gândit la lucrul ăsta”

Ludovic Orban

Așadar de la 500 de mii s-a ajuns la 70- 80 de mii și care nici acelea nu au fost cumpărate. A început doar distribuția unora luate de primării doar cum știu ele.

Pe de altă parte, aflăm azi cu surprindere că, de fapt, în multe școli chiar din capitală nu sunt nici routere și nici internet cu totul. Asta e chiar partea primăriilor. Dacă vorbești cu o primărie sau la o școală, vei afla că de fapt vina este a companiilor de date care nu se mișcă suficient de repede. Iar acolo unde sunt de toate, să nu te mire că un profesor nu vrea să deschidă aparatura.

Sincer, la finalul acestei relatări mă simt ca în bancul cu iadul comunist. Acolo cazanul nu ardea fie pentru că nu era păcură, fie pentru că nu se găseau chibrite. Iar când erau de amândouă, era fochistul beat.

Am auzit o salbă amețitoare de motive pentru care nu se poate face școală online. Toată lumea, din toate pozițiile a găsit câte un vinovat. Or școala online era cel mai simplu de organizat, cel puțin în orașe. Îți trebuiau legături la internet, camere, tablete și bunăvoință. Nici nu vreau să mă gândesc că se puteau lua și lavaliere.

Oricine dintr-o companie privată poate organiza un proces de achiziție de tablete sau de contractare de internet care să ajungă la mii de oameni. Oamenii aceștia ne-au arătat că nu știu nici măcar unii de alții. Nu a existat o coordonare pentru pregătirea unui plan în care școlile să fie închise cu totul. Ceea ce s-ar mai putea întâmpla. Nu s-a știut cine face achizițiile cât de mari sunt acestea și ce eforturi sunt necesare.

Nu există niciun fel de scuză ca acest lucru să nu poată fi realizat de autoritățile române în șase luni. Să faci școală fizică în criză sanitară e greu. Dar să organizezi o posibilă școală online nu poate fi atât de dificil. La câte achiziții tembele s-au făcut în țara asta, acestea nu a reușit. Este realmente devastator să vezi incompetența în cea mai bună desfășurare a ei.

Iar dacă nu ați înțeles cine sunt vinovații vă fac o listă. Ca să le fie și lor foarte clar: premier, ministru al educației, primari, consilieri și directori de școală.

Nu există dubii că s-ar fi putut mai bine. Dar, de fapt, acesta este nivelul statului român. V-ați lămurit acum că nu puteți să faceți treabă cu toate proptelele și pilele pe care le-ați pus în funcții?

Responsabilul cu școala e în campanie electorală. Nu-i problemă, ne ocupăm noi.

Am făcut o scurtă invitație celor care mă urmăresc pe FB să spună în ce stare au găsit lucrurile la școala copiilor lor. Și, evident, că ajung la aceeași concluzie: omul sfințește locul. La unii se poate, la alții nu. Iată mai jos postarea.

Bănuiesc că până la ora asta, toată lumea știe care e situația la școala unde învață copilul. Hai să facem un experiment…

Publicată de Cătălin Striblea pe Duminică, 13 septembrie 2020

Mărturiile celor de aici, dar și ce-am auzit întreaga săptămână la Europa FM, cred că ilustrează foarte clar ceea ceea ce ni se întâmplă. O să încerc să trag câteva mici concluzii care să ne arate cum stă situația

1. Școala începe inegal în România. Directori, comunități și responsabili guvernamentali au interpretat normele legale după pricepere și le-au aplicat după putință. Unele comunități s-au descurcat mai bine altele mai prost.

2. Cred că dacă am aplica modul în care s-au pregătit școlile pe o hartă a inegalității am avea o imagine exactă. Urbanul s-a descurcat mai bine, ruralul mai prost.

3. Administrația locală, care are un cuvânt de spus, a lăsat treburile de izbeliște. În câteva școli sectorul 6 din București s-au pornit renovări tocmai acum. În alte părți, cum e în celebrul caz de la 195, nu a fost loc de nicio mână de var. De fapt această situație, dacă mă întrebați, era, mai curând, sarcina primăriilor.

4. Ministerul a dat măsura puterii sale duminică seara, atunci când doamna ministru a anunțat că secretarul de stat de la preuniversitar este în campanie electorală. Meșteșug mai mare de prostie din partea statului român, mai rar. Iar domnul Orban ne cere să avem încredere.

5. Autoritățile române au fost incapabile să pregătească infrastructura pentru școala online încât ți-e face frică de ce slabe sunt. Eu cred că România este atât de pregătită să mute hârtii încât a uitat să facă și altceva. O mizerie.

6. Risipim bani. Și nu neapărat din vina autorităților. În sectorul 1 se distribuie tablete. Foarte multe au fost cerute de copii care aveau un Iphone în buzunar. Nu lua dacă nu ai nevoie de ele! Trebuie să ne organizăm să ajungă la cei cu adevărat în nevoie.

7. Mulți părinți se plâng că nu știu nimic. Sau că școala nu le-a spus nimic. Aici, vinovăția merge în ambele părți. O dată către școală care ar fi trebuit să facă procesul cât mai transparent. Și a doua oară către părinți care trebuiau să bată la uși cu săptămâni înainte, iar dacă erau ignorați, să se organizeze.

8. Părinții simt nevoia să intre personal în școală să vadă cum arată lucrurile. Nu se poate. Dar școala poate să invite un grup de reprezentanți sau să facă filme și fotografii pentru a le arăta oamenilor cu stă situația.

O concluzie de care avem nevoie

Eu cred că începutul școlii este mult mai greu în România pentru că noi nu avem comunități formate. Cred că ne lipsește exercițiul de a lucra împreună, de a ne asculta și de a găsi soluții. Ne place mai curând critica și să așteptăm să rezolve alții o problemă. Dacă aș fi avut o putere în această situație, aș fi procedat în felul următor. Aș fi comunicat părinților peste vară la ce să se aștepte, ce i s-a cerut școlii și le-aș fi cerut sprijinul. Aș fi făcut grupuri online, aș fi strâns păreri, aș fi încercat să văd ce este mai bine pentru copii, profesori și școală.

Noi avem însă o altă cultură: suntem conduși. Niște cetățeni iau decizii în numele nostru, le pun în aplicare mai bine sau mai prost, iar noi le spunem la final cât sunt de ageamii. După care fiecare își rezolvă problema. Ce să vezi, de data asta nu ne mai putem rezolva individual problemele. Nu mai avem la cine suna ca să facă mai bine un pic pentru copil. Nu mai ai unde să-l muți, să-l dai la meditații sau să-i pui o pilă.

Cred că gândul optimist al acestei situații este că vom fi siliți să lucrăm împreună. Și o să învățăm.

Foto: Octav Ganea, Inquam Photos

”Nu știm nimic. Așteptăm.” Acesta nu mai e un răspuns acceptabil.

Guvernul a publicat lista cu rata de infectare din toate localitățile țării. Astfel fiecare dintre noi știe în ce zonă și-n ce fel de scenariu se află copilul său. Dacă rata de infectare este de sub 1 la mia de locuitori, în ultimele 14 zile, atunci e scenariul verde. Dacă e mai mare de 1, dar mai mică de 3, atunci e scenariul galben. Iar dacă trece de 3, e roșu.

În scenariul verde se merge la școală. În cel galben, copiii mici și cei de clasa a VIII-a și cei de a XII-a merg la școală. Iar ceilalți vin prin rotație. Câte jumătate la două săptămâni. Evident, când sunt prezenți, sunt obligatorii o sumedenie de reguli sanitare. În scenariul roșu, școala e doar de acasă.

Tot documentul este aici și poți afla și tu cum e treaba la școala ta.

Asta e știrea, dar evident că nu e nicio garanție. Pentru că sunt școli și-n scenariul verde care nu pot chema copiii la școală. Asta pentru că nu pot respecta toate normele sanitare necesare. Este un astfel de caz la Galați.

Sunt mii de situații și toate trebuie descurcate altfel. În unele localități nu sunt autorizații, în altele nu sunt bani de măști, în altele nu sunt cadre medicale sau profesori.

De asta cred că transferul deciziei la nivelul școlii este corect. Și ca să fiu exact, vorbesc de transferul la nivelul comunității locale. Decizia despre cum se vor ține orele va trebui luată de directori cu consultarea Inspectoratelor a DSP-urilor, dar și a restului autorităților locale. Așa e firesc.

Orban, Anisie, Iohannis nu pot să-l pună pe fiu-meu în bancă. Nici să măsoare distanțele. Nici nu se pot asigură că elevii sunt păziți în pauze. Ce au ei de făcut este să dea bani, măști și un ghidaj. Dar de aici avem și noi treabă.

Mi s-a relatat că un părinte a sunat la o școală săptămâna trecută și i s-a spus: ”Nu știm nimic…Nu știm nimic… O să aflăm…”

Păi ce așteptare să ai la data de 1 septembrie? Deja îți poți imagina ce ai de făcut, să studiezi câteva scenarii și să vezi ce se potrivește mai bine la tine. Tu școală, părinții, primarul, consilierii locali. Cei care știu situația acolo. Avem cap, trebuie să ni-l folosim.

Aceasta este o situție greu de controlat de la centru. Și oricum am stat prea mult cu ochii la ”ce-or face ăștia.” Suntem părinți, avem un punct de vedere, putem să ne organizăm pentru ore. Așa cum le scoatem informatica să băgăm matematică în loc sau cum facem ședințe ”să vedem ce le luăm la doamne”, cred că ne trebuie o întâlnire în care să vedem cum arată clasa. Și să vedem ce și cum au nevoie cei care au grijă de copiii noștri.

E un moment complicat pentru toți și niciun guvern nu poate să vină rezolve mii de situații individuale. De data asta chiar e rolul nostru. Și al celor care sunt primii în comunitățile noastre. Cu o condiție. Guvernul să dea banii necesari. Or, după cum o să aflați din ediția de mai jos a României în Direct asta nu se întâmplă. În mod evident, guvernul a eșuqt și a înșelat așteptările a mii de oameni ne dând bani de măști, tablete sau dezinfectante. Dar nu ne ajută cu nimic să stăm cu mâna în sân.

România în Direct: Neliniște și haos la începerea școlii. Cum începe școala copilul tău?

Cum va începe școala copilului tău? Ce te-a anunțat școala până acum?Dacă ești profesor sau autoritate locală, care e obstacolul cel mai mare în calea începerii școlii în condiții sigure?Cătălin Striblea te așteaptă la România în Direct, la 0372 059 699.

Publicată de Radio Europa FM pe Marţi, 8 septembrie 2020

Ce soluții au diverse state la începerea școlii.

Să nu credeți nicio secundă că dezbaterea care se poartă în România, legată de școală, este singulară. Ea este repetată identic mai în toate țările civilizate și are cam aceleași coordonate. Adică întârzieri, lipsa fondurilor, imposibilitatea de a găsi o soluție unitară, părinți care nu știu ce să facă. Dar și o împărțire în două a familiilor. Unii care-și doresc să trimită copiii la școală și alții nu.

Există și un alt lucru asemănător cu cel din România. Adică decizia a fost descentralizată, iar directorii, profesorii comunitățile trebuie să facă ce știu mai bine. Autoritățile statale și federale, cum ar fi cele din America, stabilesc seturi de reguli și recomandări, dar și dau bani. De aici și o întreagă dezbatere politică.

Pentru că au sisteme diferite, în unele state școala a început deja, iar în altele urmează să se întâmple asta. În Florida, s-a încercat o repornire deplină a școlii, dar imediat au apărut focare. Așa că s-au aplicat măsuri de restricție. În acest stat s-a ajuns la un sistem de măsuri mixte care să ducă la școală fizică și online. Guvernatorul deSantis chiar a comparat situația cu lupta împotriva lui Osama bin Laden, Și a adăugat că școlile trebuie să continue de orice manieră, ”tot timpul și pentru toată lumea.”

La New York, școala va începe și-n aer liber. Primarul le-a cerut directorilor să amenajeze clase afară. Și apoi a spus că directorii au această experiență pentru c-au organizat tabere. Anunțul a fost făcut cu doar 17 zile înainte de începerea școlii, ceea ce a iritat opinia publică.

Guvernul britanic este sub presiune pentru c-a hotărât ca în școli să nu se poarte mască. Inițial s-a spus că acestea nu sunt necesare ca urmare a măsurilor de distanțare socială. Presiunea publică este atât de mare, încăt pas cu pas Boris Johnson dă înapoi.

Nici restul lumii occidentale nu are o misiune mai ușoară. Iată câteva dintre măsurile luate.

Franța

  • Măștile sunt obligatorii la toată lumea peste 11 ani
  • Distanțarea fizică se păstrează în pauze
  • Copiii vor reveni în clase în efectiv complet
  • Este împiedicat amestecul copiilor de la diverse clase

Italia

  • Numărul copiilor va fi mai mic în clasă
  • Distanțarea este obligatorie
  • Copiii vor fi împărțiți pe grupe
  • Se vor face ore și sâmbătă
  • Masca este obligatorie
  • Unde sunt cazuri vulnerabile acasă, școală de la distanță

Germania

  • Școlile încep la date diferite
  • Dezinfectarea se face de mai multe ori pe zi
  • Este interzis să atingi balustradele sau clanțele
  • Măștile nu sunt obligatorii în toate statele

Spania

  • Dezinfectarea se face de trei ori pe zi
  • Distanțarea fizică este de minim 1,5 metri
  • Copiii de peste 6 ani trebuie să poarte mască
  • Copiii mici sunt împărțiți în grupe 15-20, fără distanțare

Olanda

  • Măștile nu sunt obligatorii, dar unele școli le cer
  • Unii copii cu probleme sunt scutiți de școală
  • Aerul condiționat trebuie verificat temeinic

Concluzia este una singură în această poveste. Întreaga lume se confruntă cu un lucru nemaivăzut și pe care-l controlează în mică măsură. Nu există soluții miraculoase, nici clare, nici unitare. Există doar un efort al comunităților de a face mai bine. Și cam peste tot o poziționare politică față de măsură. Este clar că doar școala online nu răspunde problemelor societății actuale. Și probabil că societățile vor împinge încet spre revenire la ce era, indiferent de riscuri. Doar dacă rezultatul va fi dezastruos, atunci lumea va fi mai atentă la școala online. Deocamdată riscăm.

Toate măsurile legate de școli aici.

Europa se pregătește de o criză majoră. Noi mărim pensiile și protejăm statul la stat

NYT a publicat deunăzi o analiză care arată că un tsunami economic va lovi Europa. Ziariștii americani estimează că vor fi afectate 59 de milioane de locuri de muncă de-a lungul și de-a latul Europei. Asta înseamnă concedieri, șomaj, șomaj tehnic, contracte suspendate, tăieri de salarii sau de ore de muncă. În Uniunea Europeană erau peste 220 de milioane de locuri de muncă în 2015.

Jurnaliștii americani dau deja exemple ca Lufthansa, Renault, BP, care au anunțat tăieri de zeci de mii de locuri de muncă. Din martie până acum, UK a pierdut 760 de mii de locuri de muncă.

Ne pregătim pentru un impact dintre cele mai dure. Și ca să înțelegeți toată povestea trebuie să citiți acest articol

Lucrul care ne ține în viață este faptul că Uniunea europeană a acordat un ajutor uriaș, cel mai mare de planetă, statelor afectate. Calcule făcute de NYT arată că aceste ajutoare țin în viață o treime dintre locurile de muncă europene. Dar priviți un pic mai jos

România tocmai urmează să primească patru miliarde de euro pentru a face plăți care să acopere șomajul tehnic.

Odată ce Consiliul a aprobat aceste propuneri, sprijinul financiar va fi furnizat sub formă de împrumuturi acordate în condiții avantajoase de UE statelor membre. Aceste împrumuturi vor ajuta statele membre să facă față creșterilor bruște ale cheltuielilor publice pentru menținerea locurilor de muncă. Mai exact, împrumuturile respective vor ajuta statele membre să acopere costurile legate direct de finanțarea sistemelor naționale de șomaj tehnic și a altor măsuri similare puse în aplicare ca răspuns la pandemia de coronavirus, în special pentru lucrătorii independenți”

Comunicat CE

România are deja o schemă de plată, iar luni au plecat primii bani către companiile afectate. Asta ar trebui să ne dea un pic de optimism. Dar adevărul este un pic mai complicat.

Trebuie să realizăm că acest tip de ajutoare nu va ține la nesfârșit. îpe măsură ce cererea europeană va scădea, iar locurile de muncă se vor împuțina, criza va veni spre România. Suntem parte dintr-un sistem global și asta ne va atinge destul de dur. Iată un exemplu:

Datele publicate de Eurostat plasează România în topul celor mai afectate state UE de pandemie în ceea ce privește exporturile realizate pe primul semestru al anului curent. Astfel, scăderea exporturilor noastre pe S1 a fost de -18%, adică a treia după cele consemnate de Luxemburg (-29%) și Franța (-21%).

cursdeguvernare.ro

Între timp a apărut și un raport al BNR care, echilibrat totuși, lasă loc unei viziuni sumbre.

Iată la ce trebuie să vă uitați

  • Aportul exporturilor în PIB s-a diminuat de 4 ori
  • Investițiile stagnează și odată cu ele creșterile salariale
  • Datoria publică se mărește progresiv
  • Construcțiile ne țin în viață
  • Piața muncii se deteriorează, șomajul e peste 5 la sută
  • Problema este însă în șomajul tehnic care numără sute de mii
  • Viteza și traiectoria redresării sunt incerte
  • Fondurile europene sunt linia de salvare

Față de alte state europene, România are și câteva particularități care vor atârna greu. Avem cel mai mare deficit, dar cu el plătim pensii și salarii. Salariile din sectorul public s-au dublat în ultimii cinci ani, iar acestea sunt cu 50 la sută mai mari ca la privat. Din motive electorale, guvernul va trebui să dubleze alocațiile și să mărească pensiile cu 40 la sută. Nu este clar câtă vreme vom mai fi creditați de diverse bănci.

Toate acestea duc și la o criză de neîncredere. Nu cred că poate cineva să facă o estimare clară, dar cred că ne va fi greu și foarte greu. Nu mă grăbesc la concluzii. Ce pot să fac este să consum cât mai multe produse și servicii românești în lunile următoare.

În România, COVID-ul s-a aliat cu birocrația. Aparatele de plasmafereză stau degeaba.

Ca urmare a unei presiuni publice constante, dar și a unui consens internațional, autoritățile române au grăbit procesul de recoltare a plasmei convalescente de la foștii bolnavi de COVID.

Am arătat că acest tip de tratament care vine de acum 125 de ani este unul care dă rezultate bune pentru cei aflați în situații grave.

Doar că în România, ca de obicei, acest lucru se întâmplă pe hârtie. Avem metodologie, documente, dar nu avem capacitatea de a face practică. Și am să vă explic asta.  

România  a întârziat procesul de recoltare a plasmei și de fabricare în țară a imunoglobulinei, repetat în ultimii ani. În timp ce Ungaria a făcut zeci de centre de recoltare a plasmei, România a respins orice propunere de privată sau de dezvoltare publică. Mai puțin în această criză când, în mod clar, procedura ar putea salva vieți. 

Astfel, încă din aprilie a apărut o metodologie de colectare a plasmei, care a fost corectată în luna august. Aceasta a fost însoțită de o donație pe care una dintre companiile care concurează pe această piață a făcut-o statului român. E vorba de 18 echipamente. Doar că de aici începe coșmarul: în cele 16 săptămâni de când statul are aparatura, 11 din cele 18 aparate au avut sub o donare pe săptămână. 

Document BPHD

Iată ce spune coordonatorul Besmax Pharma Distribution, Florin Hozoc

În luna mai am avut județe care au făcut peste 14-20 de recoltări/luna. În iunie recoltarile au scăzut la doar jumătate (maxim 10 pe luna). În Iulie recoltarea a continuat să scadă cu încă 30%. În august ne așteptăm să ajungem din nou la nivelul de recoltari din luna mai, deși acum avem de 5 ori mai multe persoane vindecate de COVID-19, care ar putea dona. Principala cauză a colectării scăzute este lipsa oricărei campanii de informare derulată de autorități, precum și metodologia greoaie.

Florin Hozoc

Când vorbim de metodologie greoaie, e puțin zis. E chiar de râs. Așadar să vedem ce-a putut inventat statul român pentru un doritor de a dona plasmă convalescentă. Sunt câteva lucruri care te vor lăsa cu gura căscată. 

În loc ca statul să fie activ pe această piață și să-i caute el pe donatori, se face taman pe dos. Adică lumea e așteptată la centrele de transfuzii, nu se știe când, cu următoarele acte. 

Conform articolului 7, OMS 1421/2020, potențialii donatori de sânge total/plasmă vor fi selectați dintre persoanele care pot dovedi istoricul de infecție cu SARS-CoV-2 și dispariția riscului de transmitere a bolii, după caz, prin combinații ale unor documente precum: bilet de externare / scrisoare medicală în care sunt menționate diagnosticul COVID-19, test RT-PCR pozitiv, test RT-PCR negativ, document eliberat de DSP care atestă perioada de izolare sau încetarea acestei perioade, testare cantitativă de anticorpi neutralizanți anti-SARS-CoV-2 IgG, efectuată voluntar.

Rețineți acest efectuat voluntar. Pentru că da, statul român așteaptă ca tu să-ți faci pe bani tăi analizele de anticorpi, dacă nu ai documentele de mai sus. Adică trebuie să și plătești ca să poți salva o viață. 

Din motive pe care doar România le știe, la noi trebuie să aștepți 45 de zile ca să donezi, nu 28 ca în alte state. De asemenea, testele probelor se fac doar la București, deși se poate și în județe. Am stat de vorbă la Europa FM cu Florin Hozoc despre această situație. 

Între timp, omenirea a mai făcut un pas spre tratamentul acestei boli nenorocite. O companie din Israel, Kamada, a dezvoltat hiperimunoglobulina realizată din plasmă convalescentă. Aceasta este obținută în Israel, într-una din fabricile companiei. Există deja un acord cu o mare companie europeană, Kedrion, pentru începerea studiilor pe pacienți din Europa. Firma românească BPHD reprezintă interesele Kedrion la noi și are acceptul părții israeliene de a produce 3000 de flacoane de hiperimunoglobulină pentru statul român. Aceasta este o donație, adică România nu are de plătit nimic, de la colectare până la fabricare și distribuție în țară. Nimic. Singurul lucru care ar trebui făcut este să se colecteze plasma. Iar asta nu o poate face decât statul. 

Oferta de donație este la Ministerul Sănătății din 24 iunie 2020. L-am contactat pe ministrul Tătaru în legătură cu această situație, dar nu mi-a răspuns. 

Nu e prima dată când scriu despre plasmă în România. În cel mai bun caz am sentimentul că înaintăm prin nămol.

Procesul de colectare a plasmei și fabricare a imunoglobulinei ar fi putut începe din 2011, dar este blocat. Presiunile repetate ale marilor companii, aliate  sau adversare s-au izbit de un zid aici. Și nu e ca și cum statul ar fi construit propriul lui sistem care să rezolve situația. 

Iar situația se vede cel mai bine azi: bolnavii de la ATI pot fi ajutați de aceste tratamente, dar nu le au.

Singurul blockbuster al domnului Cristi Puiu

Mie îmi place filmul Sieranevada al lui Cristi Puiu. Îl găsesc chiar fascinant și m-am uitat nemișcat la el, fără a pierde o frază. Mi se pare spectaculos că poți să construiești o poveste, fără să se întâmple nimic dramatic. E o demonstrație că mintea merge dincolo de extraordinar și că poate vedea artă în gesturile și întâmplările noastre mici. Dacă știi să le povestești cu talent.

Și nu e singurul film al lui Cristi Puiu care mi-a plăcut. M-am uitat un pic la filmografia lui și mi-am dat seama că le-am văzut pe toate. Ba, într-o seară am văzut și un interviu al său la Eugenia Vodă și mi-a plăcut mintea labirintică a omului. Și talentul de povestitor.

Bag seama, acum, în timp ce scriu că aș putea fi catalogat un fan al său. Mai precis, al artei sale, căci realizez că nu știu mai nimic despre el, în rest. Acum, c-a vorbit la TIFF, îmi dau seama și mai mult de asta, căci, în 24 de ore, a apărut o listă de fapte care mai de care mai chestionabile, zice lumea. Și care ar fi trebuit să arate că discursul său nu este o întâmplare. Posibil, nu știu, nu am de gând să-i analizez viața.

Dar, deși filmele sale îmi plac, nu-mi place ce-a spus la TIFF. Sigur că are un drept de exprimare, dar la fel și purtătorii de mască au unul. Și au dreptul de a fi protejați la rându-le, nu demolați. Cristi Puiu vorbește de la înălțimea unui intelectual de frunte al acestei nații și încearcă să argumenteze refuzul de a urma o regulă care-l protejează și pe el și pe alții. Ce face domnul Puiu nu este o greșeală. Este o punere la încercare deliberată și cu un fundament ideologic slab al unei legi menite să scape niște oameni de la moarte.

Avanpremiera Malmkrog by Cristi Puiu la TIFF

Avem primele imagini de la avanpremiera românească a filmului Malmkrog by Cristi Puiu la TIFF, în această seară. Regizorul Cristi Puiu a luat cuvântul înainte de a începe vizionarea alături de public. #MalmkrogByCristiPuiu #AvanpremieraRomania #TIFF

Publicată de Malmkrog by Cristi Puiu pe Vineri, 7 august 2020

„Filmul a ieșit în Franța, în cinematografe, fără distanțări sociale și fără mască. Eu nu particip la această poveste. La Cluj se poartă mască în aer liber de azi. Ei bine, ăsta e un film de 200 de minute. Să stai cu masca pe față 200 de minute este inuman, iar dacă nu mai suportați, vă rog să plecați”

Cristi Puiu

Întâi de toate că nu e nimic inuman în a purta o mască. O fac mulți oameni care profesează în condiții toxice sau aseptice. O fac și bicicliștii și pompierii și mulți alții când e nevoie. O fac pentru că salvează vieți. Pe a lor sau a altora. Unde are dreptate, este în fraza în care îi invită să se ridice, dacă nu le place. Într-adevăr, nu există nicio obligație socială sau legală să vezi un film cu masca la gură. Este corect să pleci dacă nu mai poți respecta regula. Minimizarea prin comparație e problema aici. Pentru că trebuie să vezi datele cu care faci comparație între Franța și România.

„Și încă o chestie, pe care am spus-o deja de câteva ori. Dacă dumneavoastră sunteți aici și vă uitați la un film azi, este pentru că au existat niște oameni indisciplinați în România, în Decembrie ’89, și care au zis NU dictaturii. Înțelegeți?

Cristi Puiu

Perfect de acord. Așa este. Dar care dictatură? Domnul Puiu încalcă regula, nici măcar nu e amendat și ridică și semne de întrebare asupra ei în libertate deplină. Încercați chestiunea asta în Iran, ca să numesc o țară a cărei cineaști sunt extraordinari, ca și ai noștri, dar o fac în condiții pe care nici nu ni le imaginăm.

Puterea instalată ar face bine să discute cu oamenii, să intre în dialog, nu să ne trateze ca pe niște vite. Da, există această problemă, există o epidemie există un virus, dar tonul autorităților statului este inacceptabil.

Cristi Puiu

Nimic de comentat. E apăsat, dar asta spunem și noi de câteva ori pe zi.

Mi se pare extraordinar de mișto că la Cluj oamenii sunt disciplinați și atenți la toate detaliile astea, dar cred că absolut orice abuz trebuie amendat. Și dacă n-o faceți dumneavoastră, prin vot, de data asta, atunci n-o face nimeni. Dacă n-o facem noi, n-o face nimeni.

Cristi Puiu

Abuz? Ne despărțim. Abuz este momentul în care cineva nu ar purta mască lângă mine, deși amândoi avem nevoie de asta. Nu e niciun abuz în această reglementare. Masca nu-ți fură gândurile, libertatea, mai mult ca un fular. Poți să alegi să nu intri în zone aglomerate sau în spații comune închise. Cu sancțiunea prin vot sunt profund de acord. Da, e utilă de fiecare dată.

„Și știu că oamenii sunt speriați și respect și distanțarea socială și port masca atunci când intru în absolut orice spațiu închis. Dar, dacă mâine o să vă ceară dumneavoastră să mergeți în mâini, credeți-mă, o să mergeți în mâini. Pe Eroilor.”

Cristi Puiu

Da, sunt speriat. Dar nu de stat. Sunt speriat de boală și de efectele ei. Eu nu port mască din cauză c-aș putea fi amendat. Ci pentru că din lecturile și experiențele mele mi-am dat seama c-ar putea fi utilă. O barieră mică, fragilă, dar existentă. O speranță.

Și, nu, nimeni nu o să mă pună să merg în mâini la Eroilor, pentru că am pretenția că gândesc și că am liber arbitru. Și, da, am atâta minte, putere și răbdare, încât am văzut Sieranevada și mi-a plăcut. La fel și Aurora. Și am stat să înțeleg, chit c-au fost 200 de minute.

De asta este straniu ce s-a întâmplat. Pentru că domnul Puiu s-a adresat cu aceste argumente unui public care are o capacitate de sinteză, analiză și răbdare peste media obișnuită. Sau cel puțin așa ne-am închipuit.

Da, discursul are nuanțe, rezerve și invitații la intrarea în legalitate. Dar acesta nu este un film. De aici lumea o să-și ia fix ce-o să-i placă. Iar marele regizor, tocmai a schimbat publicul. Nu s-a mai adresat unuia care acceptă și înțelege un film de 200 de minute, ci unei țări întregi.

Și, cred, că, astfel, Cristi Puiu a lansat singurul său blockbuster, cea mai de succes producție pe care a făcut-o vreodată. Într-un discurs de trei minute, chiar înaintea celui mai nou film, discurs care a găsit ecou la un public mare. Această producție ar umple săli, fără îndoială, dar nu numai de cinematograf.

P.S. Da, o să văd Malmkrog. Nu înseamnă că dacă eu cred altfel decât Cristi Puiu nu o să-i mai urmăresc arta. Vedem lumea diferit, dar construim punți, nu le dăm foc.

Scenariile pentru începutul școlii. Și răspunsuri la întrebări pe care le are fiecare părinte

Președintele Iohannis a chemat miercuri mai mulți membri ai Guvernului ca să discute modul în care va începe școala. Sunt analizate mai multe scenarii și apoi se va lua o decizie, care nu va fi unitară.

Președintele a ținut neapărat să fie el cel care face anunțul, așa că nu o să auziți multe comentarii înainte de declarațiile sale. Trebuie să ne așteptăm la câteva variante de lucru.

Un lucru este sigur. Școala nu va funcționa unitar. Autoritățile locale vor lua decizii în funcție de specificul zonei. Deciziile vor merge de la prezență fizică la cursuri mixte.

Surse guvernamentale

Apoi vom avea de a face cu trei scenarii de lucru. În unele situații chiar patru.

  • Scenariul 1 prevede prezență fizică la școală, unde este posibil. Acest scenariu se va aplica în special la țară și-n comunitățile mici, cu răspândire scăzută a virusului.
  • Scenariul 2 prevede prezență fizică, dar cu împrțirea elevilor. Astfel, toate școlile evaluează spațiile pe care le au la dispoziție. Copiii, chiar din aceeași clasă, ar putea fi împărțiți în săli diferite, de la laboratoare la săli de sport, astfel încât să aibă spațiu la dispoziție. E posibil să fie și mai multe ture.
  • Dacă acest scenariu nu se poate aplica tuturor, vor fi în primul rând vizați copiii din clasele zero și întâia, apoi a opta și a douăsprezecea. Există o propunere cu plata suplimentară a învățătorilor, ca să poată rupe în două clasele mici .
  • Scenariul 3 prevede ca elevii să se împartă în două, dar acasă și la școală. Astfel unii vor face lecții fizice, alții online, apoi la două săptămâni vor schimba
  • Scenariul 4 înseamnă doar lecții online

Toate aceste decizii vor fi luate de autoritățile locale și-n funcție de răspândirea epidemiei. Până la 12 septembrie, școlile vor fi pregătite logistic. Sperăm.

Altfel, v-am pregătit câteva răspunsuri la întrebări pe care toți părinții le au. La acestea a răspuns DSP-ul american, care acolo se numește Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor

Ce pot face comunitățile la redeschiderea școlii?

Toată lumea trebuie să fie implicată și să ia hotărâri în cunoștință. Se așteaptă ca părinții, profesorii, primarii, și autoritățile sanitare să colaboreze. Adică trebuie să ne interesăm înainte de școală ce se va întâmpla. Poate avem ceva de spus.

Ce sunt cohortele și cum ne ajută?

O cohortă este un grup de copii și profesori care stau într-o bulă și au contact limitat cu cei din afara ei. Adică împărțim copiii și profesorii în cercuri a căror interacțiune este limitată, acolo unde se poate face. Și încercăm să evităm intersectările. Acestea nu au o regulă anume, dar în fiecare școală putem stabili una.

De exemplu, să avem un grup de copiii care să vină o săptămână la școală și apoi să stea acasă. Sau să vină două zile, apoi să ia pauză, se curăță școala, iar în ultimele două zile să vină alți copii la școală. E ușor de realizat la clasele mici, mai greu la cele mari. Aici poți să rotești doar profesorii la un singur grup de copii.

  • Au avantajul că reduc interacțiunea.
  • Dacă apare un caz știm exact care este grupul de contact.
  • În cazul îmbolnăvirii intră în carantină doar cohorta, nu toată școala.

Funcționează orarul alternativ?

E de presupus că da, de vreme ce copiii vin limitat la școală și se întâlnesc doar cu același grup. Dar nu știm în ce manieră acest orar alternativ trebuie combinat cu alte măsuri cum ar fi distanțarea, portul măștilor, testarea grupului, șamd. E de presupus că trebuie să le facem pe toate pentru a fi în siguranță.

Ce ar trebui să facă cei din școală ca să reducă răspândirea virusului?

  • Să se spele pe mâini.
  • Să nu se atingă unii de alții nici cu un deget.
  • Să curețe mereu toate suprafețele, de la clanțe la bănci.
  • Să aibă mască.
  • Să folosească limitat obiecte în comun.

Dacă stăm la doi metri unii de alții e sigur?

Nu știm clar, dar ar trebui să ajute. În orice caz, îndepărtarea de o persoană face mai puțin posibil ca picăturile de salivă și aerosolii să ajungă la tine. Nu e sigur că e vorba de doi metri, mai mult sau mai puțin, dar distanțarea ajută. La fel aerisirea și limitarea contactului.

Și pentru că e greu să punem toate băncile la distanța aceasta, atunci ar trebui să punem diverse separatoare la fiecare pupitru.

Cum au procedat alte țări?

Au deschis școlile pe rând, au impus distanțare fizică, dar toate au avut proceduri diferite. De exemplu, Danemarca a fixat date de întoarcere diferite și i-a chemat întâi pe copiii mici la școală pentru că ei nu pot face online. Germania, în schimb, i-a chemat pe cei mai mari, dar doar câte zece în clasă.

Este posibil ca școala să mărească răspândirea?

Studiile spun că în mică măsură. Dar mărirea răspândirii este posibilă în zonele care au rate deja mari. Asta o arată cel puțin un studiu.

Ce se întâmplă cu copiii supuși riscului sau din familii cu risc?

CDC-ul spune că aici comunitatea trebuie să găsească soluții ca acești copii să primească lecții de unii singuri.

Ar trebui testați toți cei care intră în școală?

Nu. O dată pentru că nimeni nu are resurse să facă asta. Doi, pentru că e de ajuns ca un copil să fie la începutul perioadei de incubație și atunci testul este irelevant.

AIci aveți răspunsurile pe larg, dar și pe cele la alte întrebări importante.

Photo by Pixabay from Pexels