Ca urmare a unei presiuni publice constante, dar și a unui consens internațional, autoritățile române au grăbit procesul de recoltare a plasmei convalescente de la foștii bolnavi de COVID.

Am arătat că acest tip de tratament care vine de acum 125 de ani este unul care dă rezultate bune pentru cei aflați în situații grave.

Doar că în România, ca de obicei, acest lucru se întâmplă pe hârtie. Avem metodologie, documente, dar nu avem capacitatea de a face practică. Și am să vă explic asta.  

România  a întârziat procesul de recoltare a plasmei și de fabricare în țară a imunoglobulinei, repetat în ultimii ani. În timp ce Ungaria a făcut zeci de centre de recoltare a plasmei, România a respins orice propunere de privată sau de dezvoltare publică. Mai puțin în această criză când, în mod clar, procedura ar putea salva vieți. 

Astfel, încă din aprilie a apărut o metodologie de colectare a plasmei, care a fost corectată în luna august. Aceasta a fost însoțită de o donație pe care una dintre companiile care concurează pe această piață a făcut-o statului român. E vorba de 18 echipamente. Doar că de aici începe coșmarul: în cele 16 săptămâni de când statul are aparatura, 11 din cele 18 aparate au avut sub o donare pe săptămână. 

Iată ce spune coordonatorul Besmax Pharma Distribution, Florin Hozoc

În luna mai am avut județe care au făcut peste 14-20 de recoltări/luna. În iunie recoltarile au scăzut la doar jumătate (maxim 10 pe luna). În Iulie recoltarea a continuat să scadă cu încă 30%. În august ne așteptăm să ajungem din nou la nivelul de recoltari din luna mai, deși acum avem de 5 ori mai multe persoane vindecate de COVID-19, care ar putea dona. Principala cauză a colectării scăzute este lipsa oricărei campanii de informare derulată de autorități, precum și metodologia greoaie.

Florin Hozoc

Când vorbim de metodologie greoaie, e puțin zis. E chiar de râs. Așadar să vedem ce-a putut inventat statul român pentru un doritor de a dona plasmă convalescentă. Sunt câteva lucruri care te vor lăsa cu gura căscată. 

În loc ca statul să fie activ pe această piață și să-i caute el pe donatori, se face taman pe dos. Adică lumea e așteptată la centrele de transfuzii, nu se știe când, cu următoarele acte. 

Conform articolului 7, OMS 1421/2020, potențialii donatori de sânge total/plasmă vor fi selectați dintre persoanele care pot dovedi istoricul de infecție cu SARS-CoV-2 și dispariția riscului de transmitere a bolii, după caz, prin combinații ale unor documente precum: bilet de externare / scrisoare medicală în care sunt menționate diagnosticul COVID-19, test RT-PCR pozitiv, test RT-PCR negativ, document eliberat de DSP care atestă perioada de izolare sau încetarea acestei perioade, testare cantitativă de anticorpi neutralizanți anti-SARS-CoV-2 IgG, efectuată voluntar.

Rețineți acest efectuat voluntar. Pentru că da, statul român așteaptă ca tu să-ți faci pe bani tăi analizele de anticorpi, dacă nu ai documentele de mai sus. Adică trebuie să și plătești ca să poți salva o viață. 

Din motive pe care doar România le știe, la noi trebuie să aștepți 45 de zile ca să donezi, nu 28 ca în alte state. De asemenea, testele probelor se fac doar la București, deși se poate și în județe. Am stat de vorbă la Europa FM cu Florin Hozoc despre această situație. 

Între timp, omenirea a mai făcut un pas spre tratamentul acestei boli nenorocite. O companie din Israel, Kamada, a dezvoltat hiperimunoglobulina realizată din plasmă convalescentă. Aceasta este obținută în Israel, într-una din fabricile companiei. Există deja un acord cu o mare companie europeană, Kedrion, pentru începerea studiilor pe pacienți din Europa. Firma românească BPHD reprezintă interesele Kedrion la noi și are acceptul părții israeliene de a produce 3000 de flacoane de hiperimunoglobulină pentru statul român. Aceasta este o donație, adică România nu are de plătit nimic, de la colectare până la fabricare și distribuție în țară. Nimic. Singurul lucru care ar trebui făcut este să se colecteze plasma. Iar asta nu o poate face decât statul. 

Oferta de donație este la Ministerul Sănătății din 24 iunie 2020. L-am contactat pe ministrul Tătaru în legătură cu această situație, dar nu mi-a răspuns. 

Nu e prima dată când scriu despre plasmă în România. În cel mai bun caz am sentimentul că înaintăm prin nămol.

Procesul de colectare a plasmei și fabricare a imunoglobulinei ar fi putut începe din 2011, dar este blocat. Presiunile repetate ale marilor companii, aliate  sau adversare s-au izbit de un zid aici. Și nu e ca și cum statul ar fi construit propriul lui sistem care să rezolve situația. 

Iar situația se vede cel mai bine azi: bolnavii de la ATI pot fi ajutați de aceste tratamente, dar nu le au.