spionaj

O istorie cu spioni, jurnaliști și servicii de informații

Întâmplările de o să vi le povestesc nu au mare relevanță, nici vreo însemnătate ascunsă sau un final neașteptat. Doar că s-au întâmplat întocmai așa și mă fac să râd acum ca și atunci când le-am trăit.

Să fi fost 2006 sau 2007, în orice caz începutul mandatului lui Traian Băsescu. Eram la BBC la data respectivă și cu toții încercam să ne acomodăm cu schimbările pe care le aduce noul mandat, în special în justiție. Nu mai văzuserăm noi așa arestări niciodată. Darămite un cogeamitea ministru să fie luat pentru spionaj laolaltă cu alți băieți. Mă refer la Șereș. Atunci am văzut și noi primele stenograme în presă și ne întrebam dacă e legal sau nu să le dăm. Mai mult

Manualul de spionaj. Și războiul din Crimeea

Ar fi trebuit să fie foarte ușor, dar e foarte greu.  Cartea lui Sudoplatov,  Misiuni  Speciale, nu e nici roman, nici povestire, nici documentar.  E, în fapt, un noian de informații căzute brusc și amețitor peste tine. Sudoplatov știe tot despre operațiunile KGB din anii ’30 până în anii ’60. Date, oameni, întâmplări, decizii, tot, tot, tot. Sudoplatov a condus departamentul de spionaj extern al KGB,  a supervizat asasinarea lui Troțki și a furat planul bombei atomice de la americani.

În general, mie îmi plac cărțile astea, le sorb pe nerăsuflate. De data asta, a mers teribil de greu. Mi-am dat seama târziu de ce. Cartea aceasta nu e pătrunsă de niciun sentiment uman. Niciunul. Nici măcar când Sudoplatov însuși îl omoară pe liderul diasporei ucrainiene, dăruindu-i o bombă. Dăruindu-i la modul propriu, pentru că bomba era mascată într-un pachet de ciocolată.

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!