Ultima oră

4 Iunie 2021. Cum se fac jocurile politice în Israel

Am citit într-unul dintre articole o analogie foarte interesantă care înlocuia personajele din povestea israeliană cu politicieni americani, astfel arătând clar poziția lui Netanyahu față de fostul lui aliat, Naftali Bennett. ( P.S e ca și cum Mitch McConnell l-ar abandona pe Trump pentru o alianță cu AOC și Chuck Schumer). Peste Mediteraneană, Berna și Bruxelles au oprit negocierile pentru o alianță mai strânsă, dar au jurat să rămână strâns legate oricum. Nu în ultimul rând, NASA a hotărât să viziteze Venus.

Știri despre coronavirus

Bere pentru vaccin

America donează

Politică

Teatrul politic israelian-literalmente

Viitorul EU-Elveția

În alte știri

NASA pe Venus! -în viitor

Secretul oțetului negru.

Ce înseamnă universul unificat

Muzica de azi

Știrea din România

Despre filmul lui Dan Chișu, 5 minute

3 Iunie 2021. O victorie pentru vaccinul chinezesc

Știrile de azi văd cum China are un vaccin cu care va cuceri țările sărace. Altfel, Peru trăiește tragedia la rândul ei. În plus, lumânările simbol din Hong Kong. Și o balenă care-i îmbogățește pe pescari. Și piesa Oliviei Rodrigo.

Știrile despre coronavirus

OMS aprobă vaccinul chinezesc pentru situații de urgență

Peru trăiește o tragedie din cauza pandemiei

Un pic de politică

Coreea de Nord, schimbări la conducerea partidului

Povestea atacului cibernetic la cel mai mare producător de carne

Lumânări de 4 iunie în Hong Kong

În altfel de știri

Această poveste despre omenie

O balenă îmbogățește câțiva pescari

Are America o problemă cu băutura?

Muzica de azi

Știrea din România

Un eseu extraordinar despre noi și ei

Două săptămâni în Amazon. Jurnalul meu de călătorie #3

La cererea unor ascultători ai podcastului Vorbitorincii, reiau aici jurnalul meu de călătorie în Amazon, realizat pentru BBC. Textele sunt scrise în anul 2008, iar de atunci s-a schimbat o lume.

Ziua 3: din Manaus spre Santarém, pe apă

Ceasului meu nu-i place la Manaus. De la căldură şi umiditate a făcut condens. Nu ştiu cum rezolv problema asta, dar încep să cred că e vina ceasului: nu e de cea mai bună calitate.

Am început să mă adaptez climei, deşi în fiecare seară trăiesc cu ideea că la un moment o să se facă răcoare. Nu e deloc aşa, ba mai mult, mi s-a părut că imediat după căderea serii umiditatea a crescut.

Marţi m-am trezit în zori. Din greşeală, am uitat să potrivesc ceasul la ora de Manaus, care e cu o oră după Sao Paulo. (Între România şi Manaus sunt şapte ore diferenţă.) Am ieşit pe balcon şi, deşi era şase dimineaţa, era la fel de sufocant. Iar cerul – foarte închis. Şi a ţinut aşa câteva ceasuri bune. E sfârşitul sezonului ploios şi încă o perioadă soarele va alterna cu norii.

Plouă de câteva ori pe zi, dar nu se răcoreşte cu nimic. Mi s-a povestit că în lunile iulie şi august aproape că nu se poate sta aici. Chiar şi unii localnici rezistă cu greu, îmi povesteşte una dintre angajatele operei, pe care o cheamă Bruna.

Oamenii de aici îmi plac tare mult. Lumea îţi zâmbeşte, sare întotdeauna să te ajute. Nimeni nu se grăbeşte, lucrurile se fac agale şi, se pare, cu plăcere. Seara, mulţi se adună în piaţa centrală, de unde se văd opera, clădirea tribunalului şi catedrala catolică. Dacă n-ar fi palmieri, clădirile te-ar duce cu gândul la Paris, de exemplu. Mai toate sunt în stilul neo-clasic. Şi construite la început de secol 20 (opera de exemplu în 1896), pe fondul bogăţiei rezultate din cauciucul natural.

Despre operă mi-am propus să aflu mai multe săptămâna viitoare, când ne întoarcem în Manaus. Vă spun doar că orchestra sa e plină de est-europeni: bulgari, ruşi, ucrainieni. Bruna încearcă să afle daca sunt şi români. De ce vin
aici, cu ce gânduri? Sper să aflu în zilele următoare.

Şi tot atunci sper să ajung la o „academie” de samba pe care am văzut-o din fuga taxiului. Zeci de oameni săreau într-un ritm dictat de un profesor, într-un spaţiu de antrenament în aer liber. Am dat detaliile acestea dintr-un motiv simplu: mi s-a părut un oraş relaxat, fără griji, deşi are destule.

Mi s-a părut un oraş care-şi recâştigă vremurile de glorie despre care am povestit în ziua anterioară, un oraş în care încep să se adune din nou banii. Optimism. De ce?

Nuc brazilian cu patalama

Magazinul lui Juscelino Machado Portella e învelit în întregime în lemn. Lemn brun roşcat, aspru la atingere. „Pisos & produtos de madeira”, piese şi produse din lemn. Podeaua e şi ea de un brun roşcat, neted de data asta.
Am crezut că e gresie. Mi-am dat seama că e lemn doar după ce mi s-a
spus.

Cel mai bun lemn, cel mai căutat din Amazon: nucul brazilian. În magazinele cu amănuntul felul ăsta de lemn ajunge la 70 de dolari metrul pătrat. Vin şi clienţi din America să cumpere.

Jucelin Portella ne descrie afacerea cu lemn din Amazon. Teoretic – şi legal copacii pot fi tăiaţi doar din anumite zone bine marcate, rezervaţii. În fiecare rezervaţie copacii sunt marcaţi, astfel încât se ştie de la bun început ce va fi tăiat.

Guvernul brazilian a realizat un sistem computerizat care urmăreşte prin satelit ce se întâmplă în fiecare zonă. (Un articol separat va da detalii despre aceste lupe gigantice.) Astfel se află în timp real unde se fac tăieri. Cei care prelucrează lemnul trebuie să le ceară certificatul de exploatare tăietorilor. Dacă acest certificat nu există, spune domnul Portella, lemnul nu poate fi cumpărat, riscul fiind închisoarea.

Numai anumite specii de lemn pot fi tăiate, 25 dintre ele. Şi apoi, după tăiere, în rezervaţie nu se mai poate intra pentru 25 de ani – se aşteaptă ca pădurea să se refacă. De asemenea, pentru export trebuie anumite certificate suplimentare. Juscelino Portella crede că tăierea organizata şi legală a pădurii este singura şansă a acesteia. „Cineva tot va tăia copacii, mai bine să o facem legal!”

Inspectori puţini

Toate acestea sunt însă în teorie. Adevărul e că în Brazilia se taie din Amazon 10 mii de hectare de pădure anual. Anul trecut cifra a crescut brusc cu 7000.

Tăierea ilegală a lemnului e una dintre cele mai bune afaceri din zonă. Profitul este mult mai mare decât cel de 15% obţinut din tăierea legală. Şi, ne spune domnul Portella, în Amazon numai dacă nu vrei nu cumperi lemn tăiat ilegal. El este abordat constant de astfel de vânzători.

E un lucru imposibil de controlat,îmi spune. „În Amazon îţi trebuie un Boeing ca să mergi dintr-un loc în altul. Sunt comunităţi fără curent, fără telefon, unde n-a ajuns civilizaţia. Cum să meargă un inspector acolo dacă îi
trebuie trei zile în barcă?”

Mai mult, guvernul are doar patru elicoptere şi 640 de inspectori care să verifice o suprafaţă de aproape 5 milioane de hectare. Pe lângă tăierea ilegală a lemnului mai sunt şi tăierile făcute pentru agricultură. Suprafeţe întregi dispar brusc, cel mai adesea prin incendiere. Trebuie să se facă loc pentru culturile de soia şi pentru păşunile de animale.

Traiul cu sub un dolar pe zi

Guvernul brazilian a reuşit în ultimii ani să oprească o parte din defrişări. Cu excepţia anului trecut, rata a scăzut de la 20 de mii de hectare la 10 mii. Pe lângă programul de supraveghere există şi unul prin care comunităţile locale sunt învăţate despre importanţa pădurii. Se numeşte bolsa floresta. Guvernul practic plăteşte locuitorii ca să nu taie copaci.

E vorba de comunităţile izolate din mijocul Amazonului. Aproximativ 100 de mii de persoane primesc acum aceşti bani. Cel care a gândit acest program este un fost ministru al mediului, Virgilio Villana. El ştie totuşi că oamenii nu sunt nepăsători faţă de pădure. „Îşi dau foarte bine seama care sunt problemele”, spune Virgilio Viana. „Nu e vorba de neştiinţă sau ignoranţă. E doar sărăcie. Când se va rezolva problema sărăciei, atunci vom rezolva şi problema de mediu.”

În toată regiunea Amazonului trăiesc aproape 30 de milioane de locuitori. Foarte mulţi dintre ei supravieţuiesc cu mai puţin de un dolar de zi. Astfel tăierea lemnului le aduce un venit bun.

La fel pentru fermierii care vin aici. La mijlocul anilor ’60 guvernul Braziliei a dezvoltat un plan naţionalist de apărare a pădurii si a graniţelor sale. Exista atunci credinţa că dacă Brazilia nu se va ocupa de pădurea tropicală, fostele puteri coloniale vor veni în zonă. Aşa că rapid a început un program de populare. Au fost aduşi fermieri din toată ţara. Dar apoi pădurea a căzut repede, iar acest fenomen continuă şi astăzi. Se încearcă să se facă loc marilor plantaţii de soia.

Brazilia este pe locul întâi în lume la astfel de culturi şi a ajuns să dicteze preţul mondial la soia. Ce are de rezolvat guvernul acum e un paradox: să scape de sărăcie câteva milioane de oameni, păstrând în acelaşi timp pădurea. Guvernul pregăteşte un plan în acest sens, dar sigur discuţia e departe de-a se opri. Lucrurile merg însă diferit de la stat la stat. De exemplu în Amazonas aproape s-a reuşit stoparea tăierilor. Doar doi la sută din pădure a fost tăiată. În alte state situaţia este insă dramatică, iar cel care mai poate interveni este doar guvernul federal.

În barca BBC

Aşa cum v-aţi dat seama din cea mai recentă transmisiune la BBC România, cea de la ora 1800, am început deja călătoria pe Amazon, către Santarém. Acesta este al doilea oraş ca mărime al zonei. Vom merge până acolo timp de patru zile dintre care trei vor fi drum întins. Cum vă spuneam, n-o să putem naviga noaptea, dar încă nu ni s-a spus unde o să ne oprim.

Cu siguranţă ne vom opri însă într-o rezervaţie unde trăiesc 16 familii care primesc bolsa floresta. De aici se pare că încep cu adevărat problemele cu ţânţarii. Nu mai avem aer condiţionat și trebuie să folosim mai multe insecticide. La noapte trebuie să folosim şi plasele de ţânţari.

Barca se numeşte Dom Nestor şi e destul de mică, dar foarte bună pentru un grup de 14 persoane. Cabinele sunt foarte mici, ceva mai mult de 2 metri pătraţi, iar paturile sunt supraetajate. Barca e foarte nouă, e la a doua călătorie. Prima oară a folosit-o Greenpeace. Echipajul e foarte experimentat însă, cei mai mulţi făcând meseria asta de 20 de ani.

Ce e interesant e că vom avea mâncare doar de pe fluviu, în general peşte care va fi cumpărat de la diverse pescării din drum. Sper ca totul să meargă bine şi să putem comunica. Nu o să mai avem semnal la telefoane dar ne bazăm pe antenele de satelit. În orice caz o să încerc să fiu alături de voi în fiecare zi în transmisiunea de la 18.

Iată și episoadele anterioare

Episodul 2

Episodul 1

2 Iunie 2021. O pandemie corectă politic

WHO a refăcut clasificarea variantelor, acestea fiind denumite după alfabetul grec în loc de locul unde au fost depistate. Schimbarea aceasta are rostul de a îngreuna ostracizarea populațiilor care au o variantă denumită după ele. Cu pandemia pe sfârșite, mai vorbim și despre reintrarea noastră în atmosfera socială cunoscută. NATO are o discuție cu Belarus după ce le revocă accesul la HQ. Peste ocean, republicanii negociază cu democrații ambițiosul plan de infrastructură al lui Biden

Coronavirus

Reintrarea în societate și fricile sale

Noua clasificare a variantelor de Covid

https://twitter.com/nicolaprochilo/status/1399758019970404357

Politică

Planul lui Biden pentru infrastructură se află la răscruce

Situația dintre NATO și Belarus

În alte știri

Opinia lui Obama despre America

Surprizele din reuniunea Friends

De ce dă mâncarea de animale dependență

Muzica de azi

Știrea din România

Cum să alegi grădinița copilului

1 Iunie 2021. Povestea adolescenților rămași singuri din cauza COVID

Mulți copii au devenit orfani de-a-lungul pandemiei, iar aceștia au rămas cu poveștile nespuse. Toți își pun aceeași întrebare: „Care e viitorul nostru?”. În altă ordine de idei, Regatul Unit se grăbește în relocarea activelor sale militare din Afghanistan, care se pot afla în pericol (i.e colaboratori locali: traducători). Peste un continent și un ocean, vorbim despre cei 9 republicani care pot candida în 2024. Nu în ultimul rând, vorbim despre revizuirea anumitor legistlații din perspecticva LGBTQ+.

Coronavirus

Viitorul celor rămași singuri

Anxietatea de separare apare și la animalele noastre

Politică

Relocarea activelor militare în Afghanistan

Cei 9 republicani care pot candida în 2024

În alte știri

Podcastingul și celebritățile

În retrospectivă, alături de LGBTQ+

Muzica de azi

31 Mai 2021. O listă cu lucruri pe care le pot face copiii nevaccinați

S-a terminat weekendul, ceea ce înseamnă că trebuie să îmi petrec următoarele 50 de ore pe scaun din nou. În orice caz, astăzi vorbim despre cât de mult va dura imunitatea și despre activitățile în care pot lua parte copiii nevaccinați. În altă ordine de idei, Yemenul se află în stază, iar Franța amenință retragerea forțelor militare din Mali în urma loviturii de stat,. Nu în ultimul rând, vorbim despre motivul pentru care orașele sunt construite pentru oamenii de 1.80.

Sunteți pregătiți să lucrați până la 70 de ani?

Este posibil ca în perioada viitoare vârsta de pensionare să crească. Treptat, încet și nu obligatoriu deodată. Asta este esența a ceea ce auziți în spațiul public în ultimele zile. Dar înainte să vă explic de unde vine asta. 

Printre altele ni se trage de la numitul PNRR. Ca să primim banii aceea trebuie să facem și noi ceva. O să vină bani de drumuri, de digitalizare, de împăduriri și încă multe altele. Cam 29 de miliarde de euro.

Aveți în acest articol cum se face împărțirea banilor

În schimb Uniunea Europeană ne cere să ne mai reducem deficitul bugetar. Și cel de la pensii implicit. Și pentru asta o să facem câteva lucruri dureroase. Dar altfel nu putem trăi. 

O să vă spun la ce s-ar putea angaja guvernul României, cel puțin în materia pensiei.

Sau mai curând ce i s-a pus în vedere. O dată ar fi vorba de înghețarea pensiilor la actualul nivel. Știți că sunt programate niște măriri. Apoi eliminarea pensionării anticipate. Vorbim și de schimbarea modului de calcul al pensiei, dar și despre ce ne interesează cel mai tare astăzi. Și anume, că treptat, va fi mărită vârsta minimă de pensionare. Până în anul 2035. Asta ar însemna că în loc de 65 de ani azi la bărbați să fie 70, de exemplu. Iar la femei, în loc de 63 să fie 67-68. Cam asta ne cere Uniunea europeană. Cam asta se va trece în PNRR, cu ceva variații

Cifrele nu sunt publice, dar sunt singurele variante posibile. Ministrul Turcan spune că în niciun caz nu se va face obligatorie treaba asta, dar asta am înțeles cu toții deja. În niciun caz acum. Dar beneficiile și restricțiile ar putea fi atât de interesante încât să fie ca și cum.

Aici o analiză foarte bună asupra momentului și sistemului de pensii

În loc vom primi un munte de bogăție, care ar putea da un impuls important țării noastre. Acum, ca să fim onești până la capăt, nu ar trebui să vină cineva din afara țării să ne  spună povestea asta. Astea sunt singurele măsuri viabile ca bugetul nostru să nu se prăbușească. Ar mai fi unele, dar la ele sunt nepopulare. Vorbesc de mărirea taxelor și impozitelor sau scoaterea la suprafață a unei imense zone de economie gri. De care foarte multă lume se cramponează. Chiar în ediția de joi a României în Direct, o ascultătoare, patroană, spune că oamenii săi preferă să lucreze la negru.

Cum am ajuns aici 

Și asta se întâmplă pentru că în România, în curând se vor întâlni două curente de sens contrar. Este vorba de ieșirea la pensie a celei mai mari generații din istoria noastră, este vorba despre decreței, concomitent cu micșorarea dramatică a populației. Așa că să nu vă mire că prin 2050 vom fi doar 15 milioane de persoane și că raportul de oameni activi și cei aflați în întreținere, copii sau bătrâni, va fi de la 1 la 9. 

Aici aveți o analiză demografică foarte interesantă

Asta e situația din viitor. Dar dezechilibrul este deja aici. El numără 18 miliarde de lei pe care anul acesta bugetul de stat îl trimite la plata pensiilor pe lângă ce se află acolo. Înțelegeți? Bruma noastră de dezvoltare nu contribuie la valoare adăugată și la o calitate mai bună a vieții din România. Ea contribuie la supraviețuire.

Acum, domnul Barna vine și spune că va trebui să legăm vârsta de pensionare de speranța de viață. Asta se întâmplă deja în multe state europene. Nu numai la noi. Îmbătrânim cu toții. Și nici nu prea face copii. La noi, speranța de viață este de 76 de ani. Ar trebui să muncim până la 70. Este nepopular, e adevărat. De asta o să-i vedeți pe miniștrii fugind în draci să nu zică asta cu gura plină. Dar o să-i auziți pe populiști vorbind de o nenorocire. Nu e. E purul adevăr. La care trebuie să aducem o soluție.

Cineva va trebui să aibă curaj să facă toate cele de mai sus. Sau să acceptăm imigranți. Sau să facem copii. Combinația de deficit la pensie, cu taxe mari deja și împrumuturi pe măsură e catastrofală. Bine, mai putem tăia de la stat câte ceva. Dar nu o să vedeți.

Și ar mai fi ceva

Schimbarea unui tip de atitudine asupra vieții și a muncii. Suntem crescuți într-un sistem social care împarte viața în trei etape. Cea a formării, cea a muncii pe rupte și apoi o binemeritată odihnă. Se ajunge la senzația că pensia este o perioadă minunată în care ne odihnim și alții plătesc sau că trăim din taxele plătite de noi. Și că societatea trebuie să contribuie oricum la perioada asta. La bunăstarea ei.

E ca și cum cineva ne spune că partea cea mai frumoasă a vieții începe la vârsta senectuții. Munciți, că după aia scăpați! Or uităm să ne spunem mereu ce este mai important. Că viața merită trăită și acum. Că avem nevoie de echilibru, de odihnă și zâmbete și acum. Datoria solidarității pentru lucrurile bune ale vieții este valabilă și pentru azi. Și azi ai voie să te odihnești.

Așa cum munca la bătrânețe nu e nicio rușine și nicio problemă câtă vreme este adecvată nevoilor și puterii noastre. Eu unul nu-mi închipui vârsta aceea ca o perioadă în care voi sta și-mi voi îndeplini visele pe care le am acum, dar sunt prea ocupat să le trăiesc. Ba chiar aș visa să mai fiu relevant și cu mintea alertă și la vremea aceea. Sigur, de la o vârstă încolo asta trebuie să fie o opțiune personală și bazată pe beneficii.

E foarte interesant că doar doi dintre cei cu care am stat de vorbă la România în Direct au gândit așa. Dar mai avem timp.

Am mai scris despre pensii aici

Photo by Andrea Piacquadio from Pexels

28 Mai 2021. Teoria laboratorului, visul și biserica armei de foc

Astăzi vorbim despre teoria care spune că virusul este o armă scăpată din laborator și despre ordinul lui Biden de a elucida misterul still Scooby-Doo. În altă ordine de idei, vorbim despre felul în care pandemia ți-a afectat visele, dar și despre ceva ce garantez că nu e un vis: The Rod of Iron Ministries sau Biserica Armei. Nu în ultimul rând, Zidane și-a dat demisia de la Real Madrid.

Cornovirus

Serviciile de informații pe urma coronavirusului

Visul din pandemie

Politică

După 213 mass shooting-uri, ce a făcut Biden

Biserica armei de foc

În alte știri

Zinedine Zidane: fostul manager Real Madrid

Învață să folosești ecolocația

„Nu îți mai folosi electronicele de serviciu în mod personal „

Muzica de azi

Știrea din România

O serie bună despre justiție

27 Mai 2021. Noul test rapid

Aparent, câinii sunt cea mai rapidă metodă de tesare pentru covid. Un om infectat secretă o odoare specifică. În altă ordine de idei, vedem ce a schimbat moartea lui George Floyd la lumea din jurul nostru. Nu în ultimul rând, vorbim despre un legendar truc cu cărți și despre cum să devii un star peste noapte.

Covid

Moderna este eficient pentru copiii de până la 12 ani

Noul test rapid: câinii

Politică

Schimbările pe care le-a adus moartea lui George Floyd

Atac armat în San Jose

În alte știri

Ducem lipsă de… tot!

Un legendar truc de cărți

Star peste noapte

Muzica de azi

Știrea din România

Proful bun și proful rău

Două săptămâni în Amazon. Jurnalul meu de călătorie #2

Public al doilea episod din jurnalul meu de călătorie din Amazon. Nu uitați, este scris în 2008, dar îl public din nou la rugămintea unora dintre ascultătorii Vorbitorincii. Aceasta este o serie scrisă pentru BBC România.

Căldură, cultură şi caipirinha la Manaus

În căldura umedă din Manaus, cel mai mare oraş din Amazonia, e ca şi cum ai încerca să respiri sub apă. E toamnă târzie, aproape iarnă. Anotimpurile sunt complet diferite. Vara s-a terminat, e sezonul ploilor.

Și au fost peste măsură de multe în ultimele luni. Amazonul a atins un nivel record în ultimii ani, motiv pentru care am fost anunţaţi că în călătoria pe care o începem joi spre Santarém nu vom putea naviga noaptea. O ştire BBC spunea la sfârşitul săptămânii trecute că pe fluviu a avut loc un accident. 15 oameni muriseră iar peste 50 erau dispăruţi.


Iarna e mai plăcută. Temperaturi între 25 şi 30 de grade, iar umiditatea devine suportabilă după o jumătate de zi. Te mai surprinde doar când ieşi din hotel sau cobori din maşină. Totul funcţionează doar cu aer condiţionat. Mi s-a spus să-l folosesc şi pe timp de noapte. Se pare că ţânţarilor nu le place aerul uscat aşa că se feresc de camerele cu aer condiţionat. Oricum, nu am deschis geamul de când am venit. Regiunea e una cu risc mare de malarie şi de febră denge, o febră hemoragică. Ţânţarii de malarie pişcă noaptea, ceilalţi în timpul zilei.

Opera din junglă

La sosirea noastră în Manaus, întreg aeroportul e înconjurat de poliţie. Zeci de maşini cu ofiţeri cu armele la vedere se află de-a lungul întregului drum: preşedintele Lula e în oraş. Ia parte la semnarea contractului pentru construcţia unui pod peste unul din afluenţii fluviului. De altfel, există mai
multe proiecte menite să aducă Manaus la strălucirea de altă dată.

La începutul secolului trecut Manaus era unul dintre cele mai bogate oraşe ale lumii. Deţinea secretul fabricării cauciucului, care se poate extrage din abundenţă din arborii din zonă. Atât de mulţi erau banii, încât fabricanţii de cauciuc au decis să construiască o operă, în mijlocul junglei. Şi au făcut-o fără să se uite la bani. Toate materialele au fost aduse din afara Braziliei: marmura din Italia, piatra din Anglia, abanosul din Africa. Clădirea a ajuns astfel strălucitoare, una dintre cele mai frumoase ale lumii. Iar la începutul secolului trecut aici veneau să cânte mari nume, precum Carruso. Un gest cu atât mai excentric cu cât atunci nu se putea ajunge decât cu vaporul la Manaus, cale de 1500 de kilometri de la gura fluviului.

În căutarea strălucirii europene, constructorii au comandat în Europa inclusiv picturile. Pictorii n-au ajuns însă niciodată aici, aşa că într-una din picturi se afla şi o veveriţă, animal care nu trăieşte în zonă. Oraşul şi-a pierdut însă din putere odată cu dezvoltarea industriei cauciucului sintetic. Manaus a căzut încet-încet. La operă se joacă acum o versiune locală a lui Hansel şi Gretel, în care cei doi se numesc Joao şi Maria. Dar Manaus e pe cale sa revină la ceea ce-a fost.

China Braziliei

Manaus e cel mai mare dintre oraşele amazoniene. Are doua milioane de locuitori şi pare la fel de întins ca Bucureştiul. Nu la fel de aglomerat însă, deşi bulevardele îi sunt mai înguste. Oraşul are cea mai rapidă dezvoltarea dintre toate centrele urbane braziliene. Zona întreagă are o creştere economică rapidă.

Planul de accelerare a economiei, lansat acum doi ani de guvern, are destule componente care se aplică în Amazon şi cu riscuri pentru regiune.
Urmează să se construiască aici mai multe autostrăzi sau linii de cale ferată. Sunt absolut necesare pentru zecile de companii care s-au mutat aici, atrase, aţi ghicit, de salariile mici.

În general, companii de electronice sau construcţii de maşini.Multe dintre ele sunt chinezeşti, aşa că locul a căpătat repede denumirea de „China Braziliei”.
Ele sunt încurajate de faptul că Manaus este de câteva decenii parte a unei zone de comerţ liber.

Săptămâna trecută, agenţiile internaţionale de rating au acordat
Braziliei calificativul „stabil” pentru investiţii economice. Toată lumea se aşteaptă ca numărul investiţiilor să crească, iar analiştii spun că economia Braziliei este acum într-un punct în care poate căpăta o dezvoltare rapidă, similară cu cea a Chinei.

Însă aici, la Manaus, creşterea economiei e privită şi cu îngrijorare. Instalarea unor noi întreprinderi, tăierea în continuare a pădurii, apariţia unor noi terenuri agricole, construcţia de drumuri pot afecta iremediabil pădurea.
O recunosc şi guvernul federal şi cel al statului Amazonas, care au iniţiat mai multe programe de protecţie, inclusiv unul în care indigenii sunt plătiţi să nu taie copacii.

Copiii Pământului

Jocinaldo Barbosa Cabral intră în cameră purtând o coroană din pene albastre şi un tricou alb. Încheieturile de la mâini îi sunt strânse de legături, ce-mi par a fi din sfoară. Cel care-l însoţeşte are urechile găurite
de cercei uriaşi şi aceleaşi brăţări la mâini.

Nu sunt prea înalţi, au trăsături pietroase şi pielea de culoare închisă. Se mişcă încet şi ne privesc cu atenţie, zăbovind asupra fiecăruia dintre noi.
Jocinaldo este şeful tuturor organizaţiilor indigene din zona braziliană a Amazonului. El reprezintă drepturile indigenilor în luptele pe care le duc cu fermierii sau cu guvernul.

S-a născut chiar în centrul Amazonului, dar spre deosebire de cei din tribul lui a fost trimis la şcoală. A devenit profesor şi apoi a creat mai multe organizaţii pentru apărarea drepturilor lor.

Triburile indigene spun că sunt cele mai în măsură să apere pădurea, pentru că o cunosc cel mai bine. Ele nu sunt de acord cu toate propunerile pe care guvernul le face pentru păstrarea pădurii, de exemplu aşa numita bolsa floresta. Fiecare familie de indigeni e plătită cu aproximativ 30 de dolari pe lună ca sa nu mai taie copaci.
Grupurile indigene spun însă că banii sunt atât de puţini încât nu ajută, iar apoi nu grupurile lor sunt cele responsabile de distrugerile în masă. Numărul indigenilor din zona braziliană a Amazonului a ajuns undeva în jur de jumătate de milion de persoane. Dar, în premieră în ultimii ani, natalitatea a fost în creştere. Sunt aproximativ 160 de populaţii indigene, fiecare cu
graiul ei. Ele deţin peste 22% din pământul Amazonului, grupat în 403 teritorii.

De aproape 50 de ani, de când a început programul de populare a Amazonului, indigenii se luptă pentru pământul, lor fie în justiţie, fie fizic. Nu au avut niciodată acte, dar au stat acolo. Odată ce statul a început să-i aducă pe fermieri, în încercarea de-a întări economia zonei, au început şi luptele.
Ultima dintre ele a avut loc într-o rezervaţie, acum două zile. 10 membri ai unui trib au fost răniţi, iar unul e în stare gravă.

Pentru pământul pe care se dă bătălia vineri se aşteaptă o decizie a justiţiei. Al cui e? Al celor care au stat în zonă sute de ani, fără acte, sau al celor trimişi acolo de guvern în urmă cu doua-trei decenii? Ce e sigur e că decizia va nemulţumi una dintre părţi şi că luptele vor continua.

Festin pe Amazon

Marţi seara, întreaga echipă BBC s-a reunit înaintea călătoriei pe râu, pregătind ultimele chestiuni editoriale şi de securitate. Cum momentul trebuia serbat, s-a ales o pescărie dinspre marginea oraşului. Am avut de ales între supa de tambouqui, tambouqui la grătar şi piraruchu filé. Sunt doi peşti de Amazon de mari dimensiuni.

Carnea e dulce şi slabă. Piraruchu are gustul aproape de pui, şi dacă e tăiat în bucăţi mici, nu cred că poţi să-l deosebeşti. Garniturile sunt din orez amestecat cu fasole. Berea se bea doar din sticle de un litru şi mai mari, dar se aduce pe rând câte una-două. Sticlele se pun într-un termos, ca să le ferească de căldura de peste 30 de grade, chiar şi seara. Caipirnha e o
băutură locală pe care am fost sfătuiţi să o încercăm.

Cocktailul cu pricina l-am mai băut, dar deosebirea faţă de Europa e că
acesta nu e dulce deloc, deşi e din trestie de zahăr. Se face din cachaca, ţuica locală din trestie de zahăr şi suc de lămâie verde. Întreaga masă pentru 10 persoane a costat aproape 235 de dolari.

Am avut un nou contact cu birocraţia braziliană, încercând să cumpăr
un telefon mobil cu cartela pre-paid. După o oră, doi translatori, deplasări între trei ghişee diferite, am reuşit doar pe jumătate. Nu pot să sun în alte ţări, îmi trebuie noi aprobări. Telefoanele şi cartelele au trebuit cumpărate de către interpreta noastră. Fără buletin nu poţi sa cumperi. Se urmăresc astfel posibilii infractori, autorităţile considerând că foarte multe telefoane mobile sunt folosite la săvârşirea unor infracţiuni.

Miercuri e o zi consacrată strict oraşului Manaus. Mă pregătesc să întâlnesc mai mulţi experţi implicaţi în conservarea Amazonului.

Epilog

Situația în Manaus este astăzi dramatică. Coronavirusul a făcut ravagii. Au fost mii de morți, s-au săpat morminte comune. După violența primului val, al doilea a fost și mai rău.

Aveți aici o selecție de știri de pe BBC

Lucrurile au fost atât de rele încât au existat întrebări dacă imunitatea de turmă este un concept funcțional.

Iată acest articol din British Medical Journal

Ca de obicei, fotografiile sunt de la Ping Shum și Simon Chirqwin

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!