băutură

Sentimentul de superioritate al pulanului afumat

Știrea că doi șefi din Poliția Română au fost prinși băuți la volan are toate șansele să fie trecută la fapt divers. De altfel, ea a apărut ca o notiță în mai toate gazetele și s-a oprit acolo. Nimeni din presă nu a împins mai departe, deocamdată, dar sunt sigur că o să apară date. 

Faptele spun că în seara zilei de vineri mai mulți polițiști sărbătoresc la un restaurant din zona Dudești-Pantelimon. Spre finalul serii, cel puțin doi dintre ei, s-au urcat băuți la volan. Mai multe publicații spun că este vorba despre Stan Cristian Ionuţ – chestor de poliţie în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Cazier Judiciar și de comisarul șef Drumariu Cornel – şef al Poliţiei Sectorului 4.

Cei doi s-au urcat, atenție, la volanul mașinilor de serviciu și nu la volanul mașinilor personale. Au fost opriți la trei ore distanță unul de altul de un filtru care făcea o acțiune standard de verificare a alcoolemiei. Potrivit datelor mele, este posibil ca acțiunea să fi fost la pont și să-i fi urmărit fix pe cei doi sau pe restul mesenilor. Asta ar fi justificat și de viteza cu care Poliția a dat comunicat. Acțiunea ar fi fost cerută de cineva din conducerea Poliției, care ar fi știut de chermeză.

Ambii polițiști șefi s-au legitimat în fața colegilor, dar potrivit datelor mele nu au făcut presiuni asupra lor. Aceste presiuni nu ar exista nici la această dată, poate pentru că situața este publică. 

Sincer, nu mă interesează mațele Poliției Române, dacă e o acțiune de curățare internă, dacă e o acțiune de răzbunare sau ce mai au oamenii aceștia acolo. Aici trebuie să vedem problema de fond și să facem un pas în spate.  Oamenii aceștia, prinși băuți la volan, aveau o grămadă de posibilități pentru a merge acasă. Puteau să-și cheme șoferii, să ia taxiuri, Uber, să plece pe jos. Unul dintre ei stătea la mai puțin de un kilometru de restaurant. Nu exista nicio urgență care să-i suie la volanul mașinii de la muncă să-i scoată în trafic cu vinul în nas. Ușurința cu care au făcut-o și au plecat pe stradă, în văzul colegilor cu care se aflau la masă, arată mai multe lucruri. Credeți că le-a spus cineva dintre cei prezenți c-ar trebui să lase mașina acolo? 

Încălcatul legii este o atitudine de grup la participanții de la masa respectivă. Uniforma și carnetul de polițist sunt argumente în fața controlului. Știau că vor scăpa, chiar dacă sunt opriți.

Nici unul, nici altul, nu au luat în calcul că pe stradă se află și alți oameni. Problema care se pune nu este dacă ți se va întâmpla ție ceva, ci ce-ai putea face altora. Despre asta e vorba. Poți omorî un pieton, un copil. Nu cumva ar trebui să-ți pese și de asta?

Sentimentul impunității când faci parte din administație. Întregul discurs al ultimilor ani ne-a dus în această situație. Micii șefi din aparatul de stat din România au căpătat obiceiul de a ști că scapă. Și ei sunt siguri că scapă. Tot timpul li s-a spus că vor scăpa. Că nu sunt vinovați, ci victime în diverse jocuri de interese și culise. Chiar și această acțiune li se pare acum, probabil, din aceeași gândire. Cine vrea să ne-o tragă, se întreabă oamenii acum. De ce noi, când toată lumea face la fel?

Și, într-un fel au dreptate. Șefii ideologici ai acestei mlaștini au înlăturat morala din spațiu public și, în egală măsură, gândirea comunitară. Nu ne mai pasă de alții și cu atât mai puțin dacă avem funcție. Dimpotrivă, restul populației este de un rang inferior pentru că nu a ajuns la nivelul acesta de protecție. Și cu cât mai sus, cu atât protecția mai puternică. Și de asta administrația pică în cap. Pentru că nu mai menține raporturi corecte, echilibrate, de respect, ci de slugăreală în fața unor mici compromisuri. 

În România, într-un singur an, sunt prinși băuți la volan 15 mii de șoferi. Suntem în toate topurile de morți pe șosea. Ne întrebăm acum de ce nu reușește niciun plan de rezolvare a acestei situații. Pentru că, aici, avem deja o clasă de oameni cărora nu li se mai aplică legea. Și care nu sunt dispuși să o respecte. Nu numai când merg cu mașina pe drum, ci în zeci de alte mici situații. 

Vi se pare puțin și nespectaculos că doi șefi de Poliție sunt băuți la volan? Hai să nu ne amăgim. Nu sunt niște ghinioniști care au fost prinși la prima tentativă de acest fel. E un obicei. Așa cum, probabil, e la toată masa la care au fost. Obiceiul care spune că ”nouă nu ni se întâmplă.”

 

Prima mea beție. Ghid pentru părinții cu adolescenți

Nu-mi aduc aminte ca în adolescența mea băutura să fi fost o problemă. Cred că găseam băutură la discreție și oriunde m-aș fi dus. Nu cred că era vreo interdicție pe undeva. Fiind începutul anilor 90 aveam acces și la terase. Cred că prima dată am pășit într-una printr-a a șaptea, a opta. Nu exista cineva care să te dea afară. Poate o singură dată am avut probleme, când a dat dirigintele meu peste mine, dar eram deja mare și la chiar în seara respectivă nu beam, eram la o pizza.

Mai erau și garajele vecinilor, unde se aflau butoaie și eram invitați pe rând de către fiii proprietarilor. Și desigur să nu uităm că mereu apărea câta o sticlă de plastic cu vin sau alte alea. Și nemuritoarele cutii pătrate cu votcă de la Scandic.

În toți anii aceștia nu știu să-mi fi făcut taică-meu vreun instructaj asupra tehnicii de băut, cantităților și așa mai departe. Îmi atrăgea atenția dacă luam ceva din casă și desigur era destul de strict la treaba asta. Era un fel de interdicție, să zicem. În situația asta, cred că m-am îmbătat de vreo două ori tot liceul, dar de băut am băut de mai multe ori. Am folosit o limită de bun simț.

În nici un caz taică-meu nu a fost chemat la școală și instruit să-mi povestească despre băutură. Asta nu se întâmplă nici acum, când nici eu, nici alții, nu suntem chemați la școală să ni se povestească despre alcool și copiii noștri. Știu că accesul la băutură e mai greu azi decât acum 30 de ani, dar sunt convins că toți adolescenții își pot procura băutură fără probleme.

De asta trebuie să vă istorisesc despre ce au învățat doi prieteni de-ai mei, părinții unui copil care învață în Anglia. Puștiul e deja la liceu și e la vârsta la care urmează să cinstească ceva sau deja a făcut asta. Părinții au fost invitați la școală să ia parte la un seminar în care să li se vorbească de adolescenți și alcool. Drept este că seminarul e doar unul intr-o lungă serie care se ocupă de creierul adolescenților, de sexualitatea lor, de modul în care reacționează la provocări sau la controverse.

Nu întâmplător, englezii au astfel de seminarii în școli și pentru elevi și pentru părinți. Anglia are probleme mari cu alcoolul în rândul adolescenților. Aproape 40 la sută dintre copii între 11 și 15 ani au băut deja în Anglia, 8 la sută dintre ei s-au și îmbătat, iar 22 la sută au băut mai mult de 15 unități de alcool pe săptămână.

Așadar, părinții sunt invitați la școală să li se spună cam tot ce trebuie să știe despre întâlnirea copilului lor cu băutura. În mod controlat și decent. Așadar, câteva lucruri importante pe care trebuie să le știți dintre recomandările pe care le-au primit la școală. Seminarul a fost ținut de psihologi de profesie și oameni specializați în dezvoltarea copilului

Adolescenții au nevoie să socializeze, deci trebuie să-i lăsați la petreceri, dar nu mai mult de o dată pe lună.

Este obligatoriu să știi cine vine la petrecere și câte persoane vor fi. De asemenea, la fiecare cinci adolescenți trebuie să fie prezent un adult. Potrivit legii britanice, ești responsabil de tot ce se întâmplă în casa ta. Dacă apar droguri, băutură în plus sau alte evenimente neplăcute poți răspunde și penal.

Stabilește regulile petrecerii de la bun început. Și cantitatea de băutură. Până la 15 ani nu este voie să le dai alcool. Cei mari au voie la un pahar de bere pe seară. Fii sigur că vor încerca să strecoare mai multă băutură. Va trebui să-i oprești.

Regulă importantă: paharele nu se lasă nesupravegheate din cauza drogurilor care pot fi puse în băutură. Fetele suntt învățate să folosească o ojă specială care, în contact cu băutura, își va schimba culoarea, dacă aceasta conține droguri. Asta în caz că le-a strecurat cineva în pahar. Nu-i lăsa să bea repede.

Stabilește ora la care se încheie petrecerea. Dacă e noaptea nu mai târziu de unu nopatea. Dacă e târziu, vii și-l iei. Dacă nu, școala te încurajează să-l lași să folosească mijloacele de transport în comun.

Dacă, totuși, vin atinși acasă sau beți de-a dreptul, nu te repezi în ei. Nu are rost să rezolvi treaba atunci. Nu-i adu aminte de alte nerealizări. Totul se tratează în ziua următoare după ce-au trecut efectele alcoolului. Și atunci cu calm și cu referire doar la problema respectivă.

Și obișnuiește-te cu ideea că va crește și va bea și fără supravegherea ta. Învață-l să bea singur și sigur.

Și aceasta este doar lecția despre băutură. Căci la școală și alte seminarii sunt lecții despre sex, dar și despre modul în care creierul copilului se comportaă la această vârstă la care sunt de neînțeles. Și admite că în 80 la sută din cazuri, părinții sunt cei care pun băutura în mână.

Statisticile din România arată mai prost decât cele din Anglia. Suntem pe un loc șapte european în această chestiune, după Cehia, Lituania, Ungaria, Croaţia, Danemarca şi Bulgaria.

Studii mai vechi arată că în urmă cu aparoape 10 ani 85 la sută dintre puștii de 16 ani din România deja băuseră. În următorii ani am ajuns la 72 la sută, dar datele ne plasează peste Europa. În același timp, nici nu văd c-am face ceva, deși alcoolismul este una dintre principalele probleme pe la noi.

Cred că primul pas ar trebui să fie instructajul de acasă, dar ar trebui să avem curaj să vorbim despre asta și la școală. Deci, când ați băut prima oară? Dar copilului când i-ați dat de băut.