Sâmbătă după-amiază, petrecere de copii. Al meu se strecoară discret pe lângă mine și-mi spune: „crezi c-aș putea să rămân peste noapte la Vlad?” ”Păi, te-a invitat cineva?” ”Da. Și Vlad ar vrea să rămân, ca să desfacem cadourile”
Și părinții lui Vlad vor. Desigur, știu și ei că este mai ușor cu doi decât cu unul singur. Până la urmă se adună trei băieței care petrec o seară împreună. Trei băieței care tânjesc să petreacă o seară împreună.
Nu mi-a lipsit nimic în copilărie. Sau nu am știut că-mi lipsește. Așa mi-a fost explicata viața. ”Noi avem portocale în decembrie pentru că atunci se fac în țările calde.” Și cu asta treaba mergea brici.
Nu puteai să nu observi, însă, unele chestii. De vreo două ori m-au trimis pe la niște cozi. O dată la ouă, că asta era într-adevăr o problemă. Am stat jumătate de zi la ”piața mică” să vină mașina. Și am crezut că sunt al treilea sau al patrulea. Și când a venit mașina, eram la numărul 50, că toată pensionărimea își lăsase punge pe acolo.
Poți primi toate noutățile direct pe email!
